Fortuneteller

De obicei sunt un personaj paşnic. Încerc să nu mă ambalez de pomană şi evit cu dibăcie dobitocii. Sunt însă situaţii când tare aş mai buşi tăntălăii. Mai ales pe ăia care fumează şi pe mâncătorii de rahat despre zodii. Dacă te-ai certat cu gagica, dacă te doare burta sau ţi-a tăiat patronu din salar, explicaţia e pe boltă. Lucrează domle stelele astea de te ia dracu. Ai îndoieli despre un credit la bancă, nu ştii dacă s-o mai suni pe una? Se rezolvă urgent. Te uiţi în buletin, vezi când te-a livrat muma pe lume şi cauţi urgent unde te încadrezi. Personal, îngroş rândurile vărsătorilor, cică. Semnul zodiacal- nişte valuri. Citesc explicaţia savantă şi mă cutremur: “Ideograma semnului zodiacal sugerează valurile apei vărsate din ulciorul omului; cele două linii, ale fizicului si metafizicului, care nu se ating niciodata”….. Adânc…..În plus, cică m-ar guverna Uranus şi metalul plumb. Stupoarea se adânceşte. Cărţile de specialitate oferă şi soluţii pentru cadourile care cică mi-ar plăcea: “Articole pentru computer, electrocasnice, aparat foto, album foto, camera video, bilete la film, articole pentru maşină, cursuri de yoga, articole naturiste….”. Astronomi epuizaţi de studii încearcă să lămurească gloata că totul e un fals. În zadar. Degeaba i se spune că astrele sunt altfel dispuse, că modelul cosmologic uzat de luzări e complet fals şi nefundamentat epistemologic. Turma are nevoie de explicaţii absconse şi adâncimi greu sondabile. Dar dacă tot veni vorba de adâncimi…. Toate gâştele care îşi consultă dimineaţa zodia în ziar au un model de urmat. Cică mama lui Sylvester Stallone şi-a deschis un cabinet de ocultism. Dilimanca e ferm convinsă că destinu omului e scris pe curul lui. Pune clienţii să-şi dea chiloţii jos şi le stabileşte norocul după liniile de pe buci. Aşa că tantea e mai luminată decât voi. Măcar ea îşi dă seama că viitorul e de căcat.

Love is Strong

Uneori te loveşte de zici c-a dat autobuzul peste tine. În cazul ăla, eşti mâncat. Raţiunea se coteşte după fermoar şi, vreme de câteva luni, bântui lumea ca un narcoman. Sfaturile cunoscuţilor, înţelepciunea amicilor sunt în zadar. Laşi jos orice pavăză până când respectiva te buşeşte de-ţi dă sângele pe nas. Pe scurt, asta se cheamă Love. Fatalitate sumbră, îşi arată colţii numai la ăia cu corasonu slab. Şi poţi să te caci în corason? Categoric nu. Dar printre asemenea calamităţi pustiitoare, viaţa omului se mai abate şi spre legături pasagere. Fără voia lui, evident. Doar de nevoie. Cunosc însă vreo două-trei personaje din categoria celor cu nevoi consistente. Filosofia lor e simplă, dar riguros structurată. Abordezi, marchezi, laşi. Adică, faza 1: “bună, sunt Gigel”, desfăşurarea 2 : ceai, bar, lugu-lugu, şi deznodământul cu tras pantalonii + “tre să plec, ne mai auzim”. De obicei, amatoarele sunt ori foarte proaste, ori foarte dorite. Aşa că totul se încheie cordial. Cea mai păguboasă variantă e însă aia intermediară. Adică o relaţie chinuită, nici cu trăiri focoase, nici cu împliniri rapide. Pe cei care cad în această plasă amară, îi voi combate punct cu punct. Ai cunoscut-o, jale pe portofel:

Începi uşor cu: Impulsuri telefon: +30%=20 RON/lună
SMS telefon: +40%=10 RON/ lună
Apoi te bagi la: Cadouri Anul Nou, Crăciun, V day, zi de naştere, de nume, aniversare relaţie, ş.a.m.d. = mulţi RON
Flori, filme, taxiuri, prăjiturele, nimicuri=20 % chenzină
Consumabile intime= fiecare cât poate
Cluburi, Red Bull, munte, mare= rată bancă.

Concluzia? Scoateţi fraţilor strâmbele în târg! Băgaţi sume pentru un moment scurt de pussy! Şi dacă, aprinse, strigă din greşeală pe unu Gelu sau Stelică, să nu ziceţi că n-aţi avut noroc. Cât despre mine, într-un moment de viziune, am înţeles şi m-am hotărât: Nu mai sparg bani pe dosul nebunelor. Mai bine îi strâng. Aşa că, spre deosebire de risipitorii cu porniri sensualiste, prin 2014, îmi voi lua Logan. Cu faruri de ceaţă, fraierilor….

Poker Face

I-am spart pe toţi. În bucile goale i-am lăsat. Am apelat la strategii dibace, am calculat savant şanse şi probabilităţi. În final, maldărul de bani mi-a consfinţit un triumf aşteptat. Sunt regele jocurilor de noroc. Nu, sunt Dumnezeul lor! Iar cel mai palid jucător de sub soare are Golf alb :D. Izbânda am serbat-o în Acel bar. Chiar dacă ovaţiile au fost pe alocuri întrerupte de bătăi între rockeri şi mascaţi, gustul victoriei a rămas inefabil. Ooooooo tu Glorie, de ce eşti atât de darnică cu mine? De ce nu te milostiveşti şi de cei năpăstuiţi? Răspunsul rămâne o mare taină……. Şi totuşi, dacă mai aud pe careva cu proverbu ăla popular, îi rup picioarele. Prin forţa hazardului, norocul la cărţi m-a aruncat lângă cea mai tare dudă carpatină (mă rog, în condiţii de beznă, exagerările sunt permise). Şansa în amor îi surâdea însă unui mucos cu pirs. Dar nu-i nimic, vor urma alte nopţi grele. Şi chiar dacă o să-mi vină ful de popi cu aşi în coadă, o să mă trag la faţă şi-o să zic scurt: “Mă arunc bagabonţilor. Ce noroc porcesc aveţi….”. Şi-apoi, repede o să dau buzna după blondă. Că poate proverbul e reversibil….

Romania-Schita de brand

Întrebare de 1.000 de puncte: “Cât de rataţi sunt românii?”. Nu e nevoie de răspunsuri savante. Raportarea la străini e edificatoare. Nici nu apucă un etranjer să ne calce bine brazda şi ospitalitatea îşi deschide gura: “Ei, ce ziceţi de fetele noastre?”. Momiţi cu perspective porcoase, futacii de ocazie îşi freacă glandul prin buzunar şi răspund libidinos: “Bune, foarte bune….”. Dar invitaţia la tăvăleală nu e numai una populară. Chiar şi un ministru chema turiştii nemţi să poftească la carne de constănţeancă, pe litoral. Adică: “Are ţara curve băi europenilor! . Futeţi cât vă ţine spatele, tot ne mai rămân şi nouă”. În plus, nu se ştie cât e de veche dragostea asta de necunoscuţi. Te pomeneşti că vine de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Adică în vreme ce răzeşii otrăveau fântânile, să ardă la ficat duşmanu, ţărăncuţele dădeau din buci la spahii. Aşa, să nu plece c-o impresie proastă. Prin urmare, nu m-ar mira să se descopere că fiecare din noi are câte-un bunel cu turban şi iatagan. Dar nu-i nimic, ospitalitatea noastră e câştigată cu sudoare şi sacrificii. Aşa că, şi de Valentines Day, se presupune că românii nu fac nici un dar la iubite, că ele au treabă. Pentru gloria patriei, ele trebuie să bage la minte şi să se conformeze: “Jos chiloţii, că vin străinii!”.

Fire in the Hole!

Există unii care scot într-una dame la cafea. Eu nu zic că-i rău. Dacă insa nu clămpăneşte mult şi nu-şi propune imediat să te schimbe, aproape că merită riscul. Şi totuşi…Trebuie să fii atent la detalii, să dai bine… Adică să nu spui măscări, să pari de viaţă, să o duci acasă (la ea)… Şi dacă sălăşluieşte prin Canta, pe la mama dracului, ai pus-o. Nu mai bine stai acasă? Cine are să te caute, te caută şi singură. Aşa că, dai dublu click pe un icon şi capeţi instant o lume ideală. Poţi să umpli curul de plumb cui vrei, să ridici oraşe aiurea sau să te faci campion la cele mai palmate sporturi. Bag mâna-n foc că dacă ar fi existat vreun Dumnezeu, îşi trăgea reţea pe-un nor L-ar fi durut în cot de salvarea lumii şi ar fi scornit cheaturi perverse la Counter Strike. Cine rămâne totuşi fanul datingului, se amăgeşte cu victorii triste. De obicei, dudele au maxim 2-3 niveluri, şi alea de beginner. Aşadar, ca să scoată din nou promenada la modă, femeile ar trebui să-şi facă un minim update. Adică să-şi pună pe undeva, pe lângă buric, un F5, ca să poată salva omul alea câteva momente mai distractive.

Decebalus per Scorilo

Tainele istoriei m-au atras din fragedă pruncie. La şcoală, când alţii studiau de zor matematica (adică se pregăteau să facă banii de mai târziu), eu aprofundam lucrurile deja consumate. Războaie inutile, diplomaţii încurcate, regi şi trădătorii lor sunau de o mie de ori mai atrăgător decât nişte chestii utile dar seci. Preocupare fatală… Evident că treaba asta m-a urmărit şi în viaţa privată. Nu m-am mulţumit niciodată cu CV-ul oficial al amicelor şi m-a pus dracu să fac săpături biografice. Rezultatele mi-au făcut mereu părul măciucă. Aparenţele inocente erau imediat umbrite de golani siniştri şi puzderie de vicii. Protagonistele ridicau însă indiferente din umeri. Erau atinse numai de nostalgia unor aventuri sordide, doar de ele ştiute. Destul însă cât să-mi provoace masive schimbări academice. Şi uite aşa am ajuns să o las mai moale cu istoria, înţelegând preocuparea altora pentru geografia aplicată. Cine are porniri de Tucidide monden, găseşte numai balauri. Cunoscătorii se ocupă cu topografia. Adică lasă discursul şi se ocupă de relief. Mai ales de canioane…

Gel de dus si afteshave

Doar am zis “fără cadouri”… Dar de poţi pune cu amoru amicilor? Curele, agende punk, fulare, balonaşe, acadele, tricouri, underwear size S (o confuzie, cică) şi…..o carte. Că na, eu obişnuiesc…”Tot ce vreţi să ştiţi despre Ele”, de….de o cucoană. Scriitoreasa nu iartă nimic şi arde la ficat cititorii. Paginile mustesc de înţelepciune cu păr lung. Aşa am aflat şi eu de ce stă femeia atât de mult la wc şi de ce se duce acolo neapărat însoţită de o alta. Cică urinează mult şi trebuie să-i ţină careva poşeta! Deasemeni, mi s-a lămurit un mister de nepătruns: “Ce fac femeile în intimitate?”. Răspunsul e lung şi agonizant: fac gimnastică dar îşi prepară şi gustări, decupează articole din reviste şi fac încercări culinare, îşi spală lenjeria intimă cu mâna (!?!?!?!?!?) şi mănâncă Nutela cu lingura, ung faţa cu măşti şi îşi freacă temeinic călcâiele. Fuckkkkkkkk. Exact de ce aveam nevoie să nu mai calc vreodată în cotlon de femeie. Aşadar, dragi amice, de altă dată renunţaţi la ideile nobile şi băgaţi cadoul ăla tradiţional cu deodorant şi after shave.
Cât despre cazna lecturii, după vreo două ceasuri de injurii aduse autoarei, ea s-a împotmolit definitiv la capitolul: “De ce se dau în vânt femeile după obiectele strălucitoare”…

Timp

“Haaaa, arăţi ca de 22 Facăre. Ce dracu mănânci? Eşti liber, nada obligaţii… Norocosule”…. Chestia asta mereu mă năuceşte. Da, oglinda e suspect de prietenoasă cu mine. Încă… Şi nu, nu bag jăratec la micul dejun. Dar sunt liber. Într-o foarte mare cădere liberă. Iar obligaţiile mele şi-au găsit obligaţii pe cont propriu. Cu alţii. Naiba ştie cum oi fi. De 22, 32 sau 82. Cert e că versurile alea urlate în pustiu îmi tot sparg timpanele: “The sands of time, for me, are running looooooooowwwwwwwww!”.

Limbricul Mitica

Naiba ştie cum îl cheamă pe bune. Poate damele care îi suportă gudurarea libidinoasă prin Hand sau Blackout. Mititel ca un drac, mişună noapte de noapte prin vadurile cu dudui împodobite. Cum vede una rătăcită de turmă, hop la dânsa! Şi bagă-i scheme, şi dă-i cu tromboane… Ca un purice pe câine, zace înfipt în coama fetei, turnându-i poveşti meşteşugite. Aia se uită contrariată la creatură, se amuză de chinuiala flăcăului, apoi îi zice ceva. Ce anume, nu pot pentru ca să ştiu. Cert e că omu îşi ia o mină umilă şi se retrage degrabă într-un colţ întunecat. Până apare alta. Şi tot aşa, mereu şi mereu, ca un veritabil Willy Coyote al fuckingului. Şi totuşi, în ciuda ruşinii, insul nu dezarmează. Bag mâna în foc că la ora asta îşi pregăteşte deja o poţiune fermecată, ori vreun alt soi de leac extrem. Adică nu m-ar mira să aud că l-a prins mă-sa stând cu cucu-n spanac, să-l facă mare, ca brandul lu Popeye Marinarul.

Brandy Girl

Iubirea are căi ascunse. Sau nu. Cert e că 350 de Metaxa provoacă viziuni. O picoliţă zglobie la momentul potrivit e aur curat. Gurile rele zic că avea ceva exagerări în forme. Bârfe….Eu ştiu doar că îmi zâmbea. Mai ales când mi-a întins nota aia kilometrică. Parcurgând cifrele, mi-am dat seama că măcar e sinceră. Amorul costă, my love….

Gura Unirii

E chintesenţa femeii de succes din high-life. Buzoiancă cu uger umflat, Lenuţa Udrea s-a aruncat ştiinţific numai la prohaburi potrivite. A rezolvat scurt un ţigan bogat, apoi un chel cu putere şi, cu gura plină de poveşti, s-a apucat de mărturisit. Povestea ei e tulburătoare. Dă de înţeles că a fost fată mare muuuultă vreme. Că îşi oculta farmecele cu fuste lungi, cernite. Că la ora 10 era acasă, să înveţe, să devină cineva. Şi a ajuns. Ea îl fericeşte pe preşedinte, soţul pe Laura Andreşan, şi totul e la televizor. Adică e faimoasă, o femeie independentă, emancipată de sclavia fidelităţii. Copilăria e dată uitării, mondenitatea îi emană din fiecare gaură. Iar când se exprimă oral, află o naţiune întreagă. Tot foamea de succes i-a împins bucile la poalele lui Cuza. Prinsă în lanţul bucuriei, bagaboanta a tulburat cu un decolteu porcos horiştii unionişti. O gloată de dârlăi transpiraţi au hurducat putoarea, într-o admiraţie mută a podoabelor bălăngănite pe burtă. Şi deşi toţi visau la tăvăleală şi frecţii, nimeni n-a îndrăznit să-i propună. Proştii….N-au înţeles că zdreanţa e o pragmatică. Ar fi stat o secundă pe gânduri, şi apoi ar fi îngenuncheat pioasă în faţa patrioţilor doritori. Că doar unde merge mia, merge şi suta.

32

În curând, iar îmi bate ceasu. Aşa cum deja ştiţi, viaţa mea este un vis. Aş putea să mă cotesc ca măgaru, să mă bucur numai eu de acest basm. Nu-mi stă în caracter. Cum sunt un fin, vreau să-l împărtăşesc cu cei care n-au parte. Aşa că voi pune la cale un halucinant festin. Invitaţii se vor tolăni în pântecul unor Merţuri, gâlgâind şampanie până la buza mării. De acolo, yahturi sprintene îşi vor luneca burta pe ape până în însorita Tonga (după Tuvalu, pe dreapta). Desfătări necuprinse cu mintea vor pogorâ peste cei aleşi. Mâncăruri din bucătăria burundeză, lichioruri din Antananarivo şi dansatoare din Surabaya vor asigura o atmosferă de îndestulare şi destrăbălare constructivă. La miezul nopţii, spre 2 februarie, se va organiza pe plajă, la lumina făcliilor, o cursă cu caleşti trase de dropii. Învingătorul (adică eu) va dispărea în beznă cu ofranda cea mare- o nepoată de pirat din Jamaica. Zilele următoare vor fi dedicate unor festinuri artistice. Va interpreta dansuri din buric un ansamblu de coarde adus tocmai din îndepărtatul Waikiki. La cerere, ansamblul se va risipi prin sălaşul doritorilor. În continuare….Aaa, dar să nu uit. Plecarea se va face din Blackout, sâmbătă seara, pe la 10. Pregătiţi slipii. Totuşi, nu veniţi cu rude de gradul 3 şi 4. În plus, nu aduceţi cadouri de la Gară (îmi pot renta şi singur).

Cu capul

Sunt oameni mai dilimani ca mine. Am dovada. Canalele de ştiri anunţă un nou triumf al psihologiei: “fitnessul emoţional”. Un bombălău cu aer doct a scornit un exerciţiu miraculos şi toţi fraierii au muşcat goanga. Reţeta sună fabulos: “ascultă-i pe ceilalţi, ascultă-te pe tine, analizează-ţi experienţele şi alege ce-i mai bun”. Adânc…Eşti stresat? Marci banu, te asculţi pe sine şi eşti ca nou….Există cică şi o tehnică de grup contra stresului: psihodrama. Stai cu alţi stresaţi la grămadă şi asta facilitează. Ce facilitează? “O mai bună integrare între nevoile, dorinţele personale şi cerinţele venite din partea altora”. Limpede? Dacă nu, specialiştii insistă cu lămuritul. “Oglindirea în ceilalţi, conştientizarea unor perspective diferite, stimulează accesul rapid la propriile resurse adaptative”.

Mi-aduc aminte c-am fost şi eu odată la un psiholog. De fapt, era o ea. Îmi greşise un bou diagnosticul şi, în loc să mă trimită la făcut ochelari, m-a împins în ghearele doftoresei de cap. Bănuia el ceva….Cucoana s-a interesat puţin de suferinţă, mai mult de situaţia matrimonială, şi a sfârşit cu complimente puţin deontologice. Ne-am oglindit reciproc (eu în decolteu ei, ea în nu mă interesează ce) şi mi-a recomandat un tratament intensiv. Dacă aveam “resurse adaptative”, mă prindeam că voia s-o scap şi pe ea de un stres greu.

Copleşit de puterile psihologiei moderne, mă predau în braţele ştiinţei. Mă lepăd de cârcoteli şi accept orice neam de fitness. Da’ instructoarea să se dea neapărat cu ulei. Ca să ne oglindim…

Luna Plina

“E mai bine să ai o femeie slabă decât una grasă, fiindcă, în caz de înec, cea grasă pluteşte deasupra apei”, Talmud

Căldurică de la păsărică. Acum şi în rate

Ac şi aţă. De atâta e nevoie pentru restaurarea inocenţei. Magia revirginării chirurgicale a ajuns şi pe malurile Bahluiului. O clinică din buricul târgului promite dudelor care au sărit pârleazul imaculare veşnică. Termenul tehnic: vulvoplastie. Aşadar, veteranele într-ale amorului pot lua cu încredere drumul Italiei. Câteva sute de euro şi au fundu ca nou. Broscarii pot ieşi fericiţi cu cearceaful la geam. Fraierii vor crede că au pus mâna pe zâne preacurate. Iar cum clinica promite şi discreţie absolută, nimeni n-o să ştie că zânele au puţa cârpită.

În vederea unui prognostic postoperator favorabil, mă întreb dacă, după ce le coase problema, doctorul le şi scuipă acolo. Ca să le treacă buba….

Cred

Mai bine zis, credeam. Nu, nu în El. În general, mi se rupe de orice soi de divinitate. Ziceam aşa, de oameni. Anul trecut era să devin faimos şi bogat (frumos sunt deja). Cel puţin aşa mi-au promis doi neni binevoitori. Dacă îi ascultam până la capăt, acu sorbeam supă la carton, în gară la Nicolina. Însă banul nu e totul, aşa că am avut măcar parte de corason. Una îmi scria că se surpă bolta dacă nu mă poate atinge. Trezită din pileală, a dat de înţeles că greşise adrisantul. Dar bine măcar că vechile iubiri rămân sacre. Iată, de pildă Ana Lesko. Deşi în cazul ei se verifică schema “ban la sex trage”, mi-am imaginat mereu că-i fată mare. E o chestie să ştii că o adorabilă e neprihănită. Măcar la subraţ. Să nu ponegresc totuşi misterul feminin. Las însă obscurantismul încrederii pentru cenuşiul realismului. Aşadar, cu afacerile m-am cam potolit. Dame or să mai apară totuşi. Drept urmare, dacă-mi mai zice una că nutreşte chestii, da’ s-o cred numai pe cuvânt, răspunsul e clar: “îmblă cu Domnu’, tanti”.

Champaign and everything

Fascinantă, bucuria asta gratuită a oamenilor. Să urle de tembeli, fericiţi că se mai adapă cu ceva timp, euforici de o nouă înşiruire de luni…..De parcă le-ar da cineva bani că schimbă foaia la calendar…Privesc nedumerit pandemia de satisfacţie a trecătorilor nocturni. Nici măcar unul nu e trist. Tranchilizat de frig, într-un târziu, încep să înţeleg. E un fel de mistică păgână, o reînviere aritmetică. Speranţa e ciclică şi are 365 de dimineţi. Şi, prin aburii şampaniei, rebegiţi de ger, toţi trag nădejde în ademenirea norocului. Doar vremile faste nu pot fi decât înainte, sorţii favorabili trebuie să apară curând….E deja marţi…Pe la un joi, mă aştept deja să văd şi oameni trişti. Realismul vine mereu cu trei zile prea târziu.

Mu

S-a trântit adesea în calea zbuciumatei mele vieţi. Scăpărând din două copite, a năvălit mereu să-mi tulbure alea câteva zări senine de care-am mai avut şi eu parte. Serenitatea sfârşitului de an îmi dă răgazul conturării unui prototip. Aşadar, scrutez întreaga cireadă şi stabilesc: vaca absolută are neapărat un beteşug fizic sau de altă natură. Strâmbă, ştirbă, grasă sau n.f., are să-ţi toarne în cap toate frustrările strânse de-o viaţă. Aparent amabilă, e veşnic mâncată de o răutate brută, inepuizabilă. De obicei e măritată cu un bou lipsit de orice urmă de personalitate, mândru că poate să muncească pentru ea. Înarmată cu un buhai de cursă lungă, dânsa nu se închipuie doar o femelă realizată matrimonial, ci şi excepţional de deşteaptă. Luată la bani mărunţi este, evident, cum altfel, o vacă. Puseele de autoritate n-au însă cum să lipsească. În consecinţă, cornuta autentică crede că ar trebui să fie mereu şefă, ascultată de o mulţime ignorantă şi supusă. Cine a cutezat să-i înfrunte mugetele îşi face un duşman de moarte. Urmează ani de ranchiună sălbatică, de reclamaţii şi comentarii libidinoase, individa căznindu-se cu orice prilej să demonstreze că nu-i o boaită oarecare, ci lidera absolută a ciurdei. Dar prea multe vorbe pentru această mesageră a zootehniei. Ea nu ştie prea mult de cuvinte, aşa că un “hăis” şi un “cea” ar fi de ajuns. În plus, am o rugăminte mare: dacă se poate, pentru avertizarea celor îngroziţi să vă întâlnească, achiziţionaţi, vă rog, câte-o talangă. Suport costurile.

Fake romance

“Jurnalul lui Bridget Jones”. De Crăciun…Fetele singure, disperate, aburite doar de golani au primit doza de iluzie. 90 de minute de speranţă tot e ceva. Ea e cam grasă, dar simpatică (toate toantele se cred simpatice). Are amici nasoi dar sufletişti şi combinaţii de căcat. În principiu, e uzată scurt şi veşnic abandonată. Filmul e film însă. Apare un nene frumos, drept (şi bogat, fireşte) , care o aşteaptă şi-i învinge pe derbedei. Tristeţile sunt alungate, primează fericirea. Sărut în stradă, aplauze trecători. Gata. Proastele oftează şi varsă o lacrimă. Nădejdea e însă restaurată. Avocatul de succes sau medicul salvator de vieţi e după colţ, gata să le taie calea. Apoi mariaj, cămin….. Şi nu, niciuna nu poate să se mărite cu un Cioacă. Că ar strica happy-end-ul.

Absent

Fum şi oameni, oameni şi fum, ţipete, veselie. Tulumbe cu whisky şi frumuseţi cât cuprinde. Autohtone şi de pe malurile Nilului. 4 foste, câteva posibile, un perete de sprijinit. Stare inconfundabilă: blackout de sezon. Îmi strâng tristeţile în batistă şi mă preling spre casă. La 3 dimineaţa, un mail ar putea schimba multe. Deschid în grabă şi citesc: Joyeaux Noel et Bonne Annee, vă urează Centre Culturel…….Fuck France.