Ad
N-am idee cum am ajuns în situaţia asta, dar toţi amicii personali trudesc pe ogorul publicităţii. De la ăia care bagă tromboane scrise sau trag saiturile-n chip, până la accountese măritate cu deadlineuri şi manageri care umblă cu arcanu după contracte, oamenii mei trag pe nas praful alb al comunicării arghirofile. În esenţă, pe lângă bani, toţi au o singură spaimă- că se coteşte de ei creativitatea. Şi o replică standardizată pentru ideile respinse- “clientul e bou”.
Am încercat şi eu odată aspra meserie de copywriter. M-a ţinut 4 zile. Am înţeles că toate textele mele s-ar fi izbit de vigilenţa CNA, aşa că m-am retras la domiciliu. Dar cu toate că n-am făcut mulţi purici în branşă, ţin neapărat să zic ce mă seacă la ea:
-Reclamele la bere sau suc în care ăla grohăie după ce termină de supt sticla. Am mereu impresia că urmează şi o fază gazoasă a eliberărilor sale
-Clipurile la gumă care pedalează a miliarda oară pe schema cu îngheţatul. Molfăi un kkt şi sufli ger. Aş vrea să-l văd pe creativul ăla futut în cur de-un eschimos (sau un ren)
-Fata despuiată care vinde orice. Râde lăbărţat-isteric şi freacă un aspirator sau aragaz. Cu alte cuvinte- “Cumpără boule! Pe mine n-o să mă călăreşti niciodată, dar măcar nasoala aia de lângă tine o să aibă la ce să-ţi facă borş”.
-Campaniile anti-fumat, anti-băut, anti-bătut nevasta. Îţi şi închipui 3 drojditoti cu palma grea luându-şi angajamente sobre: “Gata, nu mai fac. Ajunge cu viciul. Mi-e milă de ficat şi de Maricica. Jur că n-o mai bag în spital”.
-Reclamele cu vedete din România. Asta probabil că mi se trage de la promoţiile alea vechi de şampon, cu Mădălina Manole. Mă tot gândeam contrariat la ce păr se referă tantea aia şi dacă peste tot e de foc.
Dincolo însă de atâtea nemulţumiri, pentru a termina într-o notă pozitivă, menţionez un remarcabil succes de naming. Nu, nu e vreo realizare a lui Leo ori Saatchi. Copy era o domnişoară de pe net care, într-o manierăr remarcabilă, se numea pe sine: “Ivana Fuckalot”.
