Cred
Mai bine zis, credeam. Nu, nu în El. În general, mi se rupe de orice soi de divinitate. Ziceam aşa, de oameni. Anul trecut era să devin faimos şi bogat (frumos sunt deja). Cel puţin aşa mi-au promis doi neni binevoitori. Dacă îi ascultam până la capăt, acu sorbeam supă la carton, în gară la Nicolina. Însă banul nu e totul, aşa că am avut măcar parte de corason. Una îmi scria că se surpă bolta dacă nu mă poate atinge. Trezită din pileală, a dat de înţeles că greşise adrisantul. Dar bine măcar că vechile iubiri rămân sacre. Iată, de pildă Ana Lesko. Deşi în cazul ei se verifică schema “ban la sex trage”, mi-am imaginat mereu că-i fată mare. E o chestie să ştii că o adorabilă e neprihănită. Măcar la subraţ. Să nu ponegresc totuşi misterul feminin. Las însă obscurantismul încrederii pentru cenuşiul realismului. Aşadar, cu afacerile m-am cam potolit. Dame or să mai apară totuşi. Drept urmare, dacă-mi mai zice una că nutreşte chestii, da’ s-o cred numai pe cuvânt, răspunsul e clar: “îmblă cu Domnu’, tanti”.
