Uitare
Suntem fabuloși. Ca nimeni alții. Trecem peste epoci și bezne istorice fără cea mai mică jenă. Contează prezentul și ce va fi. Trecutul a dispărut, ca și oamenii lui. De fapt, nu chiar a dispărut. S-a transformat scârbos într-o normalitate acceptată tacit. Mlaștina asta puturoasă e tulburată rar. De dosare nu se mai interesează nimeni. Cine pe câți a turnat, care a ajuns la Canal sau n-a mai ajuns niciodată acasă. Killerii stau în vile, victimele, în pământ sau la azil.
În rest, din când în când, ca să umple programul, la teve rulează filmele dinainte. Caramitru urmărea rezistența din munți pentru binele patriei. Amza Pellea era marele ilegalist cu bască. Beligan, secretar înțelept de partid. George Constantin, securistul prietenos al cetățenilor. Bineînțeles, peste toți, ca model absolut al omului socialist, Sergiu. Dădea aragaze la muncitori pe șantiere, grăbea producția, îndemna tinerii să se tundă. Marii artiști ai patriei au mâncat rahat cât puteau căra la gură. Au nădușit din greu spetindu-se să prostească masele cu propaganda regimului. Încercau să convingă poporul prin talentul lor că totul era bine și frumos la noi. Partidul se ocupa de toate și ne păzea de străinii răi.
Din păcate, scuza cu obligația nu ține. Rebengiuc s-a ținut deoparte de mizerie și n-a pățit nimic. N-a murit de foame și a rămas un star în teatru. A făcut jucat doar un Mihai Viteazu patriotard pe care îl regretă cu fiecare ocazie. Problema e că numai el se gândește la asta-să regrete. În rest, nimeni nu cârâie nimic. Nicio părere de rău, nicio remușcare pentru susținerea infectă a regimului. Marii actori , atâția câți mau mai rămas, pășesc demni prin viață, așteptând să fie aclamați de tinerele generații. Și totuși, uneori, adevărul se întrezărește în reacții nervoase, în porniri aparent inexplicabile. Când 4,3,2 a făcut valuri la Cannes, Nicolaescu a comentat sarcastic evenimentul. La început, am bănuit că-i doar o gelozie artistică. Abia pe urmă am revăzut “Viraj periculos”. Sergiu era milițian la circulație și hăituia un medic bănuit de avorturi. Evident, infractorul a fost prins și tras la răspundere. Acum, nicio problemă de obraz pentru nimeni însă. Nici pentru Sergiu, nici pentru alții. În România, nu se plătesc polițe morale. La noi, istoria e spălată riguros cu uitare. Și așa, ignorând mereu rahatul din noi, ne pregătim încrezători de viitor.
