Povesteşte Bastus!
După replica asta, ştiai că urmează ordinăria omului. Băga tânguiala aia jegoasă a lui, cu faţa pocită de un nas gigantic. Ca puştan, eram în delir. Atunci îl iubeam şi pe Paraipan, secătura întotdeauna vitală, cinică, împodobită cu inflexiuni hilare ale vocii.
La teatru nu l-am văzut. Lumea zice că a fost şi acolo mare. Nu atât de mare ca alţii, ăia gigantici, cred. Şi asta pentru că făcut mereu un singur personaj. Chiar dacă genial. Apoi, la sfârşit, m-a întristat faptul că nu s-a respectat. După “De ce trag colopotele Mitică?” şi “Enigma Otiliei” nu face să cobori la telenovele.
Dar asta a fost. S-a terminat. La sfârşit, l-a cuprins ideal în cuvinte povestirea unui prieten de-al lui, tot actor: “Pe timpuri, eram cu Dinică la băute prin Bucureşti. Pe maestru îl lovesc nevoile şi se duce la o toaletă publică. Când iese, în loc de doi bani, cât era taxa, Gigi întinde o sută de lei. Femeia de la intrare face ochii mari <<Vai domnu’, da cât aţi lăsat?>>. Domnu’ răspunde însă sec <<Ei, ce-am lăsat? Iaca un rahat>>. Femeia nu se lasă şi insistă <<Dar n-am să vă dau atâta rest>>. La care Dinică, cu un gest imperial declamă: <<Nu-i nimic. Fac cinste la toată lumea!>>. Şi pleacă”.
One Response to 'Povesteşte Bastus!'
Subscribe to comments with RSS or TrackBack to 'Povesteşte Bastus!'.
nu face nici sa mori de foame…
ancazapa
14 Nov 09 at 1:12 pm