Prosperitatea Naşte Monştri

Mă scot cumplit din sărite persoanele imbecil de generoase. Mai ales alea care joacă la loto ca să-şi ajute semenii. Vezi câte o babă scofâlcită băgând cruci peste numere numai ca să le facă bine la cunoscuţi. Visul ei cel mai mare e să-şi pună placă nouă şi să-şi repare oasele. În rest, niciun vis de văzut lumea, de stat într-o casă mai bună. Ar împărţi în schimb banii la nepoţeii şi vecinii fără posibilităţi. Să le fie ălora comod şi s-o pomenească.

Nici eu n-am scăpat de pe lista binevoitorilor. M-ar ferici şi pe mine vreo două mătuşi, numai că din răposarea lor mă pot aştepta numai la moştenirea unor rate la frigidere. Câştigul întârzie să apară şi eu rămân numai cu promisiunile unor senile. În plus, babele resping categoric sugestia cremării, aşa că a căzut şi schema valorificării locurilor de veci.

În tot cazul, eu măcar sunt onest. Nu promit nimic nimănui. Adică, dacă aş câştiga, m-aş ocupa doar ca bucile mele să stea pe moale. Ar curge cu viloaie, elicoptere, limuzine, adică, în general, cu orice ar produce oftică ghinioniştilor. Aş cumpăra hectare de pământ în centrul târgului şi le-aş lăsa pârloagă numai ca să râd cum se înglodează fraierii. Iar la cunoscuţi le-aş trimite câte-un plic auriu, doar aşa, ca să le trezească speranţa. Iar când l-ar deschide, deja cu mulţumiri în gând pentru mine, ar scoate, scris cu căcat, un singur mesaj: “Muie la săraci!”.

Foto: Tuningnews.net

Copilării

Cea mai tare jucărie din copilăria personală a fost un tanc. Unul bestial, adus de tata de la ruși. Dotat cu antenă și baterii, rula imperturbabil pe șenile până pocnea vreo mobilă. Țeava tunului se termina cu un bec roșu, avertisment că, dacă ar fi fost adevărat, monstrul ar fi făcut moarte de om. Evident, fascinația era totală. Scoteam zilnic untul din el, până când curiozitatea l-a dat gata. O amplă inspecția cu șurubelnița i-a dat gata circuitele, trecându-l pentru totdeauna în hangarul amintirilor.

Ani mai târziu, o altă jucărie avea să-mi atragă fascinația. Nu era de la ruși, dar semăna. La fel, era dotată cu ce-i trebuia și rula la fel de imperturbabil. Și la volan, și pe jos. Ba chiar uneori, după niște chestii ludice mai îndelungate, avea gura de foc tot roșie. Chestia e că asta s-a stricat din senin. Sau o fi avut defecte de fabricație? Cert e că, după asta, am avut curiozitatea să mă uit o vreme sub turela ei. N-avea niciun circuit normal…

Foto: farm3.static.flickr.com

666

Ziua resurecţiei e dată-n mă-sa. Dă poporul năvală la popă ca musca la căcat. Babele trag speranţă să le treacă reumatismul, pensionarii se roagă s-o mai ridice şi ei o dată din mormânt, nasoalele speră să se mărite iar coardele…, coardele dau cu agheazmă la puţă, să nu rămână borţoase. Toată lumea iese în câştig. Popei îi iese de-un Logan, prostanii se încarcă de nădejde. Bine că se termină postul şi se eliberează lumea. Care cu slobozeală la pântec, care cu dezlegare la muie. Nici nu e neapărat ca oamenii să se rupă cu credinţa. O exista, n-o exista, pe cine fute grija? Important e ca fiecare să se simtă bine şi să-şi pună sufletul la adăpost. Asta, în caz că ăla chiar o ardea pe levitaţie.

Acestea fiind zise, a venit momentul dezvăluirii unei mari taine. Mi-am făcut un examen de conştiinţă şi sunt gata să spun tot. Mărturisesc că şi eu cred. Cred că, în seara de înviere, o să mă urc pe-un bloc de lângă mitropolie şi-o să arunc pungi de căcat cu catapulta. Să simtă şi gloata adevăratul gust al raiului. Iar dacă, prin absurd, insul ăla dubios chiar ar fi avut relaţii sus, sunt pregătit pentru ce e mai rău. Oricum, doctorii îmi spun că-s pe ducă. De aia am dat dispoziţii să-mi pună în raclă baxul cu prezervative şi tuburile de lubrifianţi. Cică bagaboantele tari răposate trag tot la smoală.

Foto: listal.com

The Smoking Man

Agentul Mulder nu se putea duce la budă. Oricât ar fi fost de dificil, făcea într-o pungă. Şi asta pentru că, până şi acolo, după colac, pândea The Smoking Man. Conspiratorul ştia tot despre toate (când era stricat la burtă agentul, ce viruşi fabrica guvernul, ce ozeneuri patrulau prin păduri). Filmul era totuşi fain. Chiar eram curios ce fel de chiloţi poartă Scully. Ţăranii ăia de scenarişti n-au dezbrăcat-o. Mare păcat. Puteam paria că-s din ăia de ţaţă, cu prelungitor, până la buric. La un moment dat, mi-a dat însă prin cap că schema era atât de bine făcută, încât nişte boi ar putea chiar să creadă. Faza proastă e că nu m-am înşelat.

Există şi în realitate armate de idioţi care trag apa cu gândul la conspiraţii. În America, poartă glugi cu KKK la întruniri cu făclii, haine de camuflaj în casă şi ţin ganul sub pernă. E iminent ca guvernul să le ia acrul de pământ din bătătură sau camionetele lor de rednecks. Nebunii cu ceva studii au temeri mai adânci. Cabale atotputernice pun la cale viruşi nemiloşi, ca atunci când au dat drumul la SIDA pe stradă. Agenţii secrete răpesc cetăţeni şi pun cipuri peste tot. Liderii lumii, evident, se ocupă cu lucruri şi mai grave. Dau cu avioanele în turnuri sau stârnesc războaie pe care, de fapt, nu vor să le câştige. De ce ar face asta? Proştilor, manipulaţilor trişti ce sunteţi, tot nu v-aţi prins? Ca să facă noua ordine mondială, să pregătească lumea pentru când or veni alienii! Contacte deja sunt, doar că nu e stabilită data.

Mai grav încă e faptul că demenţa asta nu e propagată doar de nişte puştani retardaţi pe forumuri. Analişti aparent respectabili aruncă ipoteze halucinante, tâmpind inconştient poporului. Astfel, măcelul din metroul moscovit nu e făcut de ceceni, ci de Putin, smoking man-ul ideal. Insul ar vrea să-l îndepărteze pe Medvedev sau să-i spargă pe islamişti înainte de olimpiadă. Şi deşi nebunii ăia au revendicat atentatul, cine îi crede? Poate e un feic  comandat de ăsta, poate killerii îs pe-o mână cu Kremlinul sau poate… În fine, mă pierd în amănunte. Ideea de bază e că, dacă mai întâlnesc un bouan din ăsta cu conspiraţii, las şi eu logica deoparte şi trec la argumente forte: îi frig direct o cizmă între ochi. Port 44…

Foto: Sitcomsonline.com

Pentru mine, Botezatu nu mai există

În lumea ştrasurilor şi a chiloţilor cu ancore e dezastru. Titanul Bote e distrus. Oscilase mereu confuz între căldura feminină şi tăria bărbătească. Acum, părea să se fi hotărât. Când colo, porcii de la ziare i-au distrus viitorul. Au produs poze cu gagică-sa în coteţul lui Cristea, mingicarul. Când modistul transpira la dansuri pentru caritate, fata ar fi năduşit driblată de golan. Sau cel puţin aşa pretind pândacii. Tragedia a căpătat amplitudini antice. La scandal, ea a leşinat, el a produs scena despărţirii: “pentru mine, Bianca nu mai există!”Apăsat moral de paguba produsă, fotbalistul s-a dus la antrenament.

În mod normal, n-aş fi râs de durerea omului. La drept vorbind, eu nici nu cred că femeia l-ar fi putut înşela. Adică uitaţi-vă la faţa ei! Trebuie să fii nebun să crezi că ar fi fost în stare. Mai ales că-l iubea. Doar a şi zis la revistă… Mi-am amintit însă de o emisiune cu ceva anişori în urmă, în care artistul se dădea balaur. Comenta îngreţoşat cazurile de infidelitate, despre pierderea demnităţii. Afirma că bocitul e penibil, o slăbiciune care surpă iremediabil demnitatea bărbatului. Pretindea că partenerii stau priponiţi sentimental doar atâta vreme cât primesc ce le trebuie în aşternut, acasă. Cu alte cuvinte, ori ea nu dă corespunzător din balcoane, ori lui i-a leşinat şoarecul. Tocmai de aceea, suspinele sale stinse provoacă o suspiciune fundamentală: “probleme Gogule?”

Notă de subsol: În original, poza de mai sus, găsită pe-un sait aiurea, se intitula “Bianca_capră”. Din decenţă, am îndepărtat partea vulgară. Nu de alta, dar făcea cacafonie.

Foto: Apropo.ro

Cinecitta Per Sempre

În sfârșit, am fost la mall să văd un film. Dacă aveam o bâtă, o foloseam. Ce spectatori, ce fețe… 4 săli pline ochi pentru producții cu uciganii (eu am intrat alături). Mai mult ca sigur, poveștile erau pentru toți la fel. Erou bun+ situație proastă, eventual balauri+damă care-l ajută+suspans, criminalul e ăla, ba nu, e ălălaltul+alergături, pistoale, mașini de poliție, gata. Handicapații și-au luat porția de imbecilitate și s-au dus liniștiți acasă. America i-a distrat, i-a înnobilat intelectual. Asta confirmă și mai vechea mea teorie: cine se uită la Oscar e un idiot. Zace cu ochii sparți o noapte ca să afle că The Hurt Locker e capodoperă…

În fine, dacă tot nu dorm nopțile, m-am reapucat de vizionări. La Notte, ca să fiu în atmosferă. Păi filmul ăsta… Acuma înțeleg de ce e poporul adăpat cu blockbustere. Nu poți să mulgi turma de bani cu chestii intelectualiste, golite de story, zdrobindu-i creierii cu angoase despre alienarea postmodernistă. Plus că nu mai are cine să le facă… Mai mult, în mod absolut șocant, ăia care puteau, marii maeștri, au trăit mereu cu umilința Hollywoodului. L-am văzut odată pe alt grande, Fellini, la 70 de ani, în fața Academiei. Era umil, terminat de emoție, cu glasul pierdut în fața industriașilor de film. Și în loc să țină, ca un colos ce era, un discurs arogant, scandalos, a la Mussollini, s-a scuzat că răpește prea mult timp audienței. M-a dezamăgit teribil. Atunci, pentru prima dată, ca o răzbunare pentru toți făcătorii și înghițitorii de rahaturi pe celuloid, aș fi vrut să-l văd renunțând la absurda lui modestie și, arătând curul la sală, să arunce profetic, antebecalian, faimoasa formulă: “Băăăă, vă dau la toți muie pe partea cinematografică!”.

Foto: Marcello Mastroianni, La Notte, R. Antonioni

Mamela se Revoltă

Lumea crede că e ușor să fii cocalar. Pune un țăran un munte de aur peste 4 clase și gata, iaca mârletul de lux. Ei bine, nu-i chiar așa. Și aici trebuie talent, știință, o rafinare inversă a gusturilor. Luați de pildă 100 de maneliști de la noi. Din ăia care-s Botezatu wannabe. Ce le dă lor prin cap dacă fac mălai? Care-i maximul de târlăneală sclipicioasă la care pot ajunge? Bagă un Q7 alb, papuci cu bot întors și-un fes LV, cu litere multe, la vedere. Asta-i tot. A, plus ochelari din ăia, ca de sudor, în discotecă, dar tot nu-i deajuns. Asta e de acum un fel de uniformă, o obișnuință de club ofilit.

Ciumeții adevărați bagă stil nene, o ard la ștaif. Cine rupe locul trebuie să-și bage copitele drept în ficații bunului simț. Tocmai de aceea, un tuner rus a anunțat că oferă șmenarilor cu posibilități țeava anului: un gip capitonat cu piele de penis de balenă! Și chiar dacă inițiativa a căzut între timp, asta s-a întâmplat după protestele altui mamifer cu podoabe prețioase: Pamela Anderson. Oricum ar fi, planeta a fost salvată. Birjarii de cavouri pe roți nu-și vor mai legăna bucile pe intimitățile mamiferelelor rare. Dar chiar, oare toanta aia măcar știe ce-a salvat? Sau poate mai crede că prin chestiile lor lungi se depun icre? Iar dacă ar aburi-o cineva că icrele sunt mai tari ca botoxul… Hotărât lucru, nu scapă alea de harpon.

Foto: Barb Wire

Zdreanţo! Ba tu eşti zdreanţă, mamă!

Acu ceva ani, mă bătea gândul să scot un ziar. Nu l-am scos. Rău am făcut. I-aş fi spus simplu: “Caca”. Cum n-am fost pe fază, au preluat alţii ideea şi au făcut avere cu ea. Important e să găseşti trei tâmpiţi care să se acopere cu rahat cât e ziulica de lungă. Cine se îndoieşte de reţeta asta magică a presei române să aibă pregătit un sul de igienică. Poftiţi să lecturaţi nişte headlineuri de forţă privind moştenirea unui cimitir:

Oana Zăvoranu: “Mama şi-a făcut liposucţie ca să arate mai bine la închisoare. Îi iau tot, şi dinţii din gură!”

Mama: “Pepe e o glugă de coceni. Taică-su e bigam”

Oana: “Mama l-a ucis pe tata. Mi-am stropit maşina cu urină ca să scap de blestem”

Mama: “Oana mi-a vândut blănurile şi aurul. Fir-ai al dracului să fii! Țigancă! Nemernică”

Oana: “O bănuiesc că are un amant tânăr. De data asta ai belit-o, hoaţo!

Mama: “Are un suflet de diavol”

Pepe: “Soacră-mea mă vrea la aşternut”….

În josul paginilor, tone de reclame la reparaţii de hemoroizi-fisuri anale. Aş fi fost bogat…

Foto: Click.ro

FKR Jr.

A observat cineva că nu se mai fac copii? Adică se mai fac, da’ rar al naibii. De obicei fac ăia ceva mai avuţi şi colegii nasoi din liceu (tâmpiţii au mereu plozi sănătoşi). În rest, suntem o generaţie de condomari. Fetele socializează cu pastilele în poşetă, iar marile iubiri sfârşesc cu un chiuretaj. Nu există însă ins, cred, care să nu se fi gândit la ce creatură ar ieşi din el. Personal, n-aş băga mâna în foc că aş da lumii vreun urmaş olimpic. Oricum, i-aş da foc la ghiozdan dacă ar păşi pe astfel de cărări greşite. Mai sigur e că ar fi o combinaţie de Marilyn Manson cu Kat von D, genul de puştan care ar face eseuri la şcoală despre homosexualitatea reprimată a lui Isus. Tot ce mai trebuie e să găsesc o mamă responsabilă care să-i golească pe ascuns Coltul de plumbi atunci când s-ar supăra pe profesoare. Dar am avea un cămin fericit. Simt asta.

Moarte Bogaţilor!

Cine are mălai la saltea obligat trebuie să moară. Să dispară toţi, în gura mamii lor de îmbuibaţi! Toţi, dar absolut toţi, fără nicio excepţie. Ura veche a maselor e alimentată temeinic de vitele din media: “Politicienii umblă cu limuzine!!! Uitaţi ce tablouri atârnă Patriciu în casă! În vreme ce pensionarii suferă…”. Imediat, golanii de la partide promit să palmeze Mertzurile iar petrolistul dă asigurări că Grigoreştii lui vor aparţine poporului după ce crapă.

Gloata pare mulţumită. Pe moment. Nu contează cine a făcut avere pe bune şi cine a ciordit-o. Cine arată în Mertz ca maimuţa şi cine îşi merită banii. Coasele şi furcile sunt pregătite să ia gâtul la îndestulaţi. Nuanţele sunt irelevante. Nu contează că unii politicieni sunt avocaţi, medici sau arhitecţi. E lipsit de importanţă faptul că miliardarii mai au şi idei de afaceri. Să sufere nenorociţii! Să sufere ca amărăşteanul care n-a făcut nicio şcoală, nu l-a dus capul la nimic. Să sufere şi să-şi ceară scuze că-s bogaţi că, dacă nu, o să-şi găsească boieroaicele violate şi conacele în flăcări. Ca la 1907!

Foto: monroeanderson.typepad.com

Ura Împotriva Mașinii

Sistemul e malefic. Sistemul abuzează și corupe. Tot ce e rău vine de la Sistem. Bun, el ne asigură hrana, lumina, pantofii, chiloții, pastilele, mașina, și cam orice altceva. Dar e neapărat rău și vinovat pentru toate. Mai ales când moare cineva din interior.

Zilele trecute a mai căzut o puștoaică la birou. N-a mai contat cum, n-a mai interesat pe nimeni de ce. Dacă a fost în ograda multinaționalelor, e clar – dușmanul e de vină. El a legat cu lanțuri victima de calculator. Chiar dacă pe urmă se dovedește că victima asta a sucombat din “n” alte motive.  Dar nu-i nimic, prin cafenele și food-court-uri, prin baruri și mall-uri, mii de oameni pregătesc, în ascuns, Revolta. Și, când ea va veni, vom sparge cu toții geamuri la corporații, vom lua de gât toți oamenii cu cravată iar lumea, eliberată de povara mercantilismului, se va îndrepta luminoasă către… Ei, abia de aici încolo ar începe să fie greu.

Fotot: Auzigog.com

Bancul cu Marcu 4

Se vede treaba că somnul meu face perversiuni cu o vecină. Altfel n-ar fi plecat mai mereu pe la 3-4 spre dimineață. M-a lăsat în schimb cu foamea. Și asta face ca toți dracii când o apucă. Mai ales dacă frigiderul nu-i închide gura decât c-o conservă de ton. Stomacul bușit nu ajută odihna, așa că stârnesc și mai tare agonia. Nu-i nimic, trag și avantaje din chestia respectivă. Cu ochii lipiți de tavan, la asemenea ore, pot să pretind că sunt și împărat peste țara asta. Nu vine nimeni să-mi zică să mă tratez. Mai ales pe așa vreme… Chiar, oare curvele de la benzinăria de sub pod cum rezistă? Își dau cu antigel la pupăză să o țină funcțională? Mă rog, treaba lor. Câștigă și ele o pâine. Ca și Stallone de altfel. Noaptea e aproape spartă și eu tot îmi bușesc ochii la ultima ecranizare Rambo. Mi s-a părut la o scenă că l-au dat chiar cu rimel pe la ochi, să-i facă privirea mai pătrunzătoare. Cre-că de asta  nici dușmanii nu știau dacă să tragă în el sau să-l dea la buci cu vaselină. Simt totuși că nu rezist până la final. Eroul e împresurat, bombele curg gârlă, dar iată că s-a înapoiat repausul. Nu-l întreb cu care vecină, nu zice dacă i-a fost bine. Îi primesc împăcat miluirea, promițând în gând o faptă bună: cu prima ocazie, le cumpăr o pătură la fete. Că numai ele, acolo, sub pod, mai știu cât îs de grele nopțile albe. Mai ales alea fără vreun macho convingător, dar cu un pește de rahat.

Foto: Rambo

Flori de Plumb

Salut toate femeile corespunzătoare. Flori, bomboane şi ce mai vor ele că na, dacă merită, merită. Ode misterului feminin voi închina însă altă dată. Vreau să mă ocup cu această ocazie de idioate, de nemernice, de acel tip de animală faţă de care până şi o vacă ar spune: “eşti prea vacă”. Bun, aştept injuriile de rigoare, cufurelile feministelor tâmpite. Nu ne interesează, nu luăm în seamă. Voi respinge categoric şi definitiv mitul generalizării frumuseţii. Nu, de o mie de ori nu există respectabilitate într-o femeie doar pentru simplu fapt că fiinţa respectivă se pişă ghemuit. Cunosc vite de o nesimţire rară (evident că tot ce zic aici e valabil şi pentru bărbaţi), incredibil de rele, exasperant de imbecile, neasemuit de curve. Vorbesc de haitele alea care nu se spală, care atârnă de bărbat, care rămân dinadins borţoase ca să priponească prostul, care se fut cu naşul la nuntă, despre cutrele gata să-şi bârfescă şi sufletul. De 8 Martie, orbiţi de moment, unii le umplu braţele cu zambile şi ghiocei. Eu aş vrea să le văd braţele ocupate cu o jonglerie de drujbe.

Foto: Taxi Driver

Darkmaster

Masele ignorante sunt păstorite din umbră. O minte atotcuprinzătoare gândeşte viitorul şi stabileşte destine. Fireşte, ea e ascunsă de ochii vulgului. După cărţi sau poate după munţi de bani. Cert e că un popor întreg caută cu înfrigurare identitatea magului. O vreme, s-a crezut că-i Vântu. Absurd de bogat, poza rar şi misterios în ziare, privind cu subînţeles de lângă o tablă de şah. Lumea credea că ăla-i tăticul nostru. Ştie tot, învârte pe toţi. Până s-a aflat că marea lui unealtă era Geoană…

Pe urmă a fost schema cu Patriciu. Un imperiu financiar, manevre peste manevre, influenţă cât să n-o poată duce. N-a tăcut, deci n-a rămas filosof. A prevestit că spasmele crizei ne vor băga în al treilea război mondial şi naţiunea s-a lămurit că-i un bou. Dar dacă tot veni vorba de filosofi şi de boi… Poporul avea convingerea că sunt câteva minţi luminate care, chiar dacă nu fac aranjamente la scară planetară, măcar înţeleg aceste scheme. Sunt nişte eminenţe cenuşii care sălăşluiesc în înălţimile eterate ale spiritului. Pleşu s-a apucat însă să scrie o carte despre îngeri, iar Liiceanu a dezvăluit cum se unge acasă cu ulei ca să-şi simtă excitat trupul. Ca să pună capac la toate, Patapievici şi-a dat cu părerea despre obiceiurile orale ale unui politician. Evident, era vorba tot de Geoană…

Şi atunci, dacă toţi au dezamăgit, dacă nimeni nu e întunecatul masestru, cine să ne stea totuşi la căpătâi în chip de mare vrăjitor? Care-i omul care mişcă lumile cu mintea sa? Dar o fi oare om sau e chiar mai mult? Poate-i un duh, o entitate din altă dimensiune sau, cine ştie, chiar un semi-zeu? Cert e că vulgul îl ştie doar de Oreste. Scarlat Oreste…

Love KO

Asta e fază standard. Cîte un dărâmat alcoolic zace răpănos prin crâşme, sprijinind pereţii. Nu s-a omorât cu şcoala, nu se ocupă cu nimic. După umila mea opiniune, aş zice că e vorba de-un ratat. Fals însă! Femeile adevărate îl ştiu şi-l apreciază. E un rebel, un rocker frumos la suflet, unul care se pişă boem pe sistem. Drept pentru care îi ling vodca de pe bărbie şi-i scutură lula la baie. Alături de dânsul se simt libere, descătuşate de prejudecăţi. Descoperă în el un suflet de copil, o tandreţe acoperită de bere. Şi totul ar fi frumos şi bine dacă nu şi-ar lua, la un moment dat, ciocanele de rigoare. Moment în care, deşi devin triste, îi apără cu ferocitate onoarea: “Te rog, nu vorbi aşa de el, nu-i un ratat. N-a vrut să-mi dea cu pumnul. Când nu se droghează, e un dulce”.

Foto: Ffffound.com

Diva 2

O mulgătoare îşi face de lucru prin birouri. Anii grei de îngheţate şi sarmale îi arată plenar fleşcăirea. Mintea îi este însă tânără şi îndrăzneaţă. Motiv pentru care îşi poartă copitele  încătuşate în ciorapi zebraţi. Psihopata instituţiei o vede şi nu se poate abţine: “Vaaaaaaaai, uuuuuuu, mmmmmm, daaaaaaaaa, arătaţi ca…..ca Angela Gheorghiu!”. Spulberat de paranoia nebunei, aştept cu speranţă o dezminţire din partea mulgătoarei. Se vede însă treaba că paranoia e transmisibilă. Năucită de nesperatul lins în cur, hoaşca ia involuntar o poză de scenă, îşi dă cu membrele prin coamă şi răspunde teatral: “Ah, aveţi dreptate, Angela a fost mereu o cochetă”…

Foto: Gândul

Kurve Mobile

Mania covrigului e boală grea. Care cum prinde un leasing amărât e deja Schumacher. Sau o şicană mobilă. Oricum, ideea e că-şi omoară rabla de 90 de cai la fiecare curbă, molestând nemilos motoraşul palid din dotare. Orice palmă liberă de asfalt devine un viraj de Spa. Şi deşi îi ustură bucile la fiecare schimbat de pneuri, bagă gaz de sar mucii din pistoane. Evident, nici amicii personali n-au scăpat de microb. Gonesc bezmetic cu tărăboanţe de familie, pilotând până şi vanuri cu închipuiri de megadraivări. Într-un moment deplin de paranoia, doi viteji organizau chiar un Gumball local. Unul avea un diesel de 1,5 , altul, un Leon de 1,6. Şi deşi fără curve şi vedete pentru party-urile de rigoare, traseul era deja stabilit. Mergeau de la Târgu Frumos şi Paşcani, până unde-i amenda potera, că pe urmă terminau banii de raliu. Totul ţinea însă de senzaţie. Senzaţie pentru care ar fi sacrificat chiar şi un schimb de ulei. Doar că au mărit porcii ăia scorul la Casco. Şi asta era deja prea mult…

Foto: SingaporeGP.org

Renaissance

Animăleala și-a reintrat în drepturi. Sărmanul Hand a renăscut din propria dărâmare, încântând clienții cu răgete de trupă și damfuri infernale de vopsea. Dar amatori au fost. Unii au prins crăpatul de zi, alții au dat colțul repede. Mă rog, viii cu viii, morții cu decedații. Ăia care-au rămas s-au dedat însă la lucruri inimaginabile. Fiecare se arunca în cap cum putea. Bărbați cu femei, femei cu femei (sărut mâna doamnelor), bărbați cu bărbați. Este posibil să fi fost și animale la mijloc, dar potera a intrat să urle doar că-i gălăgie. N-am plătit eu amenda, așa că am ignorat momentul Garcea. Singurul deranj l-a produs Împăratul, care, ca un fin ce este, a răspândit la toate damele zvonul cum că am fi combinați. Nu-i port pică, din moment ce și eu sugerat că ar fi la andropauză (se pare că am fost crezut). Și tocmai când cugetam mai adânc la motivul pentru care un club de pe planeta asta s-ar chema “Hand”, am găsit și răspunsul. Ruptă în ficați,  o dudă emo încerca să borască responsabil, cu capul între chiuvete, la budă. Iar în ultimul moment, când echilibrul îi devenise absolut precar, consumatorii au sărit eroic să respecte regula de aur a locului: fiecare bagă cât poate dar nimeni, niciodată, nu va ieși de acolo călcat pe mână.

Make Mici Not War

Ah, a trecut deja… Lucrurile minunate nu ţin o veşnicie. Şi totuşi, ce frumos a fost! Flori, bomboane, scrisorele şi multe, multe lănţişoare de aur. Zboruri de agrement peste oraşe, admirări de apus, promenade ş.a.m.d. La Medgidia s-a făcut chiar un târg cu rochii de mirese.

Toată lumea a iubit sau măcar a frecat-o cu ochii umeziţi, aşa ca să fie în atmosferă. Cei mai romantici însă, mărturisitorii adevăraţi întru sentiment, au mers la agroturism. La casa omului, să simtă băleguţa de vacă rânită, glodul cleios din bătătură. S-a servit vin roşu pentru putere, ciorbă şi costiţă înainte de apogeul micilor. Iar apoi, uşor abţiguiţi, râgâind uşor cu usturoi, domnii s-au urcat pe doamne. Atenţi însă, să nu murdărească cearceaful, că vede gazda şi-i ruşine.

Deja Plecat

Mi s-a făcut dor de mare. Și nu oricum, ci un dor din acela care consumă. Deja îmi sparge urechile cu freamătul ei inconfundabil. Mirosul i-l simt adânc, izbindu-se în sinusuri. Și drumul până acolo… Ca un șarpe albastru ieșit somnoros din noapte. Oboseala, nerăbdarea, Knopfler în difuzor… Apoi lepădarea de lume, liniștea, incredibila liniște… Nu oameni buni, cel mai bun timp de mers acolo nu e în focul verii. Dacă totul vă pare că e degeaba, că nimic nu e cum trebui să fie, luați o femeie adevărată, umblați mai întâi bezmetic într-un oraș pustiu, absurd de străin, apoi fugiți acolo. Găsiți o mansardă cu ferestre la valuri și câteva zile nu spuneți nimic. În martie.

Foto: Ffffound.com