Mille Miglia

Cum se cheamă activitatea aia când tu eşti dezbrăcat, trudeşti ca disperatul ore întregi, iar femeile din incintă sunt ude? Vă gândiţi la potlogării… Îi zice înot. Exact asta am poftit să practic în preţiosul meu timp liber. Când nu fac afaceri sau amor, dau din mâini să-mi ţin freza la aer. De data asta, am făcut şi concurs. Unul la categoria epave, cu un obosit spart de tutun. Finişul a fost la fotografie. Diferenţa a făcut-o probabil burta şi nasul competitorului perdant. Îl jenau aerodinamic. Narcotizat de endorfina victoriei, m-am arătat gata să provoc pe toată lumea din bazin. La întreceri ar fi fost dispus un puştan de clasa a 7-a. Noroc că m-am potolit la timp. Copiii îl porecleau “Păstrăv”…

Ieşit cu  demnitatea intactă din undele cristaline ca Ozana cea frumos curgătoare, mi-am probat bărbăţia într-un templu al vitezei. Echipat cu cască şi monopost ambalat feroce, am dat buzna pe întinderea de asfalt. Tribunele vuiau de mugetul motorului, gumele fumegau în contrabracări fulminante, vibratoarele scrâşneau în încălecări luate la blană. Mă simţeam Sir Stirling Moss. Ba nu, însuşi magul Fangio! În final, satisfăcut de strivirea adversarilor, am tras hardughia la pituri, aşteptând cuvenitele laude. Măgarii însă nu s-au simţit. În lipsa omagiilor, am interpelat surescitat pe paznicul garajului: “Ei, şi ce putere are fiara? Cât prinde bestia?”. Puţin impresionat de campionul din faţă, omul şi-a încropit un rânjet pervers, chicotind zeflemitor: “9 cai domnu’. Şi “bestia” bate spre 40 la oră”…

Party

Eu m-am ţinut tare. N-a fost nevoie să-mi aduca nimeni aminte cum mă cheamă (ce noroc că port mereu la mine buletinul…). Damele cu craci lungi aveau congres la Office. Aş fi dat câteva decoraţii. Mai ales că la curul unora se aştepta o noapte de foc.

Mi-am făcut noi prieteni. Barmanii mă salutau curtenitor. Or fi fost poponari, sau poate îşi făceau efectul bacşisurile alea faraonice?

La un chef, important e să zareşti ieşirea. De data asta, am nimerit-o din prima încercare. Uşa clubului era străjuită de-un pilitor căzut. Iubita eroului încerca să-i aducă aminte cum o cheamă. Mi s-a parut romantic.

Seppuku

Cum am auzit vestea, m-am întristat degrabă. Ultimul meşter al kilărelilor marţiale a sucombat şi gata. De-acu, cine mai vrea săbii şi steluţe ninja mai poate spera doar la un Sergiu Nicolaescu. David Carradine, ăla de se ciomăgea cu Black Mamba în Kill Bill, a dat colţul şi îi găsisem deja o scuză. La 72, avea o vârstă săracul. Poate o arteră paradită, un organ cumva să-l fi lăsat pe facăr…Dar nu, nişte zvonuri noi dădea probail că s-ar fi sinucis. 

Bulversat, am căutat iar o explicaţie.  Poate o suferinţă neştiută, o dezamăgire de neîngăduit să-l fi pus la pământ…Iarăşi nu. Cică l-au găsit dezbrăcat şi cu o sfoară pe după gât. Aaaa, păi atunci a murit frumos, făcând scheme perverse cu vreo putoare thailandeză. Bravo lui. După 5 neveste, să-şi încheie cariera cu un număr acrobatic, tot e ceva.

Potera locală spulberă însă orice iluzie- nu era cu una. Schemele le făcea singur, într-un dulap, după nişte practici dubioase de parafilie neasistată. Sfoara nu era de spânzurat reglementar. Pe lângă gât, omul îşi sufoca şi reptila din pantaloni. Astfel, o mică neatenţie a dus de la o eliberare gâfâită, la un veritabil harakiri erotic. Iar chestia asta m-a făcut, într-un final, să înţeleg de ce personajul a devenit faimos după numele lui favorit de scenă: “The Snake Charmer”.

Fashion Victim

Nu vorbesc aici de oamenii extrem de frumoşi, fabulos de deştepţi şi incredibil de cool (adică de ăia aşa, ca mine). Intenţionez să arunc cu rahat în restul, adică în nefericiţii care sucombă la unul din cele trei criterii: estetică-IQ-stil. Grosul poporului, în nimicnicia lui tristă, spurcă de obicei proastele sclipicioase. Just, cunoaştem exemple, aprobăm pozitiv. Vaca de mol, şopingista ruinătoarea de averi e o calamitate certă. Educată cu tomuri de rebus, adăpată cu Red Bull şi pupată în cur, gurista îşi face din produs un mod de viaţă. Ea are stil şi buci, iar careva trebuie să sară cu banii. Un ratat cu mălai moştenit va cotiza regulat, fericit că fute o clonă Lady GaGa. Aşadar, dânsa va cere iar şi iar: “Vaaaai, dar ce pantofiori, ce poşetuţe…Nu mă vrei elegantă?” Şi niciunul, niciodată, nu-i va spune: “Hai sicitir curvo. Marş şi munceşte”. Adevărat, lumea lor e de blamat. Depinde însă şi cine face asta.

Aşa ajung la obiectul acestor gânduri- femeia banală. Nici frumoasă (toate se cred măcar simpatice), nici deşteaptă (deşi adoră să bată câmpii), nici stilată. Chiar, oare cum pot trăi damele comune? Adică se scoală dimineaţa, îşi arată făţetul în oglindă şi… nici o îmbunătăţire. Aceeaşi meclă tristă, cu desene tâmpe. Îşi îndeasă apoi pântecul într-o jale de fustă şi se târâie la o muncă, acolo unde le-ar fute nici portarul firmei. Ar putea să facă un gest extrem, o tăietură pe faţă de exemplu, să iasă cumva în evidenţă. Dar ele nu, îşi păstrează pur chipul, violentând în schimb moda. Adică poate vor schimba ceva, poate vor provoca un minim de stârnire. Dar în loc să belească ochii la ce-a mai scornit Galliano, apelează la sfatul mămicii şi altor tovarăşe de tristeţe. Aşa  s-au răspândit ciubotele albe cu ciucuraşi, băştile băloase, franţuzite, cerceii tărcaţi sau bluzele tip mileu. Iar dacă orice mascul valabil preferă să iasă cu dame şic, atunci bagă acreli de tip vulpea la struguri. Ăia oricum îs golani, alea îs oricum fufe. Căci, nu-i aşa: “Nu trupul şi rufa contează. Sufletul să fie bun”.

Burlesque

Sunt curve şi curve. Bagaboantele de doi lei îs plimbate puţin cu maşina, mai dau pe gât un rachiu şi gata, îs deja în bucile goale. Important e ca bagabontul să fie oleacă mârlan, să le insufle trăiri periculoase şi plăceri aspre. Nu prea mârlan însă, că pe urmă le ciocăneşte. Dar nici domn, că ăla e plictisitor şi le inhibă. Cu un gagiu ţugurlan, manelista se simte liberă. E în elementul ei, nu-i râde nimeni de haine, nu se mai teme să deschidă gura şi să-şi evoce trecutul.

Pe lume există însă şi minuni. Adică putori rasate, bagaboante high class. Înzestrate cu darul fermecării, aduc speranţă şi lumină în sufletele muritorilor. Între aceste puţine întruchipări ale graţiei, tronează, într-un pahar de Martini, alteţa sa Dita von Teese. Locaţia apariţiilor? Scena cabaretelor, îndeosebi ale ălora cu adresă pariziană. Despre măiestria exerciţiilor sale de seducţie se pot scrie tomuri. Cunoscătorii pretind că de prin anii ‘30 nu s-a mai pomenit aşa ceva. Scenografia, mimica, muzica şi mişcările bagă în boale orice privitor. Chestia e ticluită dement şi ca schemă de marketing: cică ăla nu e striptease ordinar, ci “glam burlesque”. Tot Dita a dat omenirii linii noi de chiloţi şi corsete. Se credea că sensualitatea sa a atins o culme doar bănuită, poate absolutul. Rahat.

Iluzia unei lumi întregi s-a prăbuşit odată cu divorţul starletei. La separarea de Marilyn Manson, printre bocete şi muci în batistă, starleta s-a destăinuit la presă. Nu, n-o punea cu animale sălbatice. Doar că soţul mai voia şi cu altele, şi e ruşine în 3…

Jack

Impardonabil. O fostă damă s-a combinat cu altul….După ce-am ignorat-o luni în şir. Asta-i scandalos….Aş fi luat-o de nevastă. Ar fi fost un divorţ frumos. Mă rog, femeia, tot femeie.

Duc o existenţă extremă. Mi-am început ziua cu o înmormântare. De obicei, se termină cu una. În tot cazul, am fost spart. Probabil că sunt singurul căruia i-a păsat. Contactul cu veritabilul Adevăr e întotdeauna brutal. Încetarea faptului de a fi e mereu o experienţă abjectă. Scufundarea în pământ mă lasă complet perplex.

De aici rezultă şi disperarea de a respira. Continuarea era previzibilă. Am pus mâna pe ”my best friend” şi l-am târât la alcool. Mult, fără limite, comprimat cu absurditate. La mijloc, discuţiile despre tot. Femeile care s-au dus în mă-sa, sau alea care încă mai stau. Merită sau nu merită? Sub lespedea a o mie de îndoieli, răspunsul a fost că “Da”.

Am să fac o reclamaţie la Primărie. De ce porcii ăştia dau voie la ploaie? Nu-şi dau seama că udă consumatorii? Descleştat de lichid, încerc ca omul să nimeresc calea. Un măgar toarnă de sus, în vreme ce drumul face măscări. Mi se pare mie sau stâlpul ăla m-a înjurat de mamă?

Ieri am început tot cu o înmormântare. Sau aproape. Dave Gahan are cancer. Cool nu? Încurajator. E imboldul ideal pentru a face o carieră, pentru a face sacrificii, pentru a te chinui. Când cel mai futere dintre oameni păţeşte asta, atunci totul e permis. Aşa că, îmi voi permite să fiu iresponsabil. Unde o să ducă asta? Mă doare în… Apropo. Ar trebui să mă duc la baie…

Pretty Boy

La noi e Botezatu sau Bănică. Atâta poate da patria lumii ca masculi feroce. Unuia nu-i vezi faţa de sclipici, ălălalt  dă cretin din pelvis şi face “şubidua”. Ridicaţi de românce la rangul de dream fuck, blunderii ăştia doi ar trebui s-arunce în mizerie restul masculilor. Adică cine mai poate băga în pat un stadion de manechine? Sau cine e capabil să  isterizeze mii de proaste cu Bubulina Gospodina? Ăsta-i poporul- ăştia-s futalăii.

Am luat ca element de comparaţie un fucker veritabil. Domnul Kristopher Schau, declarat în 2003 de Elle drept cel mai potent crai din Norvegia. Omul s-a lansat ca actor şi comediant de stand-up. Sătul însă de imaginea pinky din reviste, s-a hotărât să arate cât e de macho. Drept urmare, şi-a băgat barbă, haine cernite şi s-a apucat să cânte rock în sugestiv numita trupă “The Cumshots”. A apărut în public dând muie la un peşte şi aducând pe scenă oameni care se futeau. Libidinos? Just. Dar oricum preferabil manelelor băloase ale lui Jr. Cât despre charismă şi intelect reflectat în versuri, nu e nevoie decât de vizionat clipul. Mă întreb totuşi ce-ar face panarama de Botezatu dacă l-ar vedea? Probabil i-ar spune la ureche că face mai bine ca peştele.

Diva de Carpaţi

De obicei vine din glodul provinciei şi face glorie pe Dâmboviţa. Foamea din tinereţe îi stârneşte lăcomia  şi aversiunea de inhibiţii. În principiu, fute tot. Fute, fute, fute, până dă de cuc cu bani. Atunci se leagă strâns cu acte de posesorul organului şi încropeşte o carieră. Adică devine cineva, o doamnă. Oficial iubeşte, e onorabilă, la casa ei, dar şi cumva independentă.

Ultimul caz avortat de presă- M. Rădulescu. Fată bună, din Neamţ,  de sub Pietricica, cu facultate de sport şi simţ revoluţionar. Ascesnsiunea e marcată de jaloanele ştiute: Dan Iosif, Chişu, Bittman, Bănică, Elan. Ca meserie de bază, nu se ştie ce e. Cert e că, la un moment dat, a făcut emisiuni din alea, gen teveriste, de 7 ore. Cu donaţii pentru bolnavi, sărmani şi copii cu operaţii. Pensionărimea s-a uitat şi i-a apreciat sufletul cald. Moment din care a urmat şablonul stabilit: buci în reviste, lux la vedere, scuipături cu Zâna lui Jr. Personal, nu pot s-o uit când spunea cu un aer jegos-romantic: “Te poţi îndrăgosti în orice clipă. Chiar şi de un zidar care trece pe zebră, la semafor”. Într-adevăr, numai cu zidari s-a băgat în aşternuturi. Ultimul, din Top 300.

Câţiva ani a secat ficatul compatrioţilor cu sfaturi, pilde şi scrieri de cărţi. Cum să se poarte lumea, ce cărări îs de urmat în viaţă, scara valorilor, reuşita profesională, toate izvorăsc din nepreţuita sa înţelepciune. În plus, a băgat cea mai scârboasă snobăreală- şi-a schimbat şi religia. Între timp, paradisul s-a cam puturoşit. Scandaluri în plină noapte, poteră la uşă, fugit de-acasă, reclamaţii de violenţă etc. Odată iubitor, soţul e acum beţiv, ciocănar, curvar şi ciorditor mafiot. O spune cu guriţa ei, la toată presa, făcându-i reclamă brutei în perspectiva custodiei şi partajului. Apoi trece la amant tânăr, blugi cu pulă, lins pe stradă, stârnit la tv.

Şi pentru toate astea ne pedepseşte. Pe toţi. Tabloidele jegoase au relatat inadecvat ridicatul chiloţilor în public şi diva îşi mută pruncul la Monaco. Patria n-o merită şi ea se închină maternităţii. Singură, cu soţul, cu amantul, cu alt amant? Nimeni nu ştie. Cert e că mai are timp să se spurce cu presarii de senzaţie: “proştii care m-au hulit, m-au mutilat mediatic…etc”.  Rezumat, ea e diva care se extrage imaculat, demn, dintr-un glod imund. Ne spune s-o uităm, cică nu mai vine. Dar eu am s-o aştept mereu, neîmpăcat. La fel de mult cam cât pe Marilena Niţu.

AD Whore

Cam cât o poţi suge pentru bani? Naumovici ştie- cât de mult. Dar la el nu se cheamă supt, se cheamă comunicare. Pe bani mulţi, pt. găozarii aurari de la Roşia Montana. Şi asta nu o face vreun rupt în cur, ci un  nene cu plinul făcut. Adică şi-ar fi permis să refuze. În schimb, vamaiotul ăla odată simpatic, cu MC de rockist,  a stabilit o filosofie de viaţă şi un model în advertising: orice cont e ok dacă stă pe aur. Îl speli frumos de caca cu cianuri şi sictireşti fraierii moralişti. Şi totuşi, dacă mai simţi mirosuri dificile, e posibil să nu fie de la bani. Atunci ai început să puţi chiar tu.

Pills

Asta-i boala prostului- să răceşti vara. Când tot poporul fumegă la soare, stai ca bovanul, cu paltonu-n casă. Şi apoi tusea aia de tractor…(la mine credeam că e de la schimbat gumele). În tot cazul, boala asta are şi o dimensiune filosofică- anulează respectul de sine şi afecţiunea faţă de aproape. Nu vrei să vezi nicio meclă de om, inclusiv a ta, de parcă toată lumea ar fi făcută din muci.

Dar asta ar putea fi şi o tehnică de terapie sentimentală. Vorbesc aici de maladia aia, când boleşti după curul unei vaci pe care încerci inexplicabil s-o bagi din nou în ieslea amorului. Genul ăla de chin în care ştii că ea e o dobitoacă, dar când să-i zici asta, îţi iese pe gură numa cuvântul ăla sinistru care începe cu “i”. Se cunoaşte deja imunitatea la tratament a boilor în cauză, aşa că trebuie găsit ceva extrem. Nu merge cu “hai bă la curve” ori “dă-o-n mă-sa, că e zdreanţă”. Amicii n-au nicio influenţă, aşa că problema trebuie luată în propriile mâini.

Ataşez aici reţeta aferentă:

1. Se va alearga pe caniculă 1-2 ore, până în pragul sufocării

2. Imediat, pacientul va da buzna în casă, lepădând hainele de pe el şi menţinând jocul de glezne, să nu se piardă focul interior

3. Când simte râul de transpiraţie ajuns la apogeu, va deschide repede congelatorul, introducând capul lângă pachetele de carne

4. 30 de minute mai târziu, poate colapsa liniştit. Treaba e ca şi încheiată.

În cazul revenirii în simţiri, este obligatoriu un telefon la duşmancă. Ciuma, garantat îi va răspunde cu textul clasic: “Iar ai sunat? Abia acum ţi-ai dat seama ce însemn eu pentru tine?”. La care bolnavul va renaşte ca pasărea Phoenix din cenuşă: “Însemni un căcat. Bucile tale nu fac nici cât o cutie de Saridon”.

Consigliere

40 de grade afară, 80 în sală. Candidaţi aduşi cu limuzine, fraieri căraţi cu autobuzul. Totuşi, lume veselă. Doar era mocangeală la şepci…Hazardul mă aruncă între simpatizanţii rurali de la Vaslui. Oamenii îs veniţi de departe. Dacă îmi băgam deodorant în nas, aveam o idee mare. Din boxe bubuie un măgar: “Suntem cei mai buni! Numai noi! Ăilalţi îs hoţi!”. Turma behăie frenetic. Măgarul iarăşi: “Vă dăm la toţi!”. Oarecare stupoare, de genul- “ce pula mea ne dai?”. Guristul nu-şi pierde cumpătul: “Trăiască familia!”. Iarăşi umeri ridicaţi. Încurcat, amfitrionul trece microfonul la o puţă vioaie: “şi acum, doamna ministru Mizzi!” Elementul feminin îşi face efectul, iar sala grohăie de satisfacţie. Aud în jur păreri contradictorii dacă vorbitoarea e “bună” sau nu. Zuza pitică începe să se agite la mulţime, aburcându-se la microfon: “Facem totul pentru tineri! Facem totul pentru bătrâni! Facem totul pentru…”. Tot cineva de la Vaslui conchide apăsat: “Lu’ asta cre-că i s-au udat chiloţii”.

Tsukahara cu şurub

După o viaţă de întins şi răsucit, o faimoasă gimnastă  s-a hotărât să dea cu curul în Playboy. Lucru pe care, de altfel, îl aprob pozitiv. Insa e însă revoltată. Ea ar fi vrut să fie admirată aşa, pur, cast, ca o icoană a dezvoltării musculare. Când colo, golanii cică o opresc pe stradă, să o întrebe dacă face sfoara în scopuri porcoase, în particular. Mă alătur acestor iubitori de cunoaştere, gândind dacă ar fi posibile nişte chestii la cal cu mâner. Oricare ar fi însă capacităţile campioanei, ea este un model de urmat pentru sedentarele patentate. Poate n-or sări ele pe tine în şpagat de pe un dulap, dar măcar un amărât de pod ar putea încerca. Poziţia e apreciată de arbitri, garantând un deosebit succes la măciuci. Numai să nu se dea pe mâini cu pudră din aia nasoală. Cre-că ustură…

Bzzz

Fetele singure şi ocolite de senzaţii şi-au găsit acum izbăvirea. Nu trebuie decât să ia rata de Vaslui şi fericirea le va tremura între picioare. Un investitor din orbitoarea metropolă moldavă a înţeles chinul compatrioatelor sale şi vine cu o ofertă zdrobitoare- programul rabla la dildouri. Mărinimos din fire, negustorul bagă 20% reducere pentru orice drăcie nouă cumpărată la schimb cu o sculă veche, ruginită. Aşadar, gata cu depanările artizanale. Amatoarele pot lăsa cheia franceză deoparte, căci tehnologia gâdilă acum prompt şi ieftin.

Şi totuşi, nici insul ăsta, la fel ca toţi ceilalţi din branşă, nu s-a gândit la femeia adevărată, cu pofte adânci dar fizic cât malul. Adică de ce să se  chinuie cu o jale de baterie cât e atâta loc de arat? Ce, ele nu-s oameni? De aceea propun consumatoarelor vibratorul industrial “Plugarul”, croit după modelul buzduganului cu 3 peceţi. Cât despre potenţă, să nu-şi facă griji. Urgia le va scutura pântecul alimentată de la o sursă pe măsură- motorul de combină “Gloria”.

Perpetuum Imobile

Viaţa mea e frumoasă. Mai frumoasă ca oricând. E timpul meu. Totul, sau aproape totul mi se oferă acum, pe loc, necondiţionat. N-ar trebui decât să întind mâna şi aventura, sensualitatea,  chiar iubirea mi-ar sta la discreţie. Şi mi se tot spune din nou, iarăşi, mereu, ce norocos şi orb sunt.

Mi-a plăcut dintotdeauna moda. Mi-a părut mereu că în lumea aceea descompunerea, alterarea nu sunt posibile. Nu e nevoie decât să vezi reclamele revistelor franţuzeşti. Totul e perfect, minunat acolo, fără nevoia niciunui adaos. Poate doar de realitate. Acolo am găsit azi o fotografie cu modelele lui Coco. Eram demult curios dacă femeile erau frumoase şi atunci. Erau…Se vedea că viaţa lor era plină, că erau iubite. Era timpul lor. Era. Acum sunt sub nişte copaci, sub nişte pietre, aşa cum vor fi toţi pe care-i ştiu.

Fără dubii, acum e timpul meu. Şi parcă s-a făcut totuşi târziu.

Ad

N-am idee cum am ajuns în situaţia asta, dar toţi amicii personali trudesc pe ogorul publicităţii. De la ăia care bagă tromboane scrise sau trag saiturile-n chip, până la accountese măritate cu deadlineuri şi manageri care umblă cu arcanu după contracte, oamenii mei trag pe nas praful alb al comunicării arghirofile. În esenţă, pe lângă bani, toţi au o singură spaimă- că se coteşte de ei creativitatea. Şi o replică standardizată pentru ideile respinse- “clientul e bou”.

Am încercat şi eu odată aspra meserie de copywriter. M-a ţinut 4 zile. Am înţeles că toate textele mele s-ar fi izbit de vigilenţa CNA, aşa că m-am retras la domiciliu. Dar cu toate că n-am făcut mulţi purici în branşă, ţin neapărat să zic ce mă seacă la ea:

-Reclamele la bere sau suc în care ăla grohăie după ce termină de supt sticla. Am mereu impresia că urmează şi o fază gazoasă a eliberărilor sale

-Clipurile la gumă care pedalează a miliarda oară pe schema cu îngheţatul. Molfăi un kkt şi sufli ger. Aş vrea să-l văd pe creativul ăla futut în cur de-un eschimos (sau un ren)

-Fata despuiată care vinde orice. Râde lăbărţat-isteric şi freacă un aspirator sau aragaz. Cu alte cuvinte- “Cumpără boule! Pe mine n-o să mă călăreşti niciodată, dar măcar nasoala aia de lângă tine o să aibă la ce să-ţi facă borş”.

-Campaniile anti-fumat, anti-băut, anti-bătut nevasta. Îţi şi închipui 3 drojditoti cu palma grea luându-şi angajamente sobre: “Gata, nu mai fac. Ajunge cu viciul. Mi-e milă de ficat şi de Maricica. Jur că n-o mai bag în spital”.

-Reclamele cu vedete din România. Asta probabil că mi se trage de la promoţiile alea vechi de şampon, cu Mădălina Manole. Mă tot gândeam contrariat la ce păr se referă tantea aia şi dacă peste tot e de foc.

Dincolo însă de atâtea nemulţumiri, pentru a termina într-o notă pozitivă, menţionez un remarcabil succes de naming. Nu, nu e vreo realizare a lui Leo ori Saatchi. Copy era o domnişoară de pe net care, într-o manierăr remarcabilă, se numea pe sine: “Ivana Fuckalot”.

Foreplay

Chestia cu sexul e clară. Bărbatul e croit după calapodul naturii. Dacă se stârneşte, sare pe femeie şi începe să se zbuciume. Pedalează cât îl ţine bateria (2, 5, 10, 120 de minute), după care redevine un cetăţean raţional. Femeia, în schimb, e o deosebită. O misterioasă anomalie a universului i-a dezvoltat nişte apucături vecine bizareriei. La noi, e simplu. Ai, n-ai chef, dimineaţa, la prânz, noaptea, dacă apare ocazia, prestezi. Nu faci mii de analize, nu ticluieşti aparenţe, nu umbli cu ciori vopsite.

Femeia însă…Cel mai tare îl sparge pe-un mascul faza cu trânta pe uscat. E ca pescuitul la copcă. Ştii că nu trage nimic, dar rebegeşti din pasiune. Adică şi ea s-ar băga la scheme, dar  vrea să vadă dacă este apreciată şi ca om. Îl atrage pe crai într-un bârlog, îi dezvăluie demonstrativ farmecele, iar când  ăla are blugii în flăcări, îi trânteşte sec, duşmănos, ghilotinantul: “Stăm !”. Apoi, brusc, se îndepărtează de sursa  mâncărimii, dibuind telecomanda şi pornind la frecat canale.

Asta e varianta tristă, “Terminator”. Dar chiar şi într-o noapte fără lupi ai castităţii, prestatorul e încercat mai ceva ca dorobanţii la Plevna. Deşi ştie unde vrea să ajungă, fata vrea să ajungă greu acolo. E ca şi cum ar chiti să urce la Babele şi, în loc să se arunce în telegondolă, îşi rupe picioarele pieptiş, prin Valea Jepilor. O fi absurd, dar aşa-s construite ele. Vor gâdilite pe toate părţile, lăudate şi îndestulate cu dulcegării. Iar când omul tot încearcă să intre în problemă, trântesc acru, aproape cinic: “Te grăbeşti undeva?”.

Asta mă face să gândesc o schimbare de strategie erotică. La ce folos să-i cauţi în coarne insei? Oricum îşi ţine comoara mai ceva ca pe Rezerva Federală. Ce-ar fi să pretindem şi noi că ne arde de preludiu? Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi-ar plăcea să mi se povestească. Şi când una ar mai zice aluziv-pisicos- “Vai dragă, dar nu facem şi noi ceva?”, i-aş răspunde sobru, demn: “Poate om face, dar e nevoie de atmosferă păpuşe. Ia susură ceva frumos la urechea lui nenea. Un “Ursul păcălit de vulpe” ar scoate fiara din mine”.

Îndreptarul futacului de cursă lungă

Când e numai pentru bang-bang, contează doar stârnirea. Persoana te încinge în pantaloni? Cazul e rezolvat. Pentru trânte efemere, amănuntele sucombă în faţa esenţialului. Dacă însă intimităţile se repetă, e nevoie de investigaţii şi calcule savante. Chestia miroase a relaţie şi, fără un CTC riguros, te paşte dezastrul. Aşadar, se ia creion şi hârtie, urmărind atent caracteristicile tehnico-dinamice ale subiectului:

1. În primul rând, se face istoria puţei. Câţi, cine, de câte ori, în ce circumstanţe, consecinţe emoţionale. Nu vrei să afli mai târziu că a supus ţara Bârsei cu curul şi are complexe de răzbunare după ce-a lăsat-o vreun boşorog însurat la vatră.

2. Apoi, se observă aspiraţiile insei. Dacă-ţi aminteşte din 5 în 5 minute ce minunaţi îs copiii, vira ancora şi sănătate! Nici n-apuci să cariceşti a treia oară şi te trezeşti cu credit pentru garsonieră.

3. Vezi ce şi unde mănâncă. Dacă bagă-n ea numai tochituri, fă-i vânt fără regrete. Chiar dacă-i slabă acu, ăsta-i rodul chinuielii. Cum se vede cu actu-n traistă, îşi dă frâu liber pântecului şi te trezeşti făcând sex cu dulapul. Apoi, în caz că  îngurgitează numai prin restaurante, iar nu-i bine. Asta înseamnă că nu ştie să pună nici unt pe pâine şi, pe termen lung, o să încerci la stomac senzaţii gen Somalia.

4. Cum te invită în culcuşul ei, dă cu mâna pe mobilă. Când se  uită strâmb la tine, pretinde că vrei să ştii dacă-i stejar sau molid. Scopul ascuns e să măsori stratul de praf. Ţi-ai făcut degetele tuciurii? Fuga afară pe uşă! Te mănâncă păduchii cu trântora aia.

5. Du-o la teatru, film sau orice spectacol mai trist. Dacă se-apucă de bocit ca proasta, e caz de “la revedere”. N-ai chef să-ţi hohotească o viaţă în braţe doar pentru c-a auzit de la alţii ce trist e-n lume.

6. Tot la spectacole, profită de poziţia laterală de observare. Se spală corespunzător în urechi, are rădăcina părului curată? Atunci poate e motiv de zăbovire. Dacă nu, iar sănătate. Nu vrei încurcături cu cetăţene certate cu apa.

7. Mai are pe pereţi, sertare poze cu ţăranul care o tăvălea în tinereţe? Scoate-ţi amicii la băut. Toanta e cu tine, dar cu mintea la ăla. Cu tine se va futa fără entuziasm, manifestând nostalgie pentru mârlanul după care vrea să te modeleze şi pe tine.

8. Fă un inventar extins al prietenelor care o influenţează. Deşi ea nu pare, în caz că umblă cu curve, e curvă şi dânsa. E din aia ascunsă, care dacă n-a fost bagaboantă mai demult, se consideră o proastă care şi-a irosit viaţa. Când relaţia va scârţâi, fii sigur că-şi va da arama pe faţă.

9. Vezi la ce haine se uită când mergeţi la Mall. Dacă e gâscă din aia fascinată de chestii sclipicioase, fă-i vânt la manelistă. Din contră, dacă nu dă doi bani pe chestii faine şi se afundă cu copitele în solduri, trimite-o urgent acasă. E genul de tristă care n-ar mai stârni nici un ocnaş vieţaş după un an de convieţuire.

10. Parcă mai era ceva, dar am uitat… A, da, era un apel general la căscat bine ochii. Altfel, vă treziţi cu o chestie acră în pat lângă voi dimineaţa. Iar după ce vă lămuriţi ce mă-sa caută aia acolo, vă veţi resemna doar cu argumentul clasic: “măcar iubesc copilul”.

Ceaţă

Alea care bagă Poiana în glandă toată ziua, care îşi confundă existenţa cu hârdăul de macaroane, au un motiv în plus de umilinţă. De la o tante de 63, cu numeroase nopţi nedormite la activ. Bunica Cher şi-a lăsat oleacă nepoţii ca să-şi arate farmecele la lumină. Apariţia s-a desfăşurat cu echipamentul tradiţional: suspenderi, string (chestia aia de jos e decupată la spate), MC şi cizme în toc cui. N-am fost personal la Vegas, dar cică asistenţa masculină a aprobat pozitiv showul.

Evident, imediat au apărut şi speculaţiile, datul cu presupusul. Proporţiile acestei nefireşti longevităţi erotice, nu pot fi însă puse exclusiv pe seama Botoxului şi a fuckerilor abia ieşiţi din liceu. Pentru balenele care se uită cu invidie şi resemnare la cracii divei, explicaţia porneşte de la un lucru simplu. Ca să-şi bage copitele în harnaşamente cu ştrasuri,  trebuie să suporte o renunţare distrugătoare în viaţa lor: margarina cu salam.

Love Hurts

Pe asta n-a jignit-o, n-a înşelat-o, n-a bătut-o. Pur şi siplu i-a tras cu shotgunul în faţă. Dovada de afecţiune a lăsat-o fără nas, maxilar, miros, văz şi auz. Aşadar, nu e vorba de vreo violenţă în familie, ci de un caz de abator. După n operaţii, doctorii i-au cârpit 80% din vizaj, cu oase şi piele de împrumut. Om întreg însă, n-o să mai fie niciodată. Şi cu toate astea, ea îl mai iubeşte: „Aştept să iasă din închisoare şi încerc să sper că relaţia noastră va fi iar ca la început”. N-ar fi însă de mirare să primească de la călău doar o căutătură dezgustată: “Dispari creatură. Eşti urâtă şi proastă”. După care ea se va consola, suspinând amar: “Eh, n-am avut noroc în dragoste. Dar era băiat bun…”.

Bis

Am revenit la locul crimei. Aduna şi oameni de kkt, dar prezenta  totuşi o virtute- nu te făcea să pari deplasat într-un  pardesiu bej. În rest, câteva schimbări notabile. Jack avea nişte treburi undeva, aşa că de mine s-a ocupat o apă albă. Aia care se trage din ţara renilor şi a lui Moş Gerilă. Barmanul a făcut însă nişte scheme voodoo cu paharul. După prima inundaţie, creierul a pornit să se topească. Treaba lui…Eu mi-am văzut de apă şi apa de foc de mine. Apoi am salutat un amic. Sper că nu era guardul. Şi mi-a plăcut o femeie. Sper că era femeie. Bisexualele erau încântătoare. Doar că blonde. Aşa că brusc mi-a revenit în minte gagul ăla- “Odată, o blondă a încercat să tragă în aer cu arcul. Nu l-a nimerit…”.