Deo
Pe hol se aud chicoteli, râsete ştrengare. Cu fustiţe scurte şi volănaşe albastre, fetele de la Tnuva intră zglobii în birou: “Bună ziuaaaaaaaaa, e promo….. “. Bruna radioasă n-apucă să-şi zică până la capăt textul şi capătă o paloare bruscă. În mod natural, toată lumea i-ar putea explica reacţia prin întâlnirea cu şarmul meu zdrobitor. Există însă pe lume, chiar dacă pare incredibil, ceva mai tare ca farmecele personale. Mai precis, e vorba de emanaţiile unei colege. Aici nu e vorba însă de o duhoare oarecare, de un accident trecător. Nu tată, animala pute feroce, constant, apăsat, ca un nesfârşit şi epuizant cataclism, propriu unei vite cu obezitate morbidă. Chiar şi după ce îşi mută cărnurile spre casă, ai senzaţia că îi pute scaunul, monitorul şi cuierul. E o putoare aproape de solidificare care arde tencuiala pereţilor, impregnându-se în birourile celorlalţi. Şi poate tocmai de aceea, confuzată de adevărata sursă a dezastrului, fata mi-a întins palidă şi grăbită un iaurt, cu un aer de compătimire: “Băiatul e simpatic, dacă s-ar şi spăla…”.
3 Responses to 'Deo'
Subscribe to comments with RSS or TrackBack to 'Deo'.
Vorba aia: “Nihil sine Deo”…
Cristake
2 Nov 09 at 1:16 pm
Se pare că-i satanistă grasa.
Fuckerul
2 Nov 09 at 2:02 pm
Oricum dragostea invinge totu’, dude, asa ca higiena si alte alea sunt pierdere de timp. Te iubeste el si-asa, unsuroasa si nestearsa corect la coor.
Cristake
2 Nov 09 at 8:24 pm