Pills
Asta-i boala prostului- să răceşti vara. Când tot poporul fumegă la soare, stai ca bovanul, cu paltonu-n casă. Şi apoi tusea aia de tractor…(la mine credeam că e de la schimbat gumele). În tot cazul, boala asta are şi o dimensiune filosofică- anulează respectul de sine şi afecţiunea faţă de aproape. Nu vrei să vezi nicio meclă de om, inclusiv a ta, de parcă toată lumea ar fi făcută din muci.
Dar asta ar putea fi şi o tehnică de terapie sentimentală. Vorbesc aici de maladia aia, când boleşti după curul unei vaci pe care încerci inexplicabil s-o bagi din nou în ieslea amorului. Genul ăla de chin în care ştii că ea e o dobitoacă, dar când să-i zici asta, îţi iese pe gură numa cuvântul ăla sinistru care începe cu “i”. Se cunoaşte deja imunitatea la tratament a boilor în cauză, aşa că trebuie găsit ceva extrem. Nu merge cu “hai bă la curve” ori “dă-o-n mă-sa, că e zdreanţă”. Amicii n-au nicio influenţă, aşa că problema trebuie luată în propriile mâini.
Ataşez aici reţeta aferentă:
1. Se va alearga pe caniculă 1-2 ore, până în pragul sufocării
2. Imediat, pacientul va da buzna în casă, lepădând hainele de pe el şi menţinând jocul de glezne, să nu se piardă focul interior
3. Când simte râul de transpiraţie ajuns la apogeu, va deschide repede congelatorul, introducând capul lângă pachetele de carne
4. 30 de minute mai târziu, poate colapsa liniştit. Treaba e ca şi încheiată.
În cazul revenirii în simţiri, este obligatoriu un telefon la duşmancă. Ciuma, garantat îi va răspunde cu textul clasic: “Iar ai sunat? Abia acum ţi-ai dat seama ce însemn eu pentru tine?”. La care bolnavul va renaşte ca pasărea Phoenix din cenuşă: “Însemni un căcat. Bucile tale nu fac nici cât o cutie de Saridon”.
