“Pe străzile pline când ies n-am pereche”
Dintotdeauna am avut o înţelegere intimă cu oglinda personală. Eu îi arătam trupul meu neasemuit, iar ea îmi reflecta uimită perfecţiunea sa. I-am spus şi mamei: “Femeie, tu nu mă puteai face cu aşa chip. Sigur am fost găsit”. Adevărat vorbesc. Vreun cuplu cu sânge albastru trebuie să fi încurcat pruncii la maternitate cu persoanele care m-au adăpostit până acu. Ştiu sigur că undeva, pe valea Loirei, mă aşteaptă pregătite odăile unui castel luxos, gata să-mi întreţină trândăvia.
Mă rog, până la ducatele Franciei, chiar şi perfecţiunea asta îmi pare umbrită de neajunsuri. Bărbia parcă e totuşi neregulată, nasul nu atât de subţire pe cât s-ar putea, fundul n-ar umple corespunzător pantalonii, mâinile… Brusc, mă trag la faţă. Fac un calcul scurt şi constat că nici averea lui Jackson n-ar ajunge să-mi alimenteze mania retuşurilor. Şi totuşi, ca o compensaţie, îmi amintesc drumul de astăzi spre casă. Peste tot, pâlcuri de arătări hâde, umflate şi pocite, alcătuite anume parcă pentru a lăsa interzis orice truditor dintr-o măcelărie estetică. Nu-i mai pun la socoteală pe cei cu bastoane, albe sau colorate, pe chinuiţii din cărucioare, ori pe ăia care tăinuiesc un cuc mic, inert. Drept urmare, privesc îngăduitor sticla din perete, recitând mai cu convingere vorba poetului: “Sunt cel mai frumos din oraşul acesta!”
3 Responses to '“Pe străzile pline când ies n-am pereche”'
Subscribe to comments with RSS or TrackBack to '“Pe străzile pline când ies n-am pereche”'.
uai da frumos te mai crezi. vezi ca poate suferi de acromergalie de aia ai extremitatile asa de mari!
virilu had
7 Aug 09 at 8:08 pm
Mai ales o extremitate. Dar de aia sunt mândru…
Fuckerul
7 Aug 09 at 8:46 pm
stii, da? nici nu mai spun eu, ca stii.
fapte/dovezi, nu vorbe.
ancazapa
9 Aug 09 at 11:28 pm