Lirism Imobiliar
Bezna cerurilor s-a lăsat străpunsă de-o orbitoare lumină. Am înţeles (chiar dacă în al 13-lea ceas) cum ar trebui să trăiesc. Adică din chirii. Dacă chiar aş avea, printr-o fabuloasă împrejurare, două străduţe şi eu pe lumea asta, una prin Mayfair, alta colţ cu Park Lane, aş trage definitiv pe dreapta cu osteneala. Nu m-ar mai atinge vreo nevoie, nu m-ar deranja nicio grijă. Aş deveni un fel de Becali, numai că mai trândav şi mai cu rupere de sfinţi. Şi atunci aş sta o viaţă de pomană, numărând plictisit biştari sterlini, tot c-un sticlonţ academic în faţă, contrariat de ce arde aşa tare “profesorul” ăla pe gât (ce-au mai scumpit ţăranii ăştia Jack-ul…). Deocamdată însă, bubui un zar pe-o tablă colorată, cu tort branduit FKR şi speranţe de monopol, visând la ziua în care toate problemele mele, financiare şi de altă natură, se vor rezolva cu un simplu: “Pac-Pac”.