Fornication

Ştiu două cazuri numai în preajma propriului domiciliu. Vecinul de la 5 şi-a prins nevasta în aşternuturi cu naşul la 3 luni după nuntă. S-a declarat şocat şi au fost ceva palme. Apoi, duduia de la 2 umbla încinsă după un om. A găsit pe unu şi l-a ancorat cu acte. Cea mai bună prietenă dormea ocazional la dânsa şi totul era perfect. Când nevasta pleca la servici, amica mai zăbovea oleacă, să nu-şi strice somnu. Inevitabilul s-a produs. Soţul a acceptat divorţul abia după distrugerea sistematică a porţelanului din casă (are şi gelozia părţile ei bune). Desigur, cazurile nu sunt singulare. Unii amici sunt atraşi irezistibil de puţa aproapelui iar înfrânarea pare posibilă doar prin mutilări genitale.

În general, păgubiţii dau vina pe lipsa de noroc, iar asta mă obligă să istorisesc un filmuleţ educativ descoperit odată pe huburi. Era un nene mai fraier şi mestecătoarea lui. Nenea avea o treabă, pleca într-o delegaţie. Uitându-se la femeia lui, şi-a dat seama că e pericol. A luat-o hotărât în cârcă şi-a dat-o pretenarilor s-o păzească. Cei 5 amici erau toţi de încredere: 3 negri şi 2 culturişti, cu domiciliul într-un garaj. Urmează scene memorabile de permutări trupeşti, luate câte 2, câte 3, câte 5. La un moment dat, scenele au devenit redundante, aşa că am derulat către deznodământ: proprietarul femelei se întoarce din drum şi-şi recuperează păpuşa. Cu scuzele de rigoare că e măcinat de îndoieli morale…

Cine caută pelicula pe net, să lase IMDB-ul. Nu e chiar un Fellini. Dacă reţin bine, parcă îi zicea extremeteenhardgangbang…

Love At First Fight

Femeia-victimă, sac de box şi spălătoreasă de beţivani, m-a fascinat mereu. E probabil singurul specimen oprimat faţă de care nu pot resimţi decât greaţă. Orice individă care preferă ochii cafenii, spaimei de singurătate sau separării de boul adorat, merită dusă la circ. Să zacă măcar într-o cuşcă adevărată, nu într-un fake idiot numit “cuplu”. Sună cinic? Poveste:

Ea: blondă înaltă (chiar dacă vopsită+tocuri), siluetă, şarm, tot ce trebuie. Condiţie modestă, nu rasată, însă frumoasă, deloc stupidă. Elegantă (cumva sclipicioasă), oricum, definitiv dezirabilă.

El: Şmenar jegos, ceafă de bivol, 10-15 ani în plus, mic afacerist. Obraz veşnic neras, privire sticloasă, burtă zăvorâtă în haine de piele.

El şi ea în club, amândoi băuţi. Ea zice ceva greşit, el îi sparge faţa. Pumni, croşee, upercuturi, tot arsenalul. Rimelul se face o pastă groasă cu sânge şi diva e lată în uşa toaletei. Iritate de situaţie, gorilele de la pază năvălesc pe şmenar. Urmează altă serie de pumni, de data asta în sens invers. Loverul e scos afară în ciocane, până ia reglementarul cap de asfalt. Apoi, când binefăcătorii fetei voiau să treacă la capitolul bocanci în gură, dinspre toaletă, ca o eroină homerică, o umbră se prăvăleşte protectoare peste hoitul călăului. În final, spre stupoarea killerilor şi a căscătorilor de gură, vine şi explicaţia scenei, declamată dintr-un piept cu cupa C: “Opriţi! Nu mai daţi în el bestiilor! Îl iubeeeeeeeeeeesc!”

Paint it Black

Pictorul Caravaggio avea un talent imens, nemaivăzut.

Omul Caravaggio avea darul beţiei.

Pictorul Caravaggio a revoluţionat arta.

Omul Caravaggio s-a amorezat de o curtezană.

Artistul a pictat-o, omul a futut-o şi a omorât pentru ea.

Apoi, pictorul şi omul au fugit împreună, unul despuiat de glorie, celălalt măcinat de conştiinţă.

Pictorul a rămas în istorie, omul a murit nebun.

Despre ea, se presupune că s-a măritat cu un soldat.

Semper Fidelis

Un futac bătrân mi-a explicat odată care-i secretul abuzurilor sale carnale. Animalu’ văzuse odată un documentar la televizor despre habitudinile păsărilor sălbatice. Cică există o specie cu pliscul lung despre care se presupunea că formează cupluri pe viaţă. După lungi observaţii ştiinţifice, spre stupoarea cercetătorilor, bărzoaica s-a dovedit rea de muscă. Ocazional, când îi pleca bărzoiu de-acasă, mai chema câte-un vecin zburător la un chef deşănţat, la cuib. În concluzie, omul era ferm convins că preacurvia e lăsată de la mama natură şi numai boii se complac în plictisul fidelităţii.

Ani de zile am crezut că insul era bătut în cap. Apoi, consideram toate dovezile empirice ale acestei teorii mai degrabă deviaţii, aberaţii comportamentale, decât legi imuabile. Noi cazne ale endocrinologiei moderne dau însă cu iluziile de pământ. Ultimele studii în domeniu au descoperit explicaţia focului inghinal. Cică un soi de hormon, rubedenie a estrogenului, ar fi de vină atât pentru trăsăturile de şerpoaică ale femeilor, cât şi pentru mâncărimile lor imorale. De acolo s-ar trage bucuriile şi dezastrele omului, adică formele aţâţâtoare şi desfrânarea damelor tulburătoare. După firescul moment de descumpănire, abandonez diverse resentimente şi mă înarmez cu serenitate. Aşadar, ce înfierau atâţia masculi cu înverşunare e de fapt o boală. Drept urmare, când un nefericit îşi mai prinde mândra cu un handralău în aşternuturi, n-are rost să urle ca un apucat: “Femeie neruşinată, te-am dat în fapt. Eşti o curvă ticăloasă!”. În schimb, dacă ţine vreoleacă la bagaboantă, ar trebui s-o ia cu duhul blândeţii: “Vai dragă, iar ţi-e rău. Nu ieşi de sub păturică. Dau fuga acuş la farmacie. Domnului îi chem un taxi?”.

Krankheit

Ştiu pe careva fatal lovit de doruri. Insomnii, rătăciri, depresii, tot tacâmul. Persoana vinovată de dezastru s-a cotit inexplicabil la mă-sa-n praznic şi nu mai e nimic de făcut. Amoru a sucombat şi gata. Pune-i cruce. De câteva luni încearcă să dea un nume pârdalnicei boli. Amigdalită nu e, că trecea cu gargarisme. Sigur nu-i vo piatră prin rinichi. Cu coada calului s-ar fi scos. Nici vreo vătămătură, că s-ar fi ţinut cu chingi. Şi atunci, ce drac-o fi beteşugu ăsta? Răspunsul l-am găsit tocmai în literatura cubaneză. Doar diagnosticul, evident nu şi tratamentul: “Sifilis sentimental”.

Salvati Iubirea

Ce vremuri am ajuns…Dacă până şi dragostea sucombă în mlaştina crizei…Prietenul Flint (Lary Flint) are inima ruptă. Hustler, imperiul amorului, trage să moară. Inconştienţa unor politicieni ar putea ruina şi ultima alinare din viaţa oamenilor de bine- pornăciunile. Drept urmare, bătrânul staroste al borduristelor cu găuri filmate, s-a dus cu jalba în proţap la Casa Albă. Susţinut de camarazii de la Girls GoneWild.com, nenea a înaintat o cerere comună prin care solicită un ajutor guvernamental de 5 miliarde dolari, “doar pentru a ne ajuta să răzbatem în vremuri dificile”. Motivaţia sa este justă, venită din sufletul unui vizionar aflat aproape de nevoile celor mulţi: “Oamenii sunt prea deprimaţi pentru a fi activi din punct de vedere sexual. Acest fapt este foarte nesănătos pentru naţiune. Americanii se pot descurca fără maşini si bunuri de acest gen, însă nu pot rezista fără sex”. Nu pot decât să aprob pozitiv, căci adevăr grăieşte gura acestui sfânt. Într-un timp năpădit de dezastre, de felurite cataclisme, lumea se va mântui prin puţă. Iar pentru cei încă robiţi în cuşca moralităţii, luaţi aminte: “Dacă muie nu e, nimic nu e”.

Nimfo

Există femei rele de muscă care prestează devastator. Cel puţin aşa am auzit. Din nefericire, ca de obicei, lucrurile bune li se întâmplă altora. Aşa că am cerut explicaţii persoanelor mai norocoase. Mi s-a povestit că individele în cauză ar fi posedate de un foc mistuitor, care ultragiază morala dar întreţine veselia. Cică o nimfomană adevărată, călită în focul luptelor sub cearceaf, ar fi aur curat la casa omului. Fascinat de o asemenea perspectivă, căutam o explicaţie a fenomenului. Răspunsul l-am găsit în amintirea istorisirii unui prof din facultate. Cică mai pe vremuri, avea o studentă care-i tot lipsea de la Istoria filosofiei renascentiste. Contrariat de situaţie, a făcut investigaţii la curs. Colegii fetei i-au dat de înţeles că individa petrecea regulat nopţile în cămin la băieţi, dar mereu cu alt golan. Prin urmare, evident că dimineaţa, buşită de somn, nu mai avea nici o tragere pentru Ficino sau Mirandola. Într-un târziu, bătrânul Raveica a dat şi de bagaboantă, o ţigancă focoasă, dată în draci: “Măi fată, poţi rămâne repetentă, de ce umbli la derbedei?”. Cu un aer uşor vinovat, cadâna i-a răspuns lămuritor: “Dom’ profesor, n-am ce face. Dacă nu mă fut, mă doare capu’”.

City of Love

Trebuia să rămân forever cu iubita din liceu. Ăsta era planul. Evident, ea s-a dovedit o vacă. Drept urmare, s-a ales praful. Apoi, trebuia să stau cu ailaltă. După câteva reprezentaţii dramatice, a înnoptat în ţări străine. Definitiv. Pe urmă…Dar asta e de dată recentă, aşa că nu se povesteşte. Cert e că totul s-a întâmplat în urbea asta păduchioasă. Aceleaşi ziduri jegoase, impasibile la nişte zbateri inutile. Şi de prin toate ungherele, amintiri scârboase, gata să mă harponeze brutal. Planuri de viitor? Vreau să sfârşesc departe, al dracului de departe. La Buenos Aires de pildă, într-un vălmăşag de oameni din care să nu apară nimeni ştiut. Şi după o noapte promiscuă cu o dansatoare de tango, să mă înjunghie, spre dimineaţă, un argentinian gelos.

It Must Have Been Fuck

Povestea curvei universale. Asta e filmul cu pricina. Bun, în peliculă, curva e curvă. E cu acte. Schema e însă deştept făcută, cu bătaie mai lungă. În putoarea simpatică trebuie să se recunoască toate zdrenţele care activează în clandestinitate. Adică se dau dame serioase. Scenariul e făcut cu ştiinţă, de un nene care ştie pe de rost misterul feminin. Pe scurt, Julia e “pretty woman”. Din start, un amănunt esenţial. Întreabă toate zuzele, de la Podu Iloaiei la San Francisco, ce cred despre ele. Nu se riscă multe să se pretindă frumoase, dar toate jură că-s măcar simpatice. Motivele empatiei cu protagonista sunt livrate cu metodă. Ea dă cu curu, dar nu pentru bani. Fiind, cum altfel, un suflet de aur, are un scop nobil, salvabil moral: agoniseşte ca să vadă Disneyland. O găselniţă cam de la obraz, dar credibilă pentru turma de hohotitoare din faţa televizorului. Apoi, eroina nu e nici dusă la şcoală. Ba chiar apare ca o ţoapă ordinară. În schimb, e demnă (nu se fute cu amicii clientului) şi posedă simţul adevărului.

El e oleacă mai bătrân, chipeş cu aer de golănaş şi neapărat bogat. Din nou esenţial, a fost dezamăgit cândva. Nenea Gere e cătrănit sufleteşte şi un remediu e imposibil în lumea lui îndestulată material, dar superficială. Răspunsul e tot la femeia simplă, cu glezna groasă (sau mă rog, măcar “pretty”) care ştie să dea gospodăreşte din buci şi să-i spele o cămaşă omului. Şi în loc de un film porno pe cinste, dă-i cu amor şi arde-i romanţă. Oralul de rigoare lasă locul îndrăgostirilor greu plauzibile, dar cerute de masele păşuniste. Care mase plâng şi visează că sug afacerişti între două vârste la penthouse-ul de la Regent Wilshire. Sau chiar şi într-o garsonieră. Dragoste să fie.

09

Apropierea momentului cu pricina scoate ce e mai jalnic din oameni. Unii vor trece în noul an petrecând, alţii băgând în ei bere sau cârnaţi. Patetic… Cum resping categoric astfel de apucături gregare, voi încăleca hotarul timpului într-un chip profund şi original. Adică dormind. Da, îmi voi lepăda trupul în îmbrăţişarea aşternuturilor, îndepărtând povara ostenelilor trecute. Motivul e simplu: întrezăresc un sezon fantastic, îmbuibat de promisiuni ameţitoare. Aşadar, va trebui să mă încarc cu energii titanice, renunţând la silnicia amintirilor. Perspectivele sunt uluitoare. Categoric, nu voi iubi pe nimeni. Mă voi dezbăra de acest obicei prost, absolut păgubos, care duce la ruina iremediabilă a sufletului. În schimb, prin viaţa mea se vor perinda nenumărate femei, toate echipate cu mister. De asemeni, acestea vor deborda neapărat de posibilităţi intelectuale şi materiale. Ele îşi vor disputa acerb privilegiul de a mă transporta la petreceri orbitoare, în care mi se vor satisface toate poftele. Trupeşti şi nu numai. În scurtul răgaz pe care îl voi mai avea, îmi voi împlini toate planurile literare lăsate baltă de ani. Apoi, alte femei, alte petreceri. Şi tot aşa, iar aşa, până m-o lua dracu.

Dalissim

Trăgeam şi eu ca omu de-un coniac într-o noapte neagră ca curu lui Scaraoţchi. Liniştea licorii fu tulburată de-un bou şi-o vacă. Vaca, ca vaca. Boul însă….artist. Neapărat boem. Muist cu spirit larg. Larg cât gaura budei. Din una în alta, fute o părere despre omul meu. “Ăla bă?….Ăla ştia să picteze? A fost bogat, aşa că nu se pune”. Simt firişorul de sânge cum îşi face drum la vale, prin nări. Brusc, îmi aduc aminte de Zenon când explica rataţilor schema cu aporia săgeţii. Obosit de obtuzitatea unui nătărău, l-a întrebat pentru ultima oară: “Idiotule, se mişcă sau nu se mişcă săgeata?”. Nefericitul a dat fatal din cap că da. După ciocanul de rigoare, Zenon s-a răstit la corpul inert: “Ei vito, acu mai vezi vo săgeată?”.

Renunţ totuşi la o escaladare violentă a situaţiei. Aşa că fac eterna eroare şi încerc să aplanez conflictul prin bătrâna raţiune. Explic metodic că omul meu pictase idei. Nu chinuise trei peisagii ca restul feicarilor, ci reprezentase abracadabrant cele mai absconse colţuri ale subconştientului. Apoi, avangarda ştiinţei îşi găsise expresia tocmai în vârful penelului lui…”KKT, ăsta a avut bani”, mă striveşte lapidar bivolul. Brusc, mă luminez şi-i înţeleg cretinismul. Insul suferă de aceeaşi boală ca toţi degeneraţii cu pretenţii intelectuale din cambuzele jegoase ale târgului. “Artistul adevărat” trebuie să fie neapărat falit şi abia după ce dă colţul faimos. Ăilalţi îs vânduţi, nuli prin definiţie…

Gânduri negre îmi inundă din nou mintea. Privesc cuplul dinaintea ochilor şi imaginaţia represaliilor îmi oscilează periculos. Deliberez înfrigurat dacă să arunc în ei cu un perete sau să-i altoiesc cu vreo bilă de buldozer. Din fericire, seara se încheie paşnic, într-un mod cu “adevărat artistic”. Nerecunoscut încă de ingrata contemporaneitate, boul artist constată că a rămas fără bani. Timid, îşi împunge în coastă partenera de şeptel şi o împinge domol spre grajdul conjugal. Şi totuşi, ca supremă răzbunare, mai întoarce o căutătură de final spre postura mea, iritant dandistă: “Regret, eşti o mare dezamăgire pentru mine”. Disperat de o aşa pierdere de stimă, mai apuc să-i arunc un dalissim cuvânt de adio: “Sincer? Mă doare-n p…”.

Cei Mai Frumosi Ani

Am aşteptat mereu să se întâmple acel mare Ceva. Probabil că mai aştept şi acum. O întâmplare extraordinară care să răstoarne totul, plecarea undeva departe, omul care să merite…Nu revendic exclusivitatea bolii. Văd în ochii altora aceleaşi simptome. Plus îndoiala că ar mai exista şanse. De asta îmi pare tot mai clar că cei mai frumoşi ani n-au să vină. Ei sunt deja aici, în forma asta jalnică, puternic maronie. Sunt sigur că peste 20 de ani, viaţa de acum o să-mi pară un rai dat dracului. Frecatul neruşinat al mentei, gagurile porcoase cu Împăratu’, visele de star porno, toate or să devină o culme a personajului M. Partea perversă e că asta nu e niciodată deajuns. Chiar şi atunci o să-mi închipui că miracolul e iminent, că există ceva mai bun de atât. Iar într-un final, când totul va fi gata, printr-o nălucire aiuritoare, o să apară dinainte-mi, diafană şi eterică, fiinţa pură care să mă ducă dincolo. Fireşte, momentul va fi tulburat de un măgar bătrân, cu barbă cenuşie, înţolit în cearceafuri albe: “Domnule Facăr, robul lui D., aţi dus o viaţă de deşertăciuni. Ce aveţii de spus în apărarea dvs. ?”. Şi atunci, cu ochii pierduţi tot la decolteul diafanei, o să-i răspund scurt tiranului: “Muie boule”.

L’Uomo Senza Nome

Scena asta m-a fascinat de când eram puştan: Clint Eastwood, eroul lepădat de morală şi identitate, intră într-un bar de cretini cu o faţă de sictir şi ţigara de foi strânsă între dinţi. Un ratat îl înjura de mamă, iar el îşi goleşte flinta în beţivani. Pe urmă, cariseşte nevasta hangiului şi se cară. Cut.

Scăpat de voma campaniei, cu capul poluat de atâtea jigodii, mi-am adus aminte de titlul filmului:”Il Buono, Il Brutto, Il Cattivo”. “Bun” nu ştiu cine era, dar javre şi strâmbi am văzut cu zecile. Cum flinte nu-s nicăieri, i-am lăsat pe toţi candidaţii în viaţă şi am continuat filmul cu altă scenă. Aia cu ţigara, barul şi rataţii. Hangiii arătau a poponari, aşa că nu era rost de tăvăleli cu nevestele nimănui. În schimb, băutele erau chiar din Sergio Leone. Sticle, pahare, capete sparte. Degeneraţii târgului îşi disputau 3 putori adormite, ridicându-le fusta cu rândul. Noroc că n-aveau pistoale. Mai ales că două dintre ele se preferau reciproc. În final, pe un cadru apocaliptic, lipsit doar de cai, o amică îmi şopteşte trist: “Ştii, eu nu mai cred în oameni…”. Iar asta îi spunea unuia ca mine, care tocmai a vândut un munte de rahat la creduli. Pentru un pumn de dolari în plus…

Femme Fatale

Un coniac în puterea nopţii e tot ce se poate face. 40 de grade ard şi mama tristeţii, aşa că deratizam cu încredere păduchii melancoliei într-un bar cu ştaif. Şi cum încercam eu aşa să descâlcesc rahatu de viaţă care mi se întâmplă, a apărut ea. Ei, nu chiar EA, ci alta. Da’ tot tare. Nu de gură, ci de craci. Lungi până la lustra barului. Cocoţată pe nişte membre de lăcustă, învelită doar în jurul curului şi oleacă în faţă, mimoza împungea aerul cu pieptul bombat reglementar. Îngălbenită capilar şi provocator silfidă, făcea naveta între 3 golani şi toaletă. Vorbesc de genul ăla, parşiv-timidă, dar rânjind a căţea, ştiind sigur că-i privită. Pierdut în gânduri potlogare pe sub dresurile fetei, o voce cunoscută îmi sparse reveria: “O fi proastă…”. Cu nasu’ acoperit de fum, amicul X bârfea resemnat apariţia fatală. Dar brusc, orice pretenţie intelectuală mi s-a părut scandaloasă. Chiar ar trebui dată o lege-damele high class să fie exmatriculate din facultăţi. De ce să-şi strice ochişorii pe tomuri ştiinţifice, la ce bun să se întristeze la examene? Ele sunt speranţa într-o lume mai bună, una în care nasoalele vor fi zăvorâte la Jilava. Doar atunci amorul va scăpa de sub suspiciunea prostiei. Iar când te-ar întreaba careva “ce dracu ai găsit la femeia ta”, ai răspunde cu inima mai uşoară : “Da domle, ştiu, e nebună. Da-i supărată pe p… ca câinele pe lanţ”.

Matrimoniale

Din ciclul “gura bagabontului adevăr grăieşte”, am descoperit şi transmis purtătorilor de cuc un ghid complet de triat dihaniile cu coamă colorată:

DICTIONARY FOR WOMEN’S PERSONAL ADS :
40-ish…………………………49
Adventurous…………………Slept with all your friends
Athletic……………………….No boobs
Average looking……………Ugly
Beautiful……………………..Pathological liar
Contagious Smile…………..Does a lot of pills
Emotionally secure…………On medication
Feminist………………………Fat
Free spirit……………………Junkie
Friendship first………………Former slut
Fun…………………………….Annoying
Gentle…………………………Dull
New Age………………………Body hair in the wrong places
Open-minded………………..Desperate
Outgoing……………………..Loud and embarrassing
Passionate……………………Sloppy drunk
Poet……………………………Depressive
Professional………………….Bitch
Romantic……………………..Frigid
Voluptuous…………………..Very Fat
Large frame………………….Hugely Fat
Wants Soul mate……………Stalker
Widow…………………………Murderer

Think Tank

Telefoane sunând obsesiv, candidaţi nervoşi, deadline-uri depăşite de o veşnicie, voluntari care o freacă prin baruri, comenzi blocate în tipografie, secretare cărora le arde de agaţamente. Strategii date peste cap, săpături în biografia inamicilor, reconfigurări de tactici, sondaje contradictorii, afişe futute la photoshopare. Ieşit pe stradă, pupat babe, înjurături de la ţigani, tromboane la gravide cu sacoşe. Şi peste tot: “Da, ne vom ocupa de problemele dumneavoastră”. Împărţire milimetrică a străzilor, planificări de timing la afişaj, corectat comunicarea door to door, scenariu pentru filmare spot şi rezervări la radio.

Ajuns la sediu spart de foame, informări despre adversari, stabilit direcţii de contra-atac. Iar când ulcerul pare inevitabil, apare EL- pensionarul la cravată scămoşată, cu petecuţul de hârtie igienică pe zgaiba de la ras. Se pune comod pe un scaun, prevestind calamitatea: “Mă ştie domnu’ candidat. Din liceu…”. Îşi roteşte binişor ochii pe pereţi, luând o mină gânditoare. Apoi susură duios: “Ştiţi, eu nu mă pricep. Daaaaaaaar, părerea mea este că….”. Mâna îmi zvâcneşte după un obiect contondent. Realizez însă că n-aş doborâ intrusul cu o simplă călimară. Vita continuă: “Afişele nu sunt bune. Trebuia altă poză. Şi nici sigla. Ce-i asta? Trebuie tăiată, să rămână numa bucata de sus. Da’ cine-a făcut sloganul? Mai bine aţi pune două. Să fie mai multe, să aibă de unde alege omul”. Crizat de mizeria situaţiei, îi dau de înţeles boului că e pe cale să revoluţioneze teoriile marketingului politic. Lovit în demnitatea lui de strateg, îmi mai aruncă doar fatalul: “Bine că ştii tu…..”.

Epuizat şi flămând, mă las pe un fotoliu, căutând putere să mă preling spre casă. Pe un perete, scris de mână, apar înregistraţi ultimii intraţi în partid: Lenuţa Bulănescu, studentă la geografie, Bulgaru Grigore-vatman….Întrevăd deja alţi consilieri de nădejde, alte opiniuni salvatoare. Ar mai trebui doar un singur exemplar, o eminenţă cenuşie care să completeze echipa. Şi ca printr-o graţie divină, apare. Pe ultimul rând, cu mina de pix pe terminate, cineva îl anunţă triumfător: Muie Maricel-detectiv particular.

Machism

Să-mi fut una, tagma masculilor se duce de râpă. Nu bag aici spaime inutil prăpăstioase. Literatura de specialitate o confirmă. Răpus de avalanşa de feminisme de pe piaţă, deschid înfrigurat o revistă cu aparenţe macho. Mă aştept să fie scrisă de nişte facări, de golani cu palmares astronomic. KKT. În loc de potlogării, de istorisiri porcoase, doar poveţe cuminţi, de admirat partenera. Mă şterg la ochi şi lecturez buimac:

“Port - Rochie sau fusta, deci:

Ma simt Frumoasa, feminina si am chef sa flirtez. Nimic nu ma face sa ma simt mai femeie decit o rochie la care am asortat o curea lata, pentru ca ma ajuta sa arat slaba si imi scoate in evidenta sinii, plus ca e foarte la moda. Formele femeiesti, evidente in raportul talie/sold, sint rezultatul cantitatii de estrogen din organism. Acest raport talie/sold arata cit de fertila este posesoarea. Unele studii au aratat ca un raport de 0,7 (cum are Scarlet Johansson si cum avea Marilyn Monroe) e cel care ii atrage cel mai mult pe barbati. Ei prefera (la modul subconstient, desigur) sa faca pereche cu astfel de femei pentru ca un corp care detine acest raport are sansele cele mai mari de a produce copii sanatosi.

Reactia ta

Fii un domn. Cind port rochie, ma simt altfel, sexy. In consecinta, ma astept sa fiu curtata de un barbat matur. Gesturile de moda veche sint bine-venite: prinde-mi talia cu bratul, tine usa deschisa pentru mine, lasa-ma sa ies prima din lift. Ma vei fermeca rapid.”

Mă pipăi sub nas. Încă nu curge sânge. Totuşi, ar fi periculos să insist. Rupt în ficat, închid pagina la Men’s Health, plănuind a mia oară o lansare fulminantă în media. Pe scurt, îmi fac revistă. Redactori vor fi numai derbedei care au lovit de la 200 în sus. Editori, voi angaja doar bagabonţi cu 3-4 divorţuri la activ. Sediul îl voi pune într-un zgârie nori, cu portărese în bucile goale şi liftiere date cu ulei. Iar la ultimul etaj, cu litere gigantice de neon roşu, va luci orbitor titlul publicaţiei: “Terente trăieşte”.

Aberaţiuni Conjugale

Viaţa mea trece prin momente decisive: ori-ori. Din lipsa unei ocupaţiuni serioase, m-am apucat să-mi trag şuturi în coaie cu destinul. Se pare că are piciorul mai tare. Prin urmare, abandonat de şansă şi perspective, mă simt tentat de o carieră familistă. Măcar aşa aş putea pune ghinionul în cârca unei strâmbe. Ceva pretendente s-ar găsi, numai că din alea “nu-s frumoase, da-s bătrâne”. Din păcate, pretenţiile mele deplasate se trântesc în calea spre Primărie. Lista mofturilor e interminabilă. Să fie aşa, dar şi pe dincolo, să nu facă chestii din alea şi nici din altele, să fie imaculată fiziologic şi moral. Adică orice aş lua, tot cu o frecătoare la cap m-aş alege, da’ măcar să nu se laude un stadion de boi c-a tăvălit-o. Aşadar, mă bag pe sait la “Sentimente”. La profil, o singură cerere: “Fată mare, necârpită”.

Hells Bells

N-am idee de la ce se tâmpeşte lumea asta, dar cert e că se tâmpeşte. Am băgat şi eu ca tot omul un AC/DC de dimineaţă şi mi s-a făcut părul măciucă. Mi-am dat seama că toţii nenii ăia pe care îi divinizez eu îs trecuţi bine de 60 şi în spatele lor nu vine nimeni. Adică vin vreo câţiva, dar numai din ăia care parcă s-au mutilat la coaie. Şi în loc de solouri şi riffuri monstruoase, de concerte cu sute de mii de turbaţi, auzi numai sounduri din alea onaniste, gen Arctic Monkeys sau Travka. Sub libidinoasa cuşmă a “alternativului”, se freacă de zor toţi păduchioşii cu muiane guevariste, stârnind 3 aplauze blegite. Nu mai vorbesc de rataţii ascultaţi prin cluburi, porniţi să exaspereze ascultătorul cu hârşâieli monotone din platane. Dar ce zic eu aici?….Poate că peste 30 de ani, când o să-mi duc la peticit discurile cu Maiden, toţi căcănarii ăştia de-acu or să fie deja legende. Iar la Donington, unde toată suflarea metalistă se arunca în cap la Monsters of Rock, or să fie trilioane de fani care or să ragă ca scoase din minţi: “Maroon 5 forever, să moară mama!”.

Gura Raiului

Pentru cine-şi mai zdrobeşte creierii cum să facă tone de mălai frecând menta, răspunsul e stupefiant de simplu. Nu-ţi trebuie şcoli înalte, scheme la bursă, nici să sapi ca berbecul după vreo comoară ascunsă. Îţi laşi doar ca mârlanul o barbă de doi coţi, bagi o fustă neagră şi scoţi la bulevard o raclă cu-n hoit. Apoi te pui pe urlat că stârvul face miracole şi gloata o să-şi dea şuturi să te pupe-n cur. Motivele prostimii sunt infinite: pe babe le doare o coastă, mătuşile au nepoate la examene, nepoatele au rămas gravide. Apoi, unii ar vrea putere să-şi pună un gard, alţii să-şi mai cumpere o vacă, or să capete vlagă între picioare. Şi pentru toate astea, depun riguros bănuţu la “sfânta”. La final, idioţii pleacă acasă cu speranţă, iar ciumeţii trag linie şi-adună: 100.000 din iconiţe, 200 din lănţişoare şi mătănii, 800 din spovediri şi ce-o mai fi din lumânări.

Însă pentru rezultate consistente, fervoarea cretinilor trebuie întreţinută constant. Iar la chestia asta, până şi ortodocşii noştri milenari iau ceaţă de la fraţii catolici. Zilele trecute, papa Benedict a inaugurat un “maraton săptămânal” de lectură a Bibliei. Evenimentul este transmis în direct de televiziunea italiană sub denumirea: “Biblia, zi şi noapte”. Carnea de tun a boşorogului de la Vatican- evident, tinerii. Adică pe la un 11 seara, când puştanii se ung cu gel s-o radă în târg, iar părinţii le dau de grijă să nu-şi uite cuşmele de gumă, ei ar roşi de ruşine. Şi în loc de rânjete perverse, ar zice senin: “Nu la păcat ne e gândul. Citim Biblia cu creştinii din cartier tata…E maraton la versete”.

Confruntat cu un asemenea val de fervoare mistică, am fost indus chiar eu în eroare. Nopţile trecute, zeci de taxiuri se strecurau grăbite prin viermuiala de pelerini din centru. Pline ochi de femei tinere, coteau pe lângă Mitropolie, lăsându-mi impresia că dădeau spre coteţul catolicilor. Dar nu, nu căutau cheful cu rugăciuni nocturne. Au debarcat toate la Office. Erau maratonistele de la muie.