Categories: Cult
Le Samourai
An: 1967
Color
Regia: Jean-Pierre Melville
Star: DelonPentru 105 minute mi-am dorit să fi fost killer. Ca El. Delon, umbra solitară, iradiază o fascinaţie rece, sumbră. La fel ca orice îl înconjoară. Decorul, hainele, gesturile, toate au un stil nebun, în care însăşi crima capătă o aparenţă estetică, firească.
Totul începe dement, Melvillian, în stilul magului filmelor noir, minimaliste. Într-o tăcere interminabilă, camera stă încremenită pe un decor aproape gol. În mijloc-canarul prins în singurătatea coliviei. Alături, ghicit doar după fumul de ţigară, e stăpânul lui. Samuraiul se pregăteşte să ucidă.
Alain (e unul dintre prietenii mei) face aici poate rolul carierei. Forţa proiectată de el te lasă perplex prin bizarul tehnicii folosite. Contrar filmelor hollywoodiene, personajul îşi contrage mijloacele de expresie, esenţializând totul. Figura imobilă îi tresare în doar două ocazii: la ivirea unei femei şi când e aproape să rateze fuga. În rest, privirea lui parcă lasă un vid în tine. Îi simţi visceral dezumanizarea, de parcă ar fi gata oricând să-ţi smulgă intestinele cu un singur gest. Dar asta, doar dacă ar fi plătit…
Scene cult: începutul, privirea aruncată martorului după crimă, scena identificării de la poliţie.