Mille Miglia
Cum se cheamă activitatea aia când tu eşti dezbrăcat, trudeşti ca disperatul ore întregi, iar femeile din incintă sunt ude? Vă gândiţi la potlogării… Îi zice înot. Exact asta am poftit să practic în preţiosul meu timp liber. Când nu fac afaceri sau amor, dau din mâini să-mi ţin freza la aer. De data asta, am făcut şi concurs. Unul la categoria epave, cu un obosit spart de tutun. Finişul a fost la fotografie. Diferenţa a făcut-o probabil burta şi nasul competitorului perdant. Îl jenau aerodinamic. Narcotizat de endorfina victoriei, m-am arătat gata să provoc pe toată lumea din bazin. La întreceri ar fi fost dispus un puştan de clasa a 7-a. Noroc că m-am potolit la timp. Copiii îl porecleau “Păstrăv”…
Ieşit cu demnitatea intactă din undele cristaline ca Ozana cea frumos curgătoare, mi-am probat bărbăţia într-un templu al vitezei. Echipat cu cască şi monopost ambalat feroce, am dat buzna pe întinderea de asfalt. Tribunele vuiau de mugetul motorului, gumele fumegau în contrabracări fulminante, vibratoarele scrâşneau în încălecări luate la blană. Mă simţeam Sir Stirling Moss. Ba nu, însuşi magul Fangio! În final, satisfăcut de strivirea adversarilor, am tras hardughia la pituri, aşteptând cuvenitele laude. Măgarii însă nu s-au simţit. În lipsa omagiilor, am interpelat surescitat pe paznicul garajului: “Ei, şi ce putere are fiara? Cât prinde bestia?”. Puţin impresionat de campionul din faţă, omul şi-a încropit un rânjet pervers, chicotind zeflemitor: “9 cai domnu’. Şi “bestia” bate spre 40 la oră”…