Flop

Nu te duci la ziua cunoscuților ca bivolul. Dacă investești în cadouri, trebuie să recuperezi cumva banii. Îi pui să te omenească ori cu licori, ori cu bucate. Dacă-s scârțari, le lași apa să curgă la baie, scapi o farfurie pe covor, numai să ai satisfacția că le faci măcar o pagubă, că nu le priește cheful. Altfel, o să rămână cu impresia că au prosperat pe spatele tău.

Eu m-am învățat minte- cum le-ai dat darul, le speculezi entuziasmul de moment. Se simt norocoși, deci acceptă orice provocare pe bani. Așa că e regulă: dacă servesc ceva cărămiziu, norocul trage ca musca la mine. Zeițele Fortuna și Diana, care sunt lesbiene dovedite, sunt mereu sensibile la moment. Își împreunează porcos grațiile și mă ajută să vânez economiile chefliilor. La ultimul patron am făcut chiar de-un suc la mol. Pentru doi! Așadar,  damele doritoare pot să participe la tombolă și să spere în șansa lor. În mod excepțional, daca ma trezesc pana duminica, e posibilă și o promenadă. Asta, daca nu cumva suna marlanii sa-si ia revansa.

Vara Indiană

Iaca s-a mai dus o vară-n mă-sa. Lumea se adună rumenită pe la case, pe la bordeie. Tristă, ruptă-n glandă de melancolii. S-a gătat beţivăneala de la terase, animăleala cu punkerii în Vamă. Sexul de conjunctură, cu străine ademenite la cort, a sucombat. Poftiţi deci la birouri, stesaţi-vă iar cu dedlainuri. Cine mai vrea distracţii, după orele de program. Cariceala e şi ea raţionalizată, că fetele au ajuns la domiciuliu. Prin urmare, devin doamne serioase.

Mda, s-a dus şi vara asta. Mă rog, ducă-se pe pustii. Oricum nu-mi place anotimpul ăsta. E suspect de generos. Te minte cu posibilităţile lui. O ploaie bună te mai aduce în simţiri, căci realitatea vine odată cu frigul. Îi simt deja pe unii cuprinşi de tristeţi. Ar trăi într-o vară nesfârşită, suspendaţi ca într-un hamac priponit de lună. Se lasă cuprinşi de o stare poetică şi visează. Fetele, cum altfel, la amor etern. Golanii, la pileala pe plajă şi, vorba homerică, “la felurite neamuri de păsări”.

Foto: Ffffound.com

Alcatraz

Când eram pe la facultate, râdeam mai tot timpul la cursul de antropologie socială de societăţile gregare. Adică de alea în care se experimentau felurite metode exotice de organizare a unei comunităţi, de împărţire a puterii şi de reglementare a conflictelor. Sălbaticii ăia făceau şi ei ce-i ducea capul. Care era vinovat de ceva dădea nevasta o tură la şeful de trib. Sau făcea o donaţie de săgeţi către restul vânătorilor. Găseau nenorociţii ăia o metodă ca lucrurile să reintre în normal, aproximând în felul lor primitiv ideea de justiţie.

Câteva milenii mai târziu, ai crede că suntem pe un pisc al raţiunii. Că totul este reglementat înţelept, că cetăţeanul e apărat de viziunea unor legislatori mai ciumeţi ca cei romani. Nu e nevoie însă de multă trudă ca să constaţi cretinismul în care ne zbatem.  Dacă nefericitul a comis-o prin Texas, lumea vrea să vadă scaun electric. Adică schimonoseli, chin, carne arsă. În altă parte, e aruncat la pârnaie pentru totdeauna. Uneori se poartă şi triple life. Putrezeşte în nişte celule 3 pe 2 până îşi pierde cu totul minţile. Asa, ca să se simtă satisfăcuţi cetăţenii cinstiţi. Care se sunt prea umanişti să-l omoare şi prea nenorociţi ca să-l mai trateze ca om.

Dar destul despre alţii. La noi e cam la fel. Şoferii care adorm la volan şi omoară pe unul sunt terminaţi. Îi mănâncă imediat puşcăria. Adică li se distruge lor şi familiilor lor viaţa pe banii contribuabililor. Care e satisfacţia rudelor mortului? Care e avantajul societăţii? Ce rezolvă o nouă viaţă ruptă? Îi trebuie 9-10 ani de puşcărie vinovatului ca să regrete o secundă de neatenţie? Cine are de câştigat din asta sau care mai e sensul dreptăţii?

Din nenorocire, suntem încă la stadiul de dinte pentru dinte. În plus, puterea asta imensă de a pune sub învinuire şi de a judeca e de prea multe ori în mâna unor idioţi. Ca în cazul asistentei de la maternitate săltată cu cătuşe. De parcă aia ar fi o nebună piromană gata să lichideze orice prunc în faşă. Nenorocita a luat mandat pentru 30 de zile fiindcă “faptele sale suscită tulburare şi determină pierderea încrederii în sistemul sanitar”. Asta e motivarea unui procuror la câteva milenii după ieşirea din comuna primitivă. Ăsta e simţul justiţiei pentru nişte boi cu putere. E emoţionată lumea? Bilă la picior şi bulău cât cuprinde. Sau cel puţin până s-or întoarce vremurile în care nefericita aia ar putea spera din nou să se reabiliteze cu o tură la şeful de trib.

Foto: psychologytoday.com

Houston, we’ve got a Whore

Cosmonauții de la NASA ar trebui să-și frece navetele de fericire. Laura Andreșan se oferă să și-o tragă pe Marte. Așa, ca să impulsioneze cercetarea spațiului și ca să demonstreze că se poate sexa fără gravitație. Astfel, grija călătoriilor astrale solitare ar trebui să dispară. Navetiștii interplanetari ar avea la dispoziție oxigen și cariceală. Și vorba aia - cu așa ceva ajungi și la capărul lumii.

Din păcate, băieții de la Houston n-au contactat încă haita noastră. Poate au evaluat specimenul și-au ajuns la concluzia că, între două cățele, tot mai bună era Laika. Sau poate că nici ea nu e sinceră. Nu-și oferă bucile de dragul științei. O fi având în cap o fantezie cu omuleți verzi. Sau poate un gangbang cu pădurari.

Foto: clipartgiude.com

Funeralii pentru Vii

Nu vă rugaţi, nu strângeţi bani, nu hohotiţi. Şi, mai ales, nu căutaţi Adevărul. E chiar e în faţa voastră.

Sau faceţi invers. Dezvoltaţi spaime şi nutriţi speranţe. Daţi cu aghiazmă în chiloţi şi puneţi icoană pe volan. Răul sigur va fi alungat. Agonisiţi cât vă ţin puterile. Ban peste ban, să fie mulţi, să vă mândriţi cu ei. Faceţi carieră. Învăţaţi o viaţă despre chibrit. Şi apoi, învăţaţi-i pe alţii despre el. Veţi fi respectaţi. Credeţi în lumi mai bune. Întrebaţi popii cum e în paradis. Ei ştiu sigur şi nu mint niciodată.

Nu bocesc după toţi morţii. Pentru unii, e prea târziu. O fac încă din timpul vieţii lor. Aşa că, dacă o să vă opresc trist pe stradă, să vă pun o bancnotă pe piept, să ştiţi că n-am băut şi nu delirez. E doar felul meu de a spune “regrete eterne, boilor”.

Foto: Ffffound.com

Ink

Acu’ toată lumea îşi face. Orice mârlete bagă lietere de pe conserve chinezeşti şi porcăriile alea tribale. Nu că ar însemna ceva pentru dânsul. Scopul e să arate că e şi el cât de cât cool, un rebel ciumete. Aşa apar ţăranii cu spini, lei şi mecle de indieni pe spate. Se lasă pe mâna unor cârpaci din cartier şi umblă pe urmă toată viaţa cu dovada prostiei la vedere.

Cu gagicile e altă schemă. Dacă îşi face una vreun balaur ieşind fioros din puţă, aprob pozitiv. Chestia ar avea cumva chiar un soi de tâlc metafizic. La masculi e însă simplu. Îţi faci tatuaje doar dacă eşti vreun pui de fucker. Adică rockstar sau măcar un barman acolo. Adică dacă ai o ocupaţie supărată, libertină, în care ţi se rupe de reguli şi convenţii sociale.  Şi vrei să arăţi că asta te reprezintă. Nu când te duci cuminte la 8, la muncă, cu iaurtul la pachet.

Iubesc cerneala. Am şi câteva măscări în cap care ar putea fi pictate. Sunt însă onest. Până reuşesc să trăiesc din scris sau futut, mă abţin de la inscripţionări pe dermă. Asta, ca să nu arăt la o cadână, într-un bar, după orele de birou, brandul meu făcut cu gotice: „Danone de băut”.

Foto: cdn.buzznet.com

Vulva TV

Un dar din ceruri a fost aproape. Bouanii de la CNA s-au pus însă în calea fericirii. Din paradisul Brăila, o firmă cu experienţă pe net voia să se bage pe tv porno în româneşte. Cu scene din viaţa mioritică, în care să ne regăsim şi să ne simţim confortabil. Evident că scroafele alea cu cravată s-au opus. Cică e imoral, emisiunile ar afecta dezvoltarea fizică şi intelectuală a tineretului. Asta, deşi întreprinzătorii promiteau tocmai să sară în ajutorul “cuplurilor de începători, a timizilor şi complexaţilor”.

Cenzura are însă legea în mână şi o freacă după poftă. Potrivit ei, Diaconescu, Gâdea şi Badea nu afectează creierul privitorilor. Ăia fac muie pe bani în direct dar morala nu-i întinată. Vadim face ameninţări cu moartea în direct la Realitatea şi e ok. Lumea trebuie să se excite numai de la 7, la decolteul lui Esca. Sau poate să se stârnească doar la excitaţii spirituale. Aşadar, adolescenţii să fie cu ochii în 4 pe B1, când vorbeşte Cristoiu după 12, despre răsturnarea lui Carol al 2-lea. Moment de labă.

Foto: Ffffound.com

Buzz

Nevoit, dintr-o inexplicabilă bună cuviinţă, să conversez cu diverşi muişti pe net, m-a trăsnit o revelaţie. Am descoperit cu stupoare că pierd ore din viaţă răspunzând la inepţiile unor cretini. Pe ce cărări dubioase umblă id-ul meu de messenger nu pot şti. Cert e că îmi dau cu fereastra între ochi tot felul de cetăţeni de a căror identitate nu sunt niciodată sigur. Oricum, chestia cu pretenarii obscuri e cât se poate de simplă. De ce naiba ar trebui să stau de vorbă cu ăia, să fiu amabil, să-i cunosc? Mi-ar face oare viața mai frumoasă? Mi-ar aduce un plus de cunoaștere, de noroc, de voie bună? Sigur nu. Că nici amicii pe care-i am deja n-aduc.

Constat doar că înghit o serie interminabilă de bancuri răsuflate, de feţe vesele, limbuţe sau apelări gen “ce faci bă coae”. Ca și cum străinul ăla mi-a văzut cândva detaliul  anatomic respectiv și a rămas cu amintirea lui. Prin urmare, ca să nu fiu nevoit să răspund cu tradiţionalul “acu’ sunt ocupat cu mă-ta”, o să apar pe net doar când o să simt nevoia să fut în cur necunoscuţi. Dar sunt sigur că şi atunci ar încerca să-mi trimită linkuri.

Foto: dreadgazebo.com

DemiUrgos

Nu-i dement că lumea încă mai speră? Într-o viață eternă, un bine universal, într-un judecător drept pentru toți… Faptul că omenirea se zbate în același rahat monstruos de când s-a ridicat în două picioare nu pare să fi luminat pe nimeni. Vitele încă mai cred că totul o să fie în regulă, că Nenea păzește sus. Motiv pentru care plănuiesc demult să mă postez la intrarea cotețului religios din cartier și să cotonogesc toți boii care-i trec pragul. Vine vreun pensionar cu o pomenire, o slujire pentru sărmani și bolnavi, zdrang o bâtă peste șale! Să se târâie urlând spre scorbura lui puturoasă.

Ce naiba caută nenorociții ăștia la niște escroci cu patrafir? Cât de bou tre să fii să nu te fi prins până acum că n-ajută pe nimeni? Adică mai ai 3 minute de trăit, trebuie și pe alea să le închini la nimeni? E nevoie să te prindă răposarea lingâng niște icoane boite, mirosind coaiele popii? Aș vrea să văd și eu o babă că trece la lesbianism măcar când e aproape să dea colțul. Așa, ca să nu crape fără să știe cum e chestia. Aș vrea să aud de un moș că are simțul gagului, vorbind murdar secretarelor de la Eon. Când colo, se îngrămădesc să se umilească, să decadă cu orice preț din demnitatea de om.

Cunosc oameni care își dresează puștii de mici să disprețuiască lumescul. Femei care nu se vopsesc, nu se dau cu ruj și nu își lasă copiii la burse afară ca să nu-i corupă Occidentul. Am întâlnit oameni cu fixații de nezdruncinat, gata oricând de violență în numele domnului. Și ăștia nu-s puțini. Pentru ei toți și pentru cazurile mai soft, am câteva sfaturi. Uitați-vă bine la oamenii din jur. Puteți să vă rugați, să faceți tumbe la icoane, să dați și ultimul parai la banditul ăla cu patrafir. Cu toate astea, în continuare, de când e lumea, vreo 40% dintre noi or să moară de cancer, vreo 30% de inimă, cam 2% călcați de tren și așa mai departe. Asta, dacă toți ăștia nu mai trăiesc să prindă vreun cutremur. Că atunci, se schimbă proporția. Luați naibii și trăiți rahatul ăsta de viață atâta cât e. Încercați doar să o faceți cu decență și să nu deranjați pe alții. Iar dacă gândul vă mai duce uneori la ideea aia absurdă de pantocrator, vă pot asigura de un lucru: dacă m-aș fi trezit singur în Univers, înaintea batracienilor, și m-aș fi gândit așa, de nostimadă, să fac o lume, sunt convins că ar fi ieșit una infinit mai bună și mai frumoasă. Că doar o făceam după chipul și asemănarea mea, ce dracu.

Foto: i.huffpost.com

Sokeres?

Activiştii sunt de două feluri: ăia care chiar fac nişte treburi utile şi ăia care mănâncă căcat. A doua specie e infinit mai vastă şi mai prosperă. Reţeta e simplă: nişte rataţi nenorociţi au sesizat că activismul e de fapt biznis şi s-au băgat pe fundaţii. Câteva proiecţele puse pe hârtie şi mălaiul începe să curgă. De la guvern, de la UE şi cine mai are de dat. Dar mălaiul nu vine oricum. Nu e eficient să arate doar situaţia dramatică a ţiganilor, de exemplu. Important e să se simtă şi cineva vinovat pentru asta, ca să îi lărgească gura pungii.

Aşadar, vina e principala vacă de muls a afacerii. Nişte ţiganii stau în corturi? Tu eşti vinovat. Unii rromi n-au apă curentă, mai fură, mai dau în cap? Asta e din cauza ta. Fac ăia prăpăd în Europa, vor să scape toţi de ei? Rasismul italienilor, francezilor şi al tău e de vină. Sărmanii au fost, nu-i aşa, mereu abuzaţi, asupriţi, lipsiţi de mijloace. Moment în care începe să ni se bată obrazul că nu le dăm bani să se simtă mai bine.

Zilele astea, activiştii sunt pe jar. Sarkozy ne trimite ţigănetul acasă cu şuturi în spate. Aşa că, un nene rrom de la o fundaţie atacă dur poliţia. Cică şatrele expulzate nu sunt rodul emigraţiei voluntare. Argumentul e zdrobitor: jumate din ţiganii din Călăraşi sunt în Franţa. Semn clar că aici ar fi mâna traficului de persoane. C-o fi şi trafic, de asta nu se îndoieşte nimeni. La fel de clar e că potera noastră e incompetentă. Din păcate, la fel de limpede e şi identitatea etnică a traficanţilor. Că doar nu mă duc eu în Călăraşi să urc pirandele în căruţă pentru trimis la produs.

Aici e însă toată ipocrizia fenomenului. Nimeni nu recunoaşte că, pentru nucleul dur al ţiganilor, soluţiile sociale sunt imposibile sau extrem de dificile. Şi asta, pentru că ele sunt refuzate chiar de către ţigani. Vor bani nu ca să se schimbe, ci ca să-şi întreţină starea aia mizerabilă de paria. La fel şi activiştii. În cretinismul lor rar, cer bani nu ca să-i facă frecventabili, ci ca să le păstreze tradiţiile. Ignorând incredibil faptul că tocmai tradiţiile alea nenorocite şi primitive sunt problema. Iar când cercul ăsta se dovedeşte a fi vicios, noi ceilalţi suntem vinovaţi. Niciodată ursarii. Şi niciodată ei, activiştii. Care s-ar putea duce prin tramvaie, prin autobuze, să le mai zică la unii ţigani frumos, la ureche: “Prieteni, mai spălaţi-vă şi voi, că vă faceţi de căcat”.

Foto:  warrezlobby.org

Full Tits

Aşadar, există. Femeia ideală e aievea, respiră şi umblă printre muritori. Am aflat eu de pe net. O cheamă Lacey Jones iar cine n-a auzit de ea e un incult. Esenţialul biografiei sale se rezumă la asta: manechin şi star în World Series of Poker. Mai mult, a învăţat singurică table şi e mare campioană în campionatul mondial de profil. Alte laude nu-şi au rostul. Cuvintele sunt sărace.

Uite, cu asta chiar m-aş vedea însurat. Frumoasă, deşteaptă, cartoforiţă de succes. Nopţile lipsă de acasă nici n-ar mai conta. Aş şti din start că a stat în compania multor bărbaţi pe care, dimineaţa, i-a lăsat în curul gol. Şi chiar dacă mi-ar spune că şi-a tras-o parte în parte cu fiecare şi nu i s-a văzut pe faţă nicio emoţie, i-aş accepta jurămintele că are virtutea neîntinată.

Foto: Fulltiltpoker.com

Boobs

Când sunt la liceu, îndeasă acolo șosete. Mai târziu, trec la sutiene cu pernuțe sau din alea care îi strâng, îi adună. Important e să pară că au și ele ceva de pus mâna, că li se bălăngăne și lor podoabele. Așadar, mai o întăritură, mai o fundă la bluză, și omul e păcălit. Ce nu știu damele astea e că nimic nu e mai tăietor de chef decât înfățișarea diminuată a realității. Dacă se ajunge la aruncat haine, primul lucru care trece prin mintea și prohabul omului e un sentiment de revoltă. Constată dezamăgit că flirtul care l-a subjugat a fost rodul unor trucuri meșteșugite. În cel mai rău caz, cu flu-fluuri și dantele, în cel mai bun, fără armătură, de la Triumph.

Aici se ridică și o problemă morală. Să li se spună oare femeilor că sunt corecte așa cum sunt sau să fie lăsate cu piticii lor? Din câte cazuri cunosc personal, absolut toate erau cât se poate de faine. Pentru că unele nu erau faine tip Pamela, ci tip Moss. Dracu m-a pus însă să le încerc eliberarea de complexe. Toate au crezut că umblu doar cu tromboane de golan, ca să grăbim evenimentele.

Mă rog, ideea e că nu trebuie bocit în baie, la oglindă, decât în cazuri dramatice. În rest, să-și bage liniștite sânii la locul lor și să-i scufunde în creme când îi lasă la soare. Altfel, or să pățească ca divele patriei. Doctorii cică au tăiat mai la stânga, mai la dreapta decât trebuia, și pacientele au rămas cu bidoanele diforme. Gyorfi și Zăvoranca se plâng că au fost chiar distruse de modelările mamare. Dar asta nu se pune. Ele oricum erau niște distruse dinainte de operație.

Foto: Ffffound.com

Senzaţionala Viaţă a lui Curge Muci

Greii muzicii mondiale trebuie că se cutremură. Credeau şi ei cu au făcut ceva măscări la viaţa lor. Au agonisit scandaluri şi excese până la bătrâneţe, punându-le timid în pagini abia după 60. Ozzy, Keith Richards, Lemmy, responsabili pentru 30% din copiii planetei, s-au încumetat cu greu să-şi înşiruie curvele şi băutele în public. Nu toţi îndrăznesc însă asta. Crai grei ai planetei s-au temut să nu enerveze lumea. Sir Mick Jagger s-a lăsat de scris  fiincă îşi găsea prea plictisitoare amintirile. Noul val de staruri n-are însă complexe. Mătură tot în materie. Dintre toţi, se distinge noul Sinatra al show-bizului. Justin Bieber a scos atâtea succese, a trăit atâtea întâmplări, încât nu le mai poate ţine în el. Îşi scrie memoriile. Omul nu mai poate ţine în el chestiile grele adunate de la anul naşterii încoace. Adică din 1994. Contemporanii trebuie să afle tot tumultul existenţei sale: primul cântec, drumul spre faimă, adorarea fanilor. Şi aşa, dacă mâine ar da autobuzul şcolii peste el, posteritatea ar putea afla despre dânsul şi amănunte fierbinţi - apucase să facă o labă.

Foto: disneydreaming.com

Înapoi

N-am înţeles niciodată cum ar putea un om să privească senin în urmă. Am lăsat mereu iubitele duse acolo unde sunt - în lumea umbrelor. Nu sunt mag. Nu vorbesc cu morţii. Căci ce ar putea fi o fostă decât doar o umbră vorbitoare? Nu ar putea decât să mă bântuie, să mă stoarcă de amintiri. Iar amintirile mă omoară încă o dată, din nou, mereu.

Am ratat. Dar am preferat să ratez singur decât în doi. Nu ştiu ce a fost de fiecare dată. Nerăbdarea noastră, defectele lor, poate maniile mele. Sigur obsesia perfecţiunii. Poate aşa se explică tot. În fiecare întâlnit e ceva din ideal şi totuşi, ceva lipseşte. Pe care îl are altcineva, dar căruia îi mai lipseşte un pic. Iar cercul nu se închide niciodată. Sau nu deocamdată. Aşadar, nu mă mai întrebaţi de foste iubiri. Nu-mi povestiţi unde se află, ce au mai făcut. Încerc să cred că nu mai sunt, că n-au fost niciodată. Deşi sunt mereu în mine.

Foto: topnews.in

Privat Farty

Dom’le, câte unii e exclusivişti din burta mă-sii. Dacă e, e. I-a fătat muma cu stea pe cur şi se ţin departe de plebe. Au ceva special, o spumă de coneseori. Nu vorbesc aici de fraierii british care o ard pe la Societatea Regală de Geografie sau diverse loje hipice. Bolovanii ăia şi-au pierdut jumate din viaţă să facă atlase, să descopere aborigeni şi rase noi de cai. Moartea plictiselii. La 70 de ani, umblă cu plante-n piept şi se salută cu alţi siri în nişte loje prăfuite. N-au stil pe trend dom’le, n-au zvâc, îs depăşiţi.

Elitismul, adevăratul elitism, e aicişa, în buza Românelei. E ta-tu avocat, un soi de doftor? A scos vreun borfaş de la frână, taie burţi la urgenţe? Aduce măcar maşini din Germania? Te-ai scos, eşti un ales. Studiezi cât de gros tre’ să fie preşul de la gât, cât de curbat ciocul la papucii albi şi câte spiţe la roată. Combini nişte târâturi fomiste, dar fierbinţi. Aşa de fierbinţi că, atunci când se urcă scroafele în club cu copitele pe masă, să ai senzaţia că le curge smoală din pizdă. Le duci în locuri unde se tage cu pistolul şi nimeni nu reclamă la poliţie. Iar după ce ţi-ai conturat un stil, urmează partea finală - delimitarea. Faci un club numai pentru ciumeţi, cu card pe sprânceană. Aşa, numa’ ca să dai muie la săraci.

Aşa s-a făcut şi la noi în târg piscină. Miracol! Până şi la negri, în Harlem, sunt piscine pentru oricine. La noi e numai una. Cu gard forjat şi gorilă, să nu intre alde mine. Că banii mei nu e buni. Cică au un fel de parolă, de încercare pentru aspirantul la plajă. Nu, nu te încearcă cine a fost basistul la The Who. Era uşor, se prindea oricine. Gorila te întreabă ce cocalar sau cocălăreasă ştii de-acolo. Mă gândeam să-i zic c-o ştiu pe mă-sa. Oare ar da cu pumnul?

Foto: Ffffound.com

Gânduri, Pilde, etc.

Paharele par mai urâte după ce le iei, damele, mai tari după ce le lași.

Ar trebui să se interzică promoțiile. Dezvoltă în mintea oamenilor ideea că femeile lor sunt niște maimuțe pe lângă alea de la Kent.

Pe faianța de la budă scria că trebuie să fiu cineva, să nu mă amestec cu mulțimea.  Vedeți, trebuie să țineți la elitism și atunci când vă chinuiți să nu stropiți colacul.

Apropo de colac - îl stropise altul. Probabil ăla cu filosofia murală. În fond, marii clasici au sfințit mereu locul.

Nuditate

Nu le-a plăcut ăla cu spiritu’ fabulos. I-a mâncat în cur să facă altul şi-a ieşit măscarea asta cu grădina Carpaţilor. Acuma să nu exagerez, ideea nu-i deloc rea. Cu infrastructură ca în Botswana, nu poţi pretinde să te baţi în SPA-uri cu Austria. Atragi şi tu şomerii altora cu promisiuni de aer curat şi diete cu castraveţi. Banul să iasă. Partea proastă e că, la un neam de ciorditori, trebuia ca şi emblema să fie ciordită de undeva. Ne-au umflat nişte şmecheri milionul de parai pe-o jale de frunză şi acuma umblăm cu jena în lume.

Asta se întâmplă fiindcă nimeni nu m-a ascultat. Când am propus eu un film porno cu căluşarii, credea lumea că-s nebun. Acuma aveam un logo cu o măciucă din aia stilizată şi întorceam garantat toată turma de suedeze pensionare la mare. Foloseam voinicia românilor pentru promovare şi turistele şi-ar fi făcut abonament la tratament mioritic. Dar na, grădină aţi vrut, grădină avem. N-o să vină nici ciuma să ne vadă şi tot la nuditate am ajuns. Adică la un popor care arată că-i de fapt în bucile goale, da-şi acoperă cucul cu o frunză. Din fericire, suntem atât de talentaţi, că putem să şi cântăm la ea. Aşa că, mai dă-i în mă-sa pe străini. Nu murim noi de foame.

Foto: piticu.ro

Cunoştinţe

Dintotdeauna mi-au displăcut inşii care se ştiu cu toată lumea. Sunt genul de indivizi care intră într-un bar şi încep să se salute cu toată suflarea: beţivi, nasoale, picoliţe şi barmani. Asta-mi spune din start că oamenii ăia n-au niciun fel de criterii. Nu există sus-jos, frumos-strâmb, deştept-idiot. Pentru ei, totul e o pastă umană care se amestecă mereu cu bere. Atrag atenţia tocmai prin faptul că nu ies prin nimic în evidenţă. Sunt nişte monumente de banalitate în toate privinţele. Se îmbracă în haine banale, umblă cu amici banali, îşi povestesc viaţa lor interioară fabulos de banală.

În grămada ăsta de trişti, suprema calitate e “să fii de treabă”. Faptul că-şi tolerează reciproc nulitatea şi ignoranţa le asigură traiul liniştit în grup. Evident, imediat cum îşi dau seama că nu te baţi cu ei pe burtă, devin suspicioşi. Orice preocupare pentru felul în care arăţi e suspectă. Grupul de rapeni detestă orice element estetic. Dacă nu eşti bălos de banal, salutare. Nu mai zic de păcatul definitiv- să nu te întovărăşeşti cu ei, să eviţi discuţiile. Vei fi urât definitiv: “uite snobul, arogantul ăsta”.

Sunt un om singur. Asta, fiindcă aleg să nu umblu cu oricine. Îmi pare că e o obligaţie să fiu selectiv. Altfel, m-aş dezgusta pe mine însumi. În realitate, prietenii mei sunt virtuali. O parte dintre ei au dispărut. Ăia care mai trăiesc sunt prin turnee. Se ocupă cu lucrurile pentru care îi ador. Într-un fel însă, când am chef de amici, sunt mereu acolo unde trebuie. Adică foarte aproape. Tocmai de aceea, când o să mai vină vreun distrus cu jegosul “hai bă şi tu la o bere” să ştie că refuzul nu are legătură cu motivul politicos pe care i-l dau. În realitate, să afle că-l consider un luzăr răpănos şi trist. Iar dacă se supără, să ştie că nu poate să-mi sugă nici pula. Că pula mea e fermecată.

Foto: Ffffound.com

Stardom

Lady Gaga e o mare pizdă. Na c-am zis-o! Aud înjurături? Mă așteptam. “Vai de mine, vaca, nulitatea aia!”. Vacă nu știu dacă e, că n-am servit uischiane cu dânsa în așternuturi. Dar nulitate sigur nu e. Și pentru că am tăria opiniunilor, voi argumenta asta.

Industria muzicală e pe butuci de ani buni. N-o zic eu. Era un studiu în Rolling Stone Magazine - dintre cei mai profitabili 10 artiști ai lumii, 6 sunt trecuți de 50 de ani. La rock, lucrurile trag să moară de mult timp. Bătrânii mai bagă turnee ca să scape de azil iar generațiile tinere nu-s demne nici să-i spele la bile. Partea proastă e că nici pe partea de entertainment pop nu se mai mișcă lucrurile. Madonna e la menopauză, Jackson, în lumea drepților.

Așadar, industria avea nevoie cu disperare de un produs care să fie la nivel de stardom. Ei bine, dintre miile de flăcăi care freacă instrumentele pe lumea asta, o puștoaică de 20 de ani i-a spart pe toți. Nu e vorba de rețeta clasică. Adică n-a supt vreun producător și a lălăit prin filtre piesele altora. Dama trăia din compoziție, făcând hituri pentru trupe de Top Ten în America. Un nene de la studio a auzit-o cântând la pian și i-a făcut disc. Imaginea tot ea și-a construit-o. Folosea lookul ăla dement de când futea cluburile din NY. Că au rafinat-o mai apoi stiliștii, asta-i altă treabă. Ce a urmat însă e de scos pălăria. Ciumeții din modă spun că n-au mai prins un așa fenomen de la tinerețea lui David Bowie încoace. La o căutare pe You Tube după count view, numai pe prima pagină, fata are trei sferturi de miliard de vizualizări. Presa îi relatează și respirațiile iar concertele sunt sold out instant.

A, ce cântă dânsa nu e Pink Floyd? Bănuiesc că nici ea n-are pretenția. Cert e că are capacitatea să scoată megahituri, iar cine zice în branșă că n-a visat să fie celebru e doar un sugător trist. În plus, are și versuri faine. Sigur, sunt despre viața ei ușoară, dar chestia e că le scrie cu talent. Căci, chiar și în industria asta a distracției facile de club, trebuie totuși ceva talent ca să ajungi în halul ăsta de faimos. Mai ales când ai fața aia…

Nu place la toată lumea, e enervantă? Perfect de înțeles. Ce zic eu n-are însă treabă cu gusturile. E ca la filme. Poți să fii liniștit fan Tarkovski. Nu poți nega însă că Terminator este o producție tare. Tare în felul ei, judecată strict față de ceea ce-și propune, raportată la genul pe care o abordează. Așadar, lecție de succes: o fată din cluburi lasă facultatea de arte și arată curul la lume. Ca produs muzical, ca marketing prin vizual, ca reușită în viață. Cunoașteți multe cazuri de asemenea proporții? Eu nu. Tocmai de aceea, dacă din cine știe ce motive, o damă cu tocuri și măști abracadabrante și-ar face apariția în bombele unde mai viețuiesc eu, mi-aș scoate respectuos pălăria, susurându-i formula cuvenită: “Săru-mâna tanti Gaga, chiar sunteți o mare pizdă”.

Foto: glossymagazine.ro

Press

Când mai eram încă în presă, era vremea marilor lovituri. Se făceau transferuri spectaculoase de personal. Ziarele normale își pierdeau mai toți oamenii buni fiindcă Realitatea și Antenele stricaseră piața salariilor. Au început brusc să ofere triplu. Toată branșa era bulversată de chestia asta și nimeni nu știa clar unde o să se ajungă. Ei bine, s-a ajuns aici.

Asta e o parte din România de azi. Evident, ăia care se dau șocați în emisiune, fac exact același lucru. Numai că prentru alți clienți.

Foto: Panoramia.com