Miraj
Întrebarea asta mă bântuie de multă vreme. Şi nu e un moft oarecare, cum nu e nici amuzant. Chiar, unde naiba sunt cotite damele tari? Ziua, pe lumină, poţi să dai cu tunul şi nu găseşti una mai răsărită (afară de alea deja luate, care nu se mai socotesc). Străzile sunt populate doar de felurite dihănii. Zeci de îngrămădite, pocite şi câşe aţin calea oamenilor de bine, prevestind numai primejdii. Cuprins de oroare, nu-mi mai rămâne decât să îngân scurt mantra mea secretă (“dispari nasoalo!”) şi să întind pasul. Dincolo de cetele dudelor boccii, nu se arată însă nimic. Şi chestia asta îmi provoacă nişte bănuieli paranoice. Oare nu cumva toate femeile dezirabile or fi plăsmuirea unei minţi bolnave? Dacă există o forţă absconsă, transmundană, care se distrează născocind frumosul din nimic, măsluind nişte iluzii estetice pentru pământeni? Aşa că, de vreo câteva zile, trăiesc o spaimă mare. S-ar putea ca nenea ăla cu proiecţiile să se sature de gaguri şi să taie de tot hologramele la muritori. Adică, e posibil ca într-o zi să nu mai existe nici măcar filme, poze, o urmă cât de mică a unui ideal feminin. Şi brusc, mă reped la maus, cotrobăi febril netul, save image as, şi….gata, am sufletul pus la adăpost pentru timpuri negre. Cu Andreea. Andrea Corr…..
