Santo Subito!
Vai ce frumos a fost… Cu măicuțe pișate la ochi și drojdia Europei îngânând imnuri. Și cu multe tone de rahat despre fabulosul său rol în propășirea omenirii și scăparea continentului de comunism. Lucru care mă scoate colosal din sărite.
Orice om cu minime cunoștințe istorice nu poate decât să se scandalizeze la o asemenea goangă. Bezelele făcute Solidarității poloneze nu prăbușeau nici curul comunismului dacă nu existau niște mici amănunte. Cum ar fi contradicțiile economico-ideologice interne ale marxismului, epuizarea sovietică prin războiul din Afghanistan și cursa înarmărilor provocată de administrația Reagan. Prin urmare, comunismul trăia mult și bine cu un ratat de papă dacă nu dădea pur și simplu faliment. Dar adevărul factual a fost mereu o chestie irelevantă, chiar deranjantă pentru creștinism. Eludată acum din nou prin multă nesimțire, tupeu și scamatorii de advertising. Fiindcă, după atâția ani de feicăreală, măcar atât au învățat măgarii ăștia creștini: poți să vinzi prostimii și o pungă cu căcat dacă o faci prin ceremonii pompoase.
În toată chestia asta există însă și o parte bună. Oamenii întregi la minte văd cum se fabrică miturile. Cum ajunge barosan în imaginarul colectiv un idiot care milita furtunos împotriva contracepției. Din păcate, boiii care au pus botul la propagandă și-au crăpat de SIDA, s-au dus frumos la domnu’. Copilașii care au luat-o la buci prin corul bisericesc, fără ca beatificatu’ să se fi agitat prea tare, iarăși au avut ghinion. În amintire rămâne doar un boșorog nesimțit care a stat în funcție până a început să-i curgă din gură. Căruia nimeni n-a avut bunul simț să-i impună o retragere demnă. A crăpat aproape live, la tv, ca să stoarcă și ultima lacrimă la vulg.
Beatificarea e însă numai primul pas. În câțiva anișori, cică îl bagă și sfânt. Totul e să găsească un miracol. O minune, o vindecare spectaculoasă. Ca să le scurtez bătăile de cap, le fac și o propunere. Răposatul pretindea că se rugase pentru puștanii ăia abuzați la cor. Ar trebui să le facă acum un control: poate i-a scăpat fără tratament de fisuri anale.
Dope
N-am pus în viața mea rahat în gură. După câte se pare, n-oi pune nici de-acu’ încolo. Și asta, pentru că asociez mereu drogurile cu ratarea și căderea umană.
Nu că n-aș fi fost vreodată căzut. Dar urăsc ratarea și de aia prefer să-mi suport căderile live, fără adjuvante chimice. Plus că dezvolt dependență de la orice. De la sport, câteva filme, anumiți autori și, vremuri în urmă, de la ceva dame.
Așadar, nu e greu de închipuit ce s-ar alege de un om care face sevraj și de la cola. De aceea, când îmi simt corăbiile înecate, mai scot o damă la straße sau îmi iau doza de note. Bag la timpan chestii care fac cât un butoi cu LSD. Cum ar fi chestia asta de mai jos. Deși treaba e discutabilă. Adică cine știe, poate că nu asta era intenția artiștilor să transmită. Că m-a întrebat odată cu stupoare un ins care pretindea că-i rocker: “Cum dom’le, Ozzy chiar a luat vreodată droguri?”.
Foto: Ffffound.com
Că Când Vam Zis, Românu Sa Născut Poiet
Mai țineți minte gagul ăla cu pavăza creștinătății? Miturile cu puhoiul de cultură care ne-ar umfla gușa? Spre deosebire de americani care, nu-i așa, îs proști de rag? Ei bine, măgarii ăștia de la UE se șterg la cur cu poveștile noastre. Vin cu cifre nasoale, de jena curului. Cică 40% dintre urmașii lui Decebal ar fi semianalfabeți. Adică au niscaiva dificultăți cu cititul, scrisul și socotitul.
Prima dată am zis c-au socotit chiar ăia aiurea. 40%…nu se poate. Pe urmă am stat și-am cugetat. Câți boi cunosc eu care zic “dă-mi scrumiera după masă”, “am fost la plaje”, ori încep propozițiile cu “deci” sau “decât că”? Sau câți idioți aud că spun “telefonul care l-am dat”? Mulți nene, al dracului de mulți.
Apoi, de ce m-ar mira procentul? În fond, care-i scara valorilor la poporul ăsta căcăniu? Uite ce personaje conturează axiologia în spațiul public. Cine să fie model? Președintele, fiică-sa, Columbeanu, Zăvoranca? Asta simțim, ne dorim, așa trăim. Consumăm media și ne croim identitatea după propriile emanații sociale. Totul e natural, ne aparține, nu e vina nimănui altcuiva.
De ce adică să învețe un puști să scrie? Ta-su o fi inginer printr-o fabrică de rulmenți. Căcat la cur de disponibilizări. A făcut o școală și acuma nu-i ajută la nimic. Gigi, în schimb, a făcut bișniță și-a ciordit terenuri de la babe. Mutu a dat în gură la toți chelnerii din lume. Moni o fi luat-o-n gură tot de la toți chelnerii. Iar ratații ăștia n-au pățit nimic și bubuie de bani. De ce l-ar fute atunci grija pe un kinder de gramatică dacă viitorul lui e în Spania, la cules?
Așadar, suntem retardații continentului. Degeaba am mai da vina pe țigani, pe condiții istorice, pe sărăcie. E și multă prostie fraților! În toate formele și în toate straturile societății. Căci, în fond, la ce te-ai aștepta de la un popor al cărui intelectual în vogă are ca operă capitală un tratat despre îngeri?
Foto: elsaexarhu.blogspot.com
“Monarhă Împuțită”
El e un ins oarecare. Fără niciun talent anume. Ea, la fel. N-a făcut nimic special, nu posedă nicio însușire extraordinară. O freacă zi-lumină, tăind cu grație frunză la câini. Și totuși, jumate de planetă și-ar da o mână să-i vadă însurați. Numai fiindcă amândoi s-au născut în familia care trebuie. Iar asta e de ajuns ca toți retardații de pe glob să se isterizeze în așteptarea momentului. Așa se face că la Londra nu mai e niciun hotel liber. Crâșmele din zonă prosperă fabulos iar țiganii lor vând ciungă cu stema suveranei până-i doare mâna. Faza cea mai tare e însă că nu numai prostimea își dă coate. Și lumea cu carte e prinsă de flamă. Unii scriu eseuri, bogații lumii umblă cu limba scoasă după o invitație iar George Michael tocmai le-a lălăit mirilor cel mai libidinos cântec posibil (și parcă zicea săracul că s-a lăsat de coca…).
Toată maneaua asta de palat are însă niște reguli stricte. Degeaba bate câte-un musafir ditai planeta s-ajungă la chef. Tata socru nu se deranjează să-i iasă dinanite c-o palincă. Îl aburește cu 3 măscări de umplut mațul și udătură cât să nu crape deshidratat. Acuma e de înțeles că oamenii se păzesc de tradiționala ciordeală a sarmalelor în batistă. Sau a pilitorilor care cad ca brazii pe orchestră. Dar chiar așa smochineală și acreală e de neimaginat. Tocmai de aceea, mă gândesc ce tare ar fi dacă i-ar pune dracul să îi scape o chemare marinarului. Ca orice drojditor de profesie, ăsta vine cu provizii. După ce că s-ar face rangă de la biserică, sigur i-ar bate din genunchi o geampara la mireasă. Iar mai spre dimineață, când s-ar repezi guarzii de la palat să-i scoată chelia din supă, și-ar aminti brusc cum ne-au frecat ridichea britișii cu viza de muncă. Și-atunci, cu o mișcare scurtă, în văzul găozarilor cu blazon, i-ar fute și-un cap în gură la regină. Cât despre un scandal internațional, n-avem de ce să ne facem griji. Pe înregistrări oricum ar ieși cu pixeli albaștri dacă-l reclamă baba.
Foto: prestigegems.org
Stele Verzi
Acum câteva zile, la Moscova se serba o jumătate de secol de la lansarea primului om în spațiu. Când un puștan de 27 de ani își punea bucile la bătaie ca să fie tras cu praștia în nori pentru gloria umanității. Și asta, într-o vreme în care modulul ăla cosmic avea mai puțină electronică decât un celular de astăzi. Cum de s-a băgat în aventura aceea și ce fel de om era, se poate lămuri printr-un fapt divers. Deși savanții îi dădeau șanse 50-50 să se întoarcă viu, la jumătate de oră până la epocala lansare, sistemele de bord i-au înregistrat ritmul inimii: 64 de bătăi pe minut…
În același timp, și la București, într-un studio tv, se serba ceva- supraviețuirea unei domnișoare de Dorobanți după o aventură de spus la urmași. Cică explorase cu capul, ritmic și zgomotos, într-o parcare, portbagajul partenerului de club. Și tot așa, deși guarzii din zonă îi dădeau șanse 50-50 de supraviețuire, se pare că a fost ejectată cu succes pe asfalt. Desigur, nu putem ști ritmul cardiac al persoanei după o asemenea încercare, dar cei care o cunosc insistă că are tot o inimă de aur.
O să spuneți poate că fac asemenea paralelisme în scop sarcastic. Departe de mine acest gând. Chiar există similarități frapante. De pildă, deși a scăpat la milimetru de suprimare, Gagarin s-a oferit să exploreze tot el Luna. La fel, ani mai târziu, căzătura noastră cică s-ar fi arătat dispusă să exploreze Londra. Dacă ar fi dus-o acolo tocmai “pericolul”. Din nefericire însă, aventurii i s-a pus capăt prematur. Dar nu ca la Yuri, printr-o catastrofă aviatică. Ci mult mai crud- omorâtă de plictiseala șmenarului.
Nenea Ăla Posomorât
Noroc că s-au apucat niște găinari să vândă resturile lui Cioran, că deja s-au învârtoșat patrioții. “Cum domle, să ne ia străinii bogățiile noastre? Să pună mâna alții pe comorile naționale? Noi ce facem, de ce nu ne apărăm avutul?”. Avutul însemnând niște diplome de bac și carnete de student, plus manuscrise. Iar nenilor ăstora nu le-a trecut prin cap că manuscrisele au valoare pentru ideile lor, nu fiindcă sunt niște moaște.
Aici se naște și o curiozitate- câte dintre persoanele respective au citit Cioran? Crede careva că maimuțele astea își zdrobesc capetele cu “Tratatul de descompunere”? Sau iau “Pe cultimile disperării” din scoarță în scoarță să înțeleagă de unde i se trage faima autorului? În schimb, mănâncă rahat despre stat că nu sparge sute de mii de euro ca să aducă foile alea în țară. În loc să se enerveze de ce nu se cheltuie aceiași bani în campanii care să-i facă autorului și mai cunoscută opera. Fiindcă o carte nu-i ca un tablou. Ea e importantă dacă-i citită, nu dacă se uită niște boi la ea, printr-o vitrină.
Dar cretinii ăștia încă n-au înțeles că și atunci când e vorba de tablouri sau de sculpturi, nu posesia obiectelor e esențială. Ci să le înțeleagă rostul, universul ăla de idei pe care-l degajă. Căci altfel, o să fie iarăși prin lume vreo licitație Brâncuși și idioții or să bocească din nou că nu sunt aduse obiectele alea ciudate acasă. Iar apoi or să ajungă din întâmplare pe la Târgu Jiu, în concediu, și-or să le spună nevestelor- “Uite bă femeie, drăcia dracului! Mare scluptor moșu’ ăla cu barbă. S-a prins de acu 70 de ani, înainte de shopuri, că chestiile astea noduroase, ca de băgat în cur, or să aibă succes la mase!”.
Caricatură: Herminio Felizardo
Hocus Pocus
Nu o dată mi s-a reproșat lipsa de ambiție în agațamete. Palidul interes și entuziasm de a harpona inse în scopul iubirii. Că nu futez după posibilități, risipind cu inconștiență ocazii ideale. Când sunt poante cu amicii, treaba e caraghioasă și se râde. Ce mă seacă pe mine e însă când chestia devine serioasă. Adică apar diverși cetățeni obscuri și se trece de limita gagurilor, sesizând la ei un real dezgust aruncat în față. Care, evident, sunt niște futălăi infailibili, niște magicieni ai tromboanelor.
Pentru ăia, demnitatea se câștigă doar dacă prostesc tute. Nu contează cum arată, ce arată, ce zic sau dacă zic ceva alea. Important e să le amăgească pe gâște și să le treacă la număr. Dar mai ales să le bifeze constant. Și să știe lumea că le bifează. Că dacă le ard în anonimat, nu mai e de niciun ajutor pentru orgoliu și autostimă.
Pe ăștia, o săptămână fără noutăți i-ar scoate din circuitul fermecătorilor de vulvă, căzând în depresii. Și ar deveni niște neica nimeni. Așa, ca mine. Oricum, să mă deranjez la o confruntare directă pe terenul seducțiilor nu-și are nici sensul. Doar n-o să mă bat în farmece cu toți tâmpiții care se recomandă cu “Alo fata, ești drăguță”. Dar faza proastă pentru ei e că tupeul și strofocarea nu se potrivește totdeauna cu magia sexuală. Și se mai și află. Că na, mai ajung și la urechile mele review-uri de la amice versate care s-au dat în fapt cu niște Houdini din ăștia ai caricelii. Iar ei umblau cu magii din alea cu “uite lula mare!”. Și vraja se făcea pe loc. Adică lula mare nu mai era nicăieri.
Foto: Ffffound.com
fie văzuți cu ele
Categories: Home
Păcatul Cărnii
Am găsit în ziare dilema secolului: “Sexul în Postul Mare: Păcat sau nu?”. Dacă vreunul din voi umblă cu împreunări ilicite zilele astea, să afle că-i pericol mare la bucile voastre. Se supără doamne-doamne și nu mai pupați buza paradisului. Asta era și părerea intervievaților. Tabăra pocăiților de sezon fiind dominată categoric de Cosmina Păsărin. Care își turna cenușă pe crăpătură numai de rușine pentru gândurile necurate pe care le-ar putea avea.
Așadar, dacă până și ea poate să se înfrâneze, voi cum nu puteți? Nu vă dați seama că lumea asta se duce de râpă fiindcă stați cu capul la mameleală? Aveți trupul și spiritul maculate de concupiscență. De asta sunt borta de ozon și scurgerea de la Fukushyma cât carul. Că-i supărați pe creator și pe odrasla lui. Care n-a mai apucat să-și bage nici măcar duhu-ntr-o muritoare așa, ca ta-su. Însă cum vă înfrânați de la sarmale și fisting, chestia se schimbă. E dovedit! Ființa vi se curăță, se împuținează pe loc inundațiile, cancerele și alunecările de pământ.
De aceea, zilele astea, vi se cere să luați aminte și să fiți vigilenți! Dacă vi se arată o puță vădit ademenitoare, puteți să scuipați de 3 ori în sân și să ziceți Îngerașul meu. Dacă insistă cu vorbe amăgitoare, de vino-ncoace, pueți s-o spălați-o în gură cu săpun, să vă dați în urechi cu aghiazmă. Dar dacă totuși nu se lasă și vă trage diabolic de coaie, futeți boilor femeia! Că în smoala prostiei sfârșesc sugrumătorii de scrot, nu iubitorii de vulvă!
Foto: Ffffound.com
Vibezzzzz
Cshhh, shhhh, tzzzz, wvvvv, kssss! Așa tuna nene! Cică era minimal nu știu cum. Îți dădea direct la glandă. Scratch pe neuroni. De clubberi nu mai zic. Era resemnat și patronul: “Dă-i în mă-sa de pastilați!”.
Ce mă seacă pe mine e însă altceva. De ce nu debitează sunete Dj-ul ăla de unul singur? De ce are mereu nevoie de-o strâmbă? Ați observat asta? Regulat apare o pizdă lângă platane care se uită de sus la popor. Cine e ea? De ce nu stă acasă? Cine o fute și din ce motive? Deși e atât de retardată încât s-ar curenta în scule, are aerul de cunoscătoare. E pe felie, știe beatul tantea… Nu mișcă un buton, dar aprobă pozitiv hipsterul cu căști. Ca și duduia aia de sprijinea barul. O undă de luciditate mi-a zis însă să mă potolesc. Ca să n-apuc cu juna o confruntare de buletine prin beciurile poterei.
Foto: jeffthedancer.webs.com
Schizoid Mood
Care-i suprema realizare în viață? Poate răspunde careva? Liniște… Bănuiam eu. Firește, pot apărea prostii de genul: bani, nevastă, casă, copii, carieră. Ele nu demonstrează însă decât faptul că oamenii trăiesc stupid, făcând fatala confuzie între scop și mijloc. Adică, dacă însurătoarea, mălaiul și mașina îți sunt scopuri, înseamnă că evoluția trebuia să bată pasul pe loc, la maimuță. N-avea rost să ne strofocăm atâtea mii de ani ca s-ajungem la specimenul ăsta idiot. Nu domnilor, scopul existenței este banalul “să fii liniștit cu tine”. Evident, fără a jena simțirea de bine a ăluia de lângă tine.
Astfel, orice țel după care se agită vulgul devine absolut secundar ca relevanță. Reprezintă cel mult un mijloc pentru ca individul să se simtă mai confortabil cu sine și cu lumea. Prin urmare, dacă paralele îți dau liniște, fă parale. Dacă o damă și niște puști ți-ar colora viața, fă acte și procreează! Firește, după aceea, oamenii aceia ar deveni scopuri și nu mijloace pentru tine. Dar asta trebuie să se întâmple cu oameni, nu cu ideea de nevastă și ideea de copil. Diferența e fundamentală.
Această sublimă filosofie îmi face umbră zilelor din timpuri imemoriale. Realizări visate de atâția muritori îmi sunt și acum puse în palmă de întâmplare și totuși deschid degetele să le văd risipite. Tocmai pentru că nu aduc niciun plus de bucurie. La ce bun o carieră? Să dovedesc ce? Cui? De căutat femei interesante, inutil. Am găsit una aseară. Iar scopul ei în viață părea un barman emo. Apoi, urmașii mi-s greu de imaginat. Știu sigur că ar performa doar ca piromani. Și atunci, pentru ce mi-aș târî hoitul la soare? De ce aș vedea iar oameni? De ce aș răspunde la telefon dimineața? Nu mai sunați prieteni. Până la 12-1, e o crimă să mă treziți. Atunci îmi desăvârșesc cariera. Singura care mă face fericit.
Foto: Ffffound.com
Categories: Home
Advero
Mi-am amintit. Ah, ce vremuri… Niște amici aveau o firmă. Nu se omorau cu biznisul. Era mai mult un paravan pentru chefuri și aventuri scandaloase. Am lucrat 4 zile acolo. Erotic însă, am beneficiat cât tot staff-ul laolaltă. Și ce personaje populau locul… Scârba aia de la radio, tâmpitu’ de Mucu, stagiarele, Pamfil, Vrăjitoarea (săru’mâna oriunde ai fi), Craiu… Pileli săptămânale, combinații incredibile, simpatii neconsumate… Și totul era bine și frumos. Până a venit un rahat care ne-a împrăștiat pe toți, care încotro. Rahatul care poartă un nume trist și banal- viața.
Teen, Hard, Interracial…
De întâlniri nici nu poate fi vorba. Exclus. Sunt muma exasperărilor. Până te târîi să le vezi, până discuți, până… Nu. Plus că toate se lasă cu: “și când mă mai suni?”. Pe urmă, dacă ai amici dependenți de bere și de poker, salutare. Cât îs liberi, își consumă viciul. Apoi, repejor la consoarte. Patetic… Iar dacă nu te mai satisfac nici filmele, jocurile sau pornăciunile, atunci e Hiroshima. Ciuperca plictisului se lasă peste creier, cufundându-l în nepătrunse benze.
Chiar, imaginați-vă săracii ăia antici. Cum frecau menta în agora și visau cu ochii deschiși: “bă, dac-am avea toate curvele din cetate pe-un suport soft, să-l accesăm când vrea halebarda noastră, n-ar fi tare?”. Și toți încuviințau amar, convinși că numai așa anosteala vieții s-ar duce definitiv pe pustii. Numai că toată înțelepciunea Eladei era mărginită. Nu-și închipuiau că va veni o zi în care umanitatea se va lovi de extrema aporie: există viață după pornăciuni sau pornăciunea e însăși viața? Dar numai cine a ajuns să meargă sîmbătă seara la concert Sensor a aflat marele răspuns: Dincolo, e nimicul.
Foto: photos.travelblog.org
Noi Vrem Atomi
Și dacă ar fi la noi? Crapă dracului o țeavă, încurcă unul tastele pe-un computer și bace buf la Cernavodă. Cu ce talent ne-am mișca? Ce-ar face țărișoara la greu? Un mic scenariu e ușor de imaginat.
Mai întâi, ar da-o toți pe mangleală. Să vezi atunci ciordeală și dat în cap. Apoi, lumea s-ar buluci în mașini să meargă la țară. Că acolo e aer curat.
Totuși, la tv, nimic n-ar putea să se schimbe. Pe Romantica, s-ar dezbate erorile în dressing. Pe GSP TV, dacă a fost sau nu 11 m cu FC Vaslui. Vadim ar urla că dezastrul e de la unguri. Ungurii ar cere autonomie. Să nu scape momentul. Ciutacu ar da vina pe Băsescu. Băsescu l-ar face găozar. Apoi ar pune-o pe Udrea să rezolve criza. B.O.R. ar grăbi Catedrala Neamului. S-alungăm lucrarea diavolului. Ponta ar scoate sindicatele în stradă și Țiriac ar face o vânătoare. Iar dacă vântul bate spre bulgari, am avea și bafta secolului- luăm înapoi Cadrilaterul.
Foto: megscharm.com
Categories: Home
Rinascimento
Acum niște sute de ani, era ciuma. Când Europa și-a pierdut o treime din populație, oamenii au căzut pe gânduri. Până atunci, o ardeau pe Ev Mediu. Ascultaseră orbește de biserică și totuși moartea neagră îi băga cu milioanele în mormânt. Atunci și-au zis că poate tot sistemul ăla de valori cu doamne-doamne e cam putred. Au redescoperit umanismul, gustul pentru arta și gândirea liberă. Iar în final, au inventat Renașterea.
Uite că moartea în masă a revenit. Mă rog, e un fel de a spune. În fapt, n-a dispărut niciodată. Doar că am ignorat cu toții gloanțele care ne-au trecut mereu pe la ureche. Iar acum au lovit în plin. Drept în mijlocul civilizației, ca ciuma, odinioară. Și totul se petrece la fel. Adică e o calamitate de proporții incalculabile, monstruoasă, imediată și complet absurdă.
De aceea, sunt curios ce va lăsa în urmă. Se vor trezi iarăși oamenii? Vor renaște din nou, îndepărtând ultimele iluzii și reziduri medievale din ei? Vor realiza în final că sunt absolut singuri într-un univers de rahat și că numai ei se pot ajuta? Sau vor începe, din contră, alt veac de obscurantism mistic?
Deocamdată, semnele nu-s vesele. De la știri, mama a ras-o direct la biserică. După ce-a cerut jenată 2 lei mărunt. Să bage lumânări de ducă-se pe pustii. Pentru mine și pentru dânsa. Așa că, la noi poate să vină și tata cataclismelor. Suntem blindați.
Foto: wikipedia.org
Querida
Dacă ar fi dat piept cu ea, cutremurul i-ar fi cerut scuze de deranj. Chuck Norris s-ar fi luptat cu dânsa realizând că un upercut de mamelă doare cât zece nunchakuri. Dacă mă-sa n-ar fi avut cimitire, găsea singură niște morți să se judece pentru o moștenire. Și câștiga. De aceea, printați degrabă o poză cu Pepe și puneți-o icoană. Omul acesta a cunoscut Femeia și încă respiră.
Foto: Cinemagia.ro
“Tu nu știi maică. Ascultă aicea la mine!”
Inexplicabil, toate rudele trecute de 80 țin neapărat să fie pupate. De ce tocmai de mine și la ce le folosește, mister. Acum și-au trimis cel mai feroce emisar. Care imediat mă bagă în subiect. Despre cancere și înmormântări. Ca enciclopedie ambulantă ce este, îmi explică cine și unde a avut boala, cât s-a chinuit și data precisă a săvârșirii dintre vii.
Noroc că sună telefonul. O cunoștință comună trimite salutări tocmai din Italia. Hoașca preia repede telefonul și-i înșiră căpșunăresei despre vecine întâlnite la farmacie și chinul constipațiilor. După ce nefericita și-o fi epuizat cartela, se întoarce la mine. Îmi mai tai unghiile din carne? Ce mai zic de politică? O respect pe mama? Am vreo drăguță de alintat pe 8 Martie? Dezamăgită de răspunsuri, se târâie resemnată spre scorbura ei, lipsindu-mă încă o dată de deslușirea supremului mister feminin- de ce naiba se vopsesc toate babele mov?
Foto: maldita.ro
Sf. Nimeni
Sunt pașnic de obicei. Până-mi zice careva vreunul dintre cuvintele-cheie. Dacă aud de “horoscop”, “fericire” ori “credință”, scot lula din pantaloni și-i dau cu ea după ceafă. Adică orice discuție încetează. Căci ce mai poți aștepta după un așa hal de înapoiere mintală? Cum mai poți considera drept oameni niște boi care, în secolul XXI, după ce ne-am cățărat pe Lună și-am scormonit în cur atomul, fac temenele la doamne-doamne? Cu ce se deosebesc ei intelectual de sălbaticii tupi-guarani care freacă buba prin Amazon și dau cu pietre după avioane, când trec peste junglă? Unii venerează vracii și papagalii Arara, ăilalți dau limbi la icoane.
Mă sparge că există chiar și un soi de superioritate creștină față de arabi. Ăia ar fi mai înapoiați fiindcă umblă cu covorașul după ei. Sau țin muierile cu broboadă pe meclă. Dar măcar orice ratat de musulman știe rahaturile profetului pe de rost. Câți dintre idioții care se înghesuie la noi, la biserică, au citit noul testament? Sau care dintre boii care pun icoane pe volan au măcar vreo idee despre “sfinții părinți”? Nu nene, e prostie brută. Ignoranță în stare pură.
Mai trist e că drogul ăsta se trage direct în creier, de la primii ani. Adică mai rău ca heroina. Și nu mai scapă nimeni. Puștiul e dresat de boii de părinți și bunici să fie bou. Repetă mimetic niște gesturi și formule cu spaimă de păcat și speranță de ajutor. Nepunându-și niciodată întrebarea dacă este chiar cineva care să-l ajute. Apoi face și el prunci, boi mici, îndrumați spre marele grajd al credinței. Iar când se adună mulți, mulți, într-o turmă puturoasă și muritoare de foame, pun copită de la copită 200 de milioane de coco și trântesc o catedrală a neamului.
Foto: Subtire.com
Bogeyman
Nopțile sunt mai negre, cordurile, mai temătoare. De câteva zile, carotida orașului e sub mâna omului negru. Pustiul străzilor apasă greu mințile îngrozite de cazul de la canal. În mijlocul urbei, și-au găsit sfârșitul o curvă și liniștea oamenilor. De atunci, fetele vin de la club numai cu taxiul. Romantismul nocturn s-a risipit și toată lumea se uită în spate.
Mai rău, sub pod, la gară, s-au rărit puternic și fufele. De unde săreau ciorchine pe trecători, numai o țigancă băloasă, cu spandex alb, mai sfidează nebunul. Prin urmare, și ăia care se simt singuri abia mai au cu cine să schimbe o vorbă, un sifilis. A rămas doar eroina asta scăpată pe ea de spaime și intemperii. Motiv pentru care, când or să-l prindă pe cretin, n-are rost să-l bage viețaș la frână. I-ar face doar viața mai frumoasă, scăpată de griji. Mai bine i-ar da numai muncă în folosul comunității. O lună de făcut trotuarul iarna, cu troșcheți de plastic, la șalele goale. După 24 de ore cere singur și scaun, și injecție.
Foto: mktg101.blog.com
Bunga-Bunga
Mare tâmpit e Berlusconi ăsta! Se ia la trântă cu toți supușii italieni ca să scape de frână. Cică ar fi bubuit la buci, contra cost, vreo duzină de putane. Majore și nu numai. Bagaboantele veneau palmat pe la vilele lui la un suc și ce-o mai fi. Adică la niște chefuri cu finalizare incognito. Iar moșul ar fi dat iama în păsăret fără să se uite în buletinul toantelor. Motiv pentru care acu’ e pasibil de bilă la picior.
Mi se pare scandalos. Cât de cretin poate să fie omu’? Fără curve, la 74 de ani, la ce-i mai trebuie libertate? Să-l ia la drangă toți fraierii că-i moale și de fapt n-a pompat nimic la boarfe? Să trăiască în negare și păreri de rău? Mai bine recunoaște tot. Ba chiar înflorește, mai bagă de la el. La halul de rahat în care s-a băgat, ar fi singura chestie onorabilă. Unica șansă de a mai căpăta respect după infinite măgării. Să iasă la televizor și, descheiat la prohab, să zică: “Bă boilor, v-am tras-o o viață. Uite cu lula asta perversă. Hai ciao și vă iubesc, futu-vă-n gură de macaronari”!
Foto: Ffffound.com
Status
Înțeleg că lumea s-a mutat de pe Hi5 că era penal. Un fel de Sentimente sau Noi2 doar că mai cotit. Așa s-a populat Feisbucu. Motivul frecării mausului a rămas însă același. Iar ăsta poate fi deslușit din statusuri. Orice om cu simțul ridicolului nu bagă nimic la “relații”. Fraierii se grăbesc însă să precizeze.
Care sunt “în relație cu” îți arată zilnic poze cu drăguța. Aia nefăcând nimic interesant. Doar stând și existând. Trista “singură”- clar, are disperare de cariceală. Umblă din amic în amic doar, doar o găsi tăvăleală pe rețea. Dar nu direct, ci mai cu jenă, cu scuza unor expectații romanțioase. Finalmente, dai de “într-o relație deschisă”… Care nu e altceva decât o culme a eufemismelor. În loc de “mă mănâncă și dau la toți”.
Foto: Fffound.com
