Dalissim
Trăgeam şi eu ca omu de-un coniac într-o noapte neagră ca curu lui Scaraoţchi. Liniştea licorii fu tulburată de-un bou şi-o vacă. Vaca, ca vaca. Boul însă….artist. Neapărat boem. Muist cu spirit larg. Larg cât gaura budei. Din una în alta, fute o părere despre omul meu. “Ăla bă?….Ăla ştia să picteze? A fost bogat, aşa că nu se pune”. Simt firişorul de sânge cum îşi face drum la vale, prin nări. Brusc, îmi aduc aminte de Zenon când explica rataţilor schema cu aporia săgeţii. Obosit de obtuzitatea unui nătărău, l-a întrebat pentru ultima oară: “Idiotule, se mişcă sau nu se mişcă săgeata?”. Nefericitul a dat fatal din cap că da. După ciocanul de rigoare, Zenon s-a răstit la corpul inert: “Ei vito, acu mai vezi vo săgeată?”.
Renunţ totuşi la o escaladare violentă a situaţiei. Aşa că fac eterna eroare şi încerc să aplanez conflictul prin bătrâna raţiune. Explic metodic că omul meu pictase idei. Nu chinuise trei peisagii ca restul feicarilor, ci reprezentase abracadabrant cele mai absconse colţuri ale subconştientului. Apoi, avangarda ştiinţei îşi găsise expresia tocmai în vârful penelului lui…”KKT, ăsta a avut bani”, mă striveşte lapidar bivolul. Brusc, mă luminez şi-i înţeleg cretinismul. Insul suferă de aceeaşi boală ca toţi degeneraţii cu pretenţii intelectuale din cambuzele jegoase ale târgului. “Artistul adevărat” trebuie să fie neapărat falit şi abia după ce dă colţul faimos. Ăilalţi îs vânduţi, nuli prin definiţie…
Gânduri negre îmi inundă din nou mintea. Privesc cuplul dinaintea ochilor şi imaginaţia represaliilor îmi oscilează periculos. Deliberez înfrigurat dacă să arunc în ei cu un perete sau să-i altoiesc cu vreo bilă de buldozer. Din fericire, seara se încheie paşnic, într-un mod cu “adevărat artistic”. Nerecunoscut încă de ingrata contemporaneitate, boul artist constată că a rămas fără bani. Timid, îşi împunge în coastă partenera de şeptel şi o împinge domol spre grajdul conjugal. Şi totuşi, ca supremă răzbunare, mai întoarce o căutătură de final spre postura mea, iritant dandistă: “Regret, eşti o mare dezamăgire pentru mine”. Disperat de o aşa pierdere de stimă, mai apuc să-i arunc un dalissim cuvânt de adio: “Sincer? Mă doare-n p…”.
