Strike
Vestea că sunt spărgător de grevă s-a propagat ca un foc. Comitetul de hoaşte s-a mobilizat şi a luat atitudine. Cică este un nebun care ameninţă cu procese sindicatul dacă este împiedicat să muncească pe timpul protestelor. Eu îs ăla. După îndelungi deliberări, cea mai isterică mesageră a turmei s-a proţăpit pentru a-mi comunica sentinţa. “Domnul coleg, vă informez că sindicatul a hotărât!”. Uneori dau impresia că pot să vomit prin ochi aşa că, aţâţată de sictirul întâmpinat, dă drumul satisfăcută la verdict: “Liderii noştri sunt aproape să obţină salarii cu 50% mai mari! Procesul şi greva vor da gata guvernul. Dar bani vor lua numai ăia care luptă pentru drepturile lor, nu şi ăilalţi!”.
Figura tâmpitei şi pornirea ei răstoarnă orice teorie economică. La mintea turmei, prosperitatea e iminentă. Pot să cadă burse, pieţe, monede de schimb, să explodeze deficite, să vină Armaghedonul. În ieslea lor ei este pace şi curge cu mălai. Vacile şi-au rezervat probabil bilete în Antalia şi râd de vecinii înspăimântaţi de concedieri. Aşteaptă un munte de bani şi nu dau şi la alţii. Ţin numai pentru ele, tovarăşe de baricadă socialistă. Zdrobit cu necesitate de osânda cretinelor, nu-mi vine decât să-mi pierd minţile şi să repet scena dintr-un film prost- în plin oraş, cu un carton legat de gât, Dinică acosta trecătorii cu minţile rătăcite: “Bă, hai să ne dăm foc! Hai bă fraţilor să ne dăm foc!”.
Foto: chnm.gmu.edu
