Praf
Seara a început cu un domn care îmi arăta chiloţii lui roz cu apelativul “iubi” şi s-a încheiat purtând discuţii sentimentale cu fosta damă a celui mai bun amic. Între cele două evenimente, nu prea ştiu ce s-a întâmplat. Când am ajuns la chef, eu aveam creierul limpede. Câteva sorbituri mai încolo, toate femeile mă doreau. Eu nu ştiam că se face paranoia de la Finlandia. Dar aia blondă, dată-n păr cu flori, aia cu cizmuliţe de piele întoarsă şi creaţa cu buze de vagin, garantat mă iubeau. Mă rog, parcă aş putea garanta pentru ceva în noaptea asta…
Din moment ce am dansat pe The Killers, am ştiut că va fi greu. Un strop de putere mi-a dat însă moşu Louie, bagabontul cu costum alb. Cine vrea să ştie ce-i ăla entertainment, să ia aminte la un curvar bătrân, dar ciumete, nu la sparta de Loredana. În fine, cât s-au perindat artiştii, s-o mai fi adunat ceva lichide la ecluze. Cam cât intră într-un an în Porţile de Fier. Viitura nu m-a dat însă gata. M-am ţinut tare. Cât să rătăcesc într-o pădure întreagă, în căutarea unei parcări, întrebând o şoferiţă trează dacă era chiar convinsă c-a venit cu maşina la party.
On Air
În ciuda sinistrelor experienţe personale în privinţa asocierii radio-femeie, mă văd nevoit să semnalez aici realizarea zbaterilor milenare ale amicei C. În sfrârşit, feminismul s-a dat în unde, iar tribul advers are acu loc potrivit de uneltit contra noastră. N-am să ridic aici obişnuitele obiecţii despre formatul media. Ele sunt deja ştiute şi discutate (ar fi fost mai nimerită o chestie de nişă, conturată în jurul unui tip diferit de damă decât ăla susţinut de Unica, Ioana, Cosmo, etc).
În fine, chestia care mă revoltă pe mine este apatia masculilor. În vreme ce ele se organizează şi pun monopol pe informaţie, la noi nu se întâmplă nimic. Iar de aici rezultă un pericol mare- cine formează valorile, are puterea. Aşadar, pentru reechilibrarea urgentă a raportului de forţe, convoc într-o şedinţă urgentă pe Împăratul (a se accesa tag-ul de mai sus) şi pe alţi 2-3 golani (asta bineînţeles, dacă îi lasă prietenele). Voi propune înfiinţarea imediată a unui TV online care să se ocupe de preocupările şi problemele noastre. Vor rula acolo filme educative (licenţă Red Tube), se vor face recenzii din Hustler şi lecturi din opera lui Emil Brumaru. Cu binecuvântare de la Howard Stern, în fiecare sâmbătă seara, vom urca pe sybian o vedetă la alegere (eu mă pronunţ pentru Loredana Groza). La sfârşitul lunii, tragem linie şi măsurăm audienţele. Iar dacă o luăm în freză de la o chestie cu sait mov, îmi tai coaiele în direct. Aşadar, pe la iarnă, dacă mă vedeţi mai efeminat şi cu voce subţire, să vă învăţaţi minte şi să nu ziceţi ca mine- “Aaa, iar o chestie de femei. Îmi bag p…”.
Large
Mi-am propus de multe ori să fiu înţelegător, să-i accept resemnat slăbiciunea (evident, foarte impropriu spus). Umflata nu are însă alibiuri. Orice anchetă la o clinică de nutriţie ar dezvălui un adevăr distrugător- numărul aberaţiilor de glandă este neglijabil. De aceea, explicaţia expandării trăsneşte prin evidenţă- nesimţirea. Pântecul funcţionează normal, doar guşa e legată cu lanţuri de frigider. Mă şi întreb cum tăvălesc unii rataţi asemeena creaturi. Când se apropie momentul, bănuiesc că dau drumul la televizor, la Cristoiu. Şi atunci, carnea din jurul lor li se pare un rău infinit mai mic.
Oricum, cazurile morbide, alea în care poţi să-ţi pui mobila pe şoldurile ei, reclamă măsuri disperate. Creatura ruptă de pofte , balena scăldată în sudori (ca aia care era azi să-mi muşte ceasul pe pasarelă) trebuie contracarată cu mijloace extreme. Prin urmare, dacă vedeţi zilele astea vreun nene târâind o suliţă mare, o cange, ori un harpon forjat, să ştiţi că e pericol. Asemenea legendarului Ahab, voi urmări orice Moby Dică cu gânduri criminale. Iar dacă dihania mă va târî în spume de sânge, dincolo de linia de orizontului, să nu vărsaţi lacrimi pentru mine. Am murit pentru o cauză dreaptă.
Like a day at the bitch
Am găsit! Asta e starea, aşa ar trebui să simţi. Când eşti cu ea, ar trebui să fie ca o zi lâncezită la soare. Linişte absolută, abandonare totală, sentimentul că eşti făcut din apă şi aer. Iar apoi, când ţi-ai aduna din nou puterile, să te scufunzi într-un val euforic care te scoate sigur la mal.
Pe marginea piscinei era însă una care semăna chiar cu Ea. Şi mi-am adus aminte de cât de bine era. Ca o noapte de plajă în noiembrie, pe o mirişte bătută de grindină. Brusc, m-au luat frigurile şi-am ridicat ancora spre casă. Mai dă-le-n mă-sa de piscine. Oricum bagă boii tone de clor.
Id
Nu o dată mi s-a reproşat că-mi irosesc talentele, că nu mă promovez corespunzător. Recente sugestii duceau chiar către ideea întocmirii unor cărţi de vizită personale. Nu e clar totuşi ce recomandare aş putea menţiona pe ele din moment ce nu mă ocup cu nimic serios în viaţă. Poate doar să trec sub nume aşa, bombastic, de nostimadă- “futător industrial”. În fine, o persoană apropiată s-a oferit chiar să-mi apere interesele scoţându-mă la produs. Evident, contra unui “mic” comision la fiecare număr prestat. Am refuzat însă politicos (procentul mi s-a părut scandalos).
Dincolo de astfel de propuneri dubioase, mă simt atras de tămăduirea sufletelor rătăcite. De alea feminine m-aş ocupa personal. Le-aş aburi că am calificare de fachir, făcându-le cunoştinţă cu şarpele din dotare. După câteva farmece, s-ar simţi garantat vindecate, fără să-şi dea seama că s-au bucurat de cobră deşi n-a cântat nimeni la fluier. Pentru partea masculină, câteva sutare m-ar face să dezvălui secretul terapiei infailibile. Are careva vreo durere în piept, se simte cumva singur deşi lâncezeşte într-o relaţie cu una? Doctorul Facăr recunoaşte simptomele şi recomandă cu încredere- Vulvagin Tamponat, 3 pe zi, după masă, neapărat cu străine. Luni, deschid cabinet.
Mascara Forever
Ocazional, femeile frumoase au idei. Se adună, cugetă şi dăruiesc muritorilor de rând îndreptare de viaţă. Fireşte, şi acum, vor să salveze lumea. Scopul nobil, zic ele, e să scape femeia de rând de tirania standardelor estetice. Cindy Crawford şi-a adunat suratele de catwalk, apucându-se să combată fardul. Ele vor poza natural, cu chipul eliberat de orice chimicale, luminat doar de căldura sufletului. Cică ar fi o dorinţă de a lăsa mai jos ştacheta frumuseţii perfecte, imposibil de atins pentru femeile obişnuite şi veşnic motiv de angoase.
Femeile astea-s nebune. Dacă schema prinde la mase şi scot cumva vreo modă naturistă, şi-au dat foc la valiză. Nenorocesc 90% din suflarea cu păr lung a planetei, sugerând că sub boială ar exista Ceva. Dar ce este acel Ceva? Ştiu eu un nene (e la mare acuma) care s-ar trage la faţă şi-ar trânti sincer: “Who the fuck cares?!”. Fiinţele astea nu-şi dau seama! Fac şi prinsoare- dacă se-nchid prăvăliile cu pudre, 9 din 10 femei ar umbla cu pături pe cap. Să nu alunge bărbaţii, şi ca să nu se sperie între ele.
Tocmai când au reuşit şi ele să adoarmă vigilenţa omului, să-l mintă frumos, când se fac cereri în căsătorie fără ca fata să fie văzută după duş, îşi taie craca de sub picioare. Vorbim aici de un adevărat cataclism social, de o sugrumare a progresului. E ca şi cum ai renunţa la revoluţia industrială, la motorul cu abur, ca să te întorci la dat cu vâsla. E precum ai renunţa la hipermarket, doar ca să te-apuci din nou să vânezi cu bumerangul. Într-adevăr, zilele acestea se hotărăşte soarta umanităţii. Dacă mâine s-ar aboli dresul, ne-am întoarce direct în barbarie. Şi atunci, triburi întregi de dame ar renunţa de bunăvoie la societate, pentru a-şi coti înfăţişarea şi sufletul în bezna prietenoasă a grotelor.
Categories: Home
I was Gay
Când l-am văzut prima oară, mi-a căzut faţa. Acceleraţia aia parcă era luată dintr-un trucaj. Gata, am zis, ăsta dă în freză la toţi. Dacă aş fi şi eu ca Tyson Gay, aş putea fuge chiar şi de trecut, fără să mă prindă. Asta până la cursă. N-am apucat să zic Bolt, că ăla a şi trosnit un 9.58 de-a înnodat cronometrul. De unde se trage concluzia că gheii ăştia se mişcă mai cu talent numai când îs alergaţi de bărbaţi în spandex.
In Silicon Veritas
Orice putoare veritabilă are un anume complex de superioritate legat de experienţa sa de viaţă. Probabil că aratul cu curul prin aşternuturi dă aşa, o stare de realizare, de împlinire personală. Ele ştiu cum stă treaba, au habar cum se-nvârt lucrurile. Pe când ăilalţi… Ăilalţi care au fost supţi şi vlăguiţi de respectivele sunt doar nişte copii, nişte fraieri care n-au habar încă de virtuţile maturităţii.
Dar maturizarea asta e un pisc pe care nu se urcă oricum. Desigur, şi ele au avut momente infantile, s-au compromis în mod inutil. Pamela Anderson, de pildă, a mărturisit chiar că în liceu, înainte de a-şi târâi bidoanele prin Baywatch şi a deveni înţeleapta de acum, era nimfomană. Avea mâncărimi severe (vă vine să credeţi?!) şi cam mesteca la întâmplare cetăţeni nepotriviţi. Dar pentru cele care o adoră şi-i urmează exemplul în viaţă, doamna Pamela are o pildă personală: “Fute şi vei cunoaşte”. Ea aşa a făcut, iar experienţa i-a deschis ochii. Acum nu mai freacă inşi eronaţi. Iubeşte un nene matur, pe deplin corespunzător- surfer şi electrician în Malibu.
Apă De Foc
Stau şi cuget. Cuget şi stau. Cât de ciumete popor trebuie să fii ca să dai nume unui trascău, astfel încât oricine drojdeşte sălbatec pe planeta asta să-ţi menţioneze cu evlavie numele? Pentru Finlandia ar trebui făcute lăcaşe de cult. Cine, cum are o durere, o mare încercare, să meargă să-i aprindă o lumânare. Căci ea ne-a dat fericire şi speranţă.
Azi e un moment mare. Sau a fost, că bate spre dimineaţă. O fostă febleţe m-a convocat să-mi prezinte noul prieten. Pare că a devenit un hobby personal în ultimul timp. Femeile nu stau să hohotească. Te-au plăcut? Asta a fost pentru 10 minute. Pe urmă, ura băiete! Găsesc urgent alt amator să le caute-n coarne.
Bun, acuma să nu mă dau lovit. M-am şi dat ciumete. De fapt, şi sunt. Am făcut-o pe inabordabilul. Dar, ca să fiu sincer, nicio femeie nu e îndeajuns de bună pentru mine. Aia are ceva, ailaltă altceva, şi tot aşa, nu-mi apare creatura care să-mi merite compania. Bat palma că într-o bună zi o să vină una misterioasă, drapată în negru şi purtătoare de coasă, cârâind lugubru: “Facăre, ai belit lula. În noaptea asta, mergi cu mine!”. Iar eu, dezgustat, îi voi răspunde scurt: “Hai sictir sluto. La câţi carbohidraţi ai băgat în tine, nu te caricesc nici mort!”.
Stai că trag
Ce-ţi poate strica oare o zi perfectă de plajă? Una trândăvită pe un nisip scurs din buza pădurii, într-un cot molcom al Prutului? Cine oare se poate deşerta cu exces de zel în locul tău de scaldă, doar fiindcă i s-a sculat lui de dimineaţă? Evident, organul. În loc să stea şi să rumege ca o vită ce este în ghereta lui unsuroasă, organul iese cu Carpaţiul la brâu să-ţi râgâie în faţă nevoia de aprobare. Aş fi luat aprobare de la mă-sa, dar greaţa de zoofilie m-a oprit din elan. Prin urmare, din toată fiinţa mea, urez mult sifilis, ebola şi gonoree la toţi boii purtători de uniforme din ţara asta (afară de pompieri).
