Sokeres?
Activiştii sunt de două feluri: ăia care chiar fac nişte treburi utile şi ăia care mănâncă căcat. A doua specie e infinit mai vastă şi mai prosperă. Reţeta e simplă: nişte rataţi nenorociţi au sesizat că activismul e de fapt biznis şi s-au băgat pe fundaţii. Câteva proiecţele puse pe hârtie şi mălaiul începe să curgă. De la guvern, de la UE şi cine mai are de dat. Dar mălaiul nu vine oricum. Nu e eficient să arate doar situaţia dramatică a ţiganilor, de exemplu. Important e să se simtă şi cineva vinovat pentru asta, ca să îi lărgească gura pungii.
Aşadar, vina e principala vacă de muls a afacerii. Nişte ţiganii stau în corturi? Tu eşti vinovat. Unii rromi n-au apă curentă, mai fură, mai dau în cap? Asta e din cauza ta. Fac ăia prăpăd în Europa, vor să scape toţi de ei? Rasismul italienilor, francezilor şi al tău e de vină. Sărmanii au fost, nu-i aşa, mereu abuzaţi, asupriţi, lipsiţi de mijloace. Moment în care începe să ni se bată obrazul că nu le dăm bani să se simtă mai bine.
Zilele astea, activiştii sunt pe jar. Sarkozy ne trimite ţigănetul acasă cu şuturi în spate. Aşa că, un nene rrom de la o fundaţie atacă dur poliţia. Cică şatrele expulzate nu sunt rodul emigraţiei voluntare. Argumentul e zdrobitor: jumate din ţiganii din Călăraşi sunt în Franţa. Semn clar că aici ar fi mâna traficului de persoane. C-o fi şi trafic, de asta nu se îndoieşte nimeni. La fel de clar e că potera noastră e incompetentă. Din păcate, la fel de limpede e şi identitatea etnică a traficanţilor. Că doar nu mă duc eu în Călăraşi să urc pirandele în căruţă pentru trimis la produs.
Aici e însă toată ipocrizia fenomenului. Nimeni nu recunoaşte că, pentru nucleul dur al ţiganilor, soluţiile sociale sunt imposibile sau extrem de dificile. Şi asta, pentru că ele sunt refuzate chiar de către ţigani. Vor bani nu ca să se schimbe, ci ca să-şi întreţină starea aia mizerabilă de paria. La fel şi activiştii. În cretinismul lor rar, cer bani nu ca să-i facă frecventabili, ci ca să le păstreze tradiţiile. Ignorând incredibil faptul că tocmai tradiţiile alea nenorocite şi primitive sunt problema. Iar când cercul ăsta se dovedeşte a fi vicios, noi ceilalţi suntem vinovaţi. Niciodată ursarii. Şi niciodată ei, activiştii. Care s-ar putea duce prin tramvaie, prin autobuze, să le mai zică la unii ţigani frumos, la ureche: “Prieteni, mai spălaţi-vă şi voi, că vă faceţi de căcat”.
Foto: warrezlobby.org
