Categories: Home
Tagged with Add new tag, Lifestyle
Era udă
Acum e singură. O să fim doar noi doi. Părăsită de toţi, îmi oferă doar mie ultima zi. Aproape fără lumină, sub nori plumburii, de ploaie, mă grăbesc la întâlnire. Intru şi-i adulmec liniştea absolută, tulburată doar de vânt. Nu mai aştept nimic, nu e vreme de pregătiri. Simt un aer aproape clandestin pe măsură ce lepăd hainele. O să mă apropii de ea sub cerul liber, departe de ochii străinilor. Un pas, apoi altul…
Cobor treaptă, cu treaptă spre îmbrăţişarea ei rece, aproape paralizantă. Încremenesc, zdrobit parcă de un bolovan mare, căzut peste piept. Apoi îmi găsesc respiraţia, ritmul. Urmează o zbatere în doi, o cursă turbată care ia totul din mine. Acum îi ştiu însă tainele. Nu o mai las să mă sufoce. Mă preling deasupra, apoi vreau să mă acopere. Finalul e tulbure, epuizant. Cu privirile rătăcite, ameţit de spasme, caut să-mi recapăt suflarea. Şi atunci, liniştea regăsirii este spartă de mugetul salvamarului: “Bă, eşti nebun? Vrei să rămâi fără plămâni? Du-te naibii acasă, mai deschidem şi la anul!”.
3 Responses to 'Era udă'
Subscribe to comments with RSS or TrackBack to 'Era udă'.
Frumos de ambiguu spus. Abracadabrant spus. Şi superbă piesă - dacă nu ar exista Conception, mai că aş spune că A-Ha e cea mai tare trupă a fiordurilor încornoraţilor ălora de norvegieni.
Cristake
14 Sep 09 at 11:44 am
Fuckerul
14 Sep 09 at 12:01 pm
numai niste poeti v-ati adunat la un loc.
deaf_blind
14 Sep 09 at 7:18 pm