Burlesque
Sunt curve şi curve. Bagaboantele de doi lei îs plimbate puţin cu maşina, mai dau pe gât un rachiu şi gata, îs deja în bucile goale. Important e ca bagabontul să fie oleacă mârlan, să le insufle trăiri periculoase şi plăceri aspre. Nu prea mârlan însă, că pe urmă le ciocăneşte. Dar nici domn, că ăla e plictisitor şi le inhibă. Cu un gagiu ţugurlan, manelista se simte liberă. E în elementul ei, nu-i râde nimeni de haine, nu se mai teme să deschidă gura şi să-şi evoce trecutul.
Pe lume există însă şi minuni. Adică putori rasate, bagaboante high class. Înzestrate cu darul fermecării, aduc speranţă şi lumină în sufletele muritorilor. Între aceste puţine întruchipări ale graţiei, tronează, într-un pahar de Martini, alteţa sa Dita von Teese. Locaţia apariţiilor? Scena cabaretelor, îndeosebi ale ălora cu adresă pariziană. Despre măiestria exerciţiilor sale de seducţie se pot scrie tomuri. Cunoscătorii pretind că de prin anii ‘30 nu s-a mai pomenit aşa ceva. Scenografia, mimica, muzica şi mişcările bagă în boale orice privitor. Chestia e ticluită dement şi ca schemă de marketing: cică ăla nu e striptease ordinar, ci “glam burlesque”. Tot Dita a dat omenirii linii noi de chiloţi şi corsete. Se credea că sensualitatea sa a atins o culme doar bănuită, poate absolutul. Rahat.
Iluzia unei lumi întregi s-a prăbuşit odată cu divorţul starletei. La separarea de Marilyn Manson, printre bocete şi muci în batistă, starleta s-a destăinuit la presă. Nu, n-o punea cu animale sălbatice. Doar că soţul mai voia şi cu altele, şi e ruşine în 3…