Sursa
Lupta a fost scurtă dar aprinsă. După câteva închideri bruşte, fiara parcă mi-a zis: “Hai lulă, să te văd acu ce-ţi poate brandul”. Provocat în modul cel mai direct, am refuzat din mândrie să sun vreun amic aitist, etalându-mi în schimb vastele cunoştinţe de calculatorist (să ştiţi de la mine, cu Control C copii ceva, iar cu Backspace ştergi…).
După mintea mea, semnele erau clare. Numai un virus bălos îmi putea omorî cutia atât de regulat şi sinistru. Drept urmare, am scos untul din Nod, scanând fişierele şi în chiloţi. O ultimă horcăială m-a trezit însă la realitate- nici cel mai parşiv troian nu face un PC să duhnească a ars. Şi stând aşa, cu mortul pe masă, m-am uitat la făptura inertă rumegând din disperare un nou gând: poate-şi revine totuşi dacă-l dau cu apă…
