Alcatraz
Când eram pe la facultate, râdeam mai tot timpul la cursul de antropologie socială de societăţile gregare. Adică de alea în care se experimentau felurite metode exotice de organizare a unei comunităţi, de împărţire a puterii şi de reglementare a conflictelor. Sălbaticii ăia făceau şi ei ce-i ducea capul. Care era vinovat de ceva dădea nevasta o tură la şeful de trib. Sau făcea o donaţie de săgeţi către restul vânătorilor. Găseau nenorociţii ăia o metodă ca lucrurile să reintre în normal, aproximând în felul lor primitiv ideea de justiţie.
Câteva milenii mai târziu, ai crede că suntem pe un pisc al raţiunii. Că totul este reglementat înţelept, că cetăţeanul e apărat de viziunea unor legislatori mai ciumeţi ca cei romani. Nu e nevoie însă de multă trudă ca să constaţi cretinismul în care ne zbatem. Dacă nefericitul a comis-o prin Texas, lumea vrea să vadă scaun electric. Adică schimonoseli, chin, carne arsă. În altă parte, e aruncat la pârnaie pentru totdeauna. Uneori se poartă şi triple life. Putrezeşte în nişte celule 3 pe 2 până îşi pierde cu totul minţile. Asa, ca să se simtă satisfăcuţi cetăţenii cinstiţi. Care se sunt prea umanişti să-l omoare şi prea nenorociţi ca să-l mai trateze ca om.
Dar destul despre alţii. La noi e cam la fel. Şoferii care adorm la volan şi omoară pe unul sunt terminaţi. Îi mănâncă imediat puşcăria. Adică li se distruge lor şi familiilor lor viaţa pe banii contribuabililor. Care e satisfacţia rudelor mortului? Care e avantajul societăţii? Ce rezolvă o nouă viaţă ruptă? Îi trebuie 9-10 ani de puşcărie vinovatului ca să regrete o secundă de neatenţie? Cine are de câştigat din asta sau care mai e sensul dreptăţii?
Din nenorocire, suntem încă la stadiul de dinte pentru dinte. În plus, puterea asta imensă de a pune sub învinuire şi de a judeca e de prea multe ori în mâna unor idioţi. Ca în cazul asistentei de la maternitate săltată cu cătuşe. De parcă aia ar fi o nebună piromană gata să lichideze orice prunc în faşă. Nenorocita a luat mandat pentru 30 de zile fiindcă “faptele sale suscită tulburare şi determină pierderea încrederii în sistemul sanitar”. Asta e motivarea unui procuror la câteva milenii după ieşirea din comuna primitivă. Ăsta e simţul justiţiei pentru nişte boi cu putere. E emoţionată lumea? Bilă la picior şi bulău cât cuprinde. Sau cel puţin până s-or întoarce vremurile în care nefericita aia ar putea spera din nou să se reabiliteze cu o tură la şeful de trib.
Foto: psychologytoday.com
2 Responses to 'Alcatraz'
Subscribe to comments with RSS or TrackBack to 'Alcatraz'.
!
anca
3 Sep 10 at 2:35 pm
epicfail
mata..
20 Jul 11 at 12:04 am