Timp
“Haaaa, arăţi ca de 22 Facăre. Ce dracu mănânci? Eşti liber, nada obligaţii… Norocosule”…. Chestia asta mereu mă năuceşte. Da, oglinda e suspect de prietenoasă cu mine. Încă… Şi nu, nu bag jăratec la micul dejun. Dar sunt liber. Într-o foarte mare cădere liberă. Iar obligaţiile mele şi-au găsit obligaţii pe cont propriu. Cu alţii. Naiba ştie cum oi fi. De 22, 32 sau 82. Cert e că versurile alea urlate în pustiu îmi tot sparg timpanele: “The sands of time, for me, are running looooooooowwwwwwwww!”.
