Archive for the ‘Dame’ tag

Dark Gigolo

Din acest moment, femeile din tara asta nu mai au de ce sa se planga. Mitul ca masculii adevarati ori n-ar exista, ori ar fi luati deja, a fost definitiv spulberat. Vanghelie ofera cica vacante de vis in Franta doamnelor nesatisfacute de viata. Asadar, daca sunteti cumva dezamagite de mitocanii de langa voi si vreti un barbat atent, tandru si cu experienta, dispus sa-si lase nevasta/piranda pentru voi, nu pierdeti speranta! Poate ca veti gasi si voi un amant misterios si intunecat, gata sa va ofere o relatie. Si sa nu faceti mofturi despre personaj. Cunosc dudui respectabile care au zis bogdaproste pentru relatii cu persoane chiar mai putin spirituale. Si nici ele nu faceau ura de rasa…

Foto: ziuaveche.ro

Toiuri

Electric sau manual? Odorless sau cu lămâiță? Cu striații sau fără gâdilire? Vedeți? Deja ați fi pierdut o jumate de oră. Fie că e pentru dvs., cadou pt. cine știe ce amică sau pură informare, un sex shop e ca un voiaj în Bombay. Îngrămădeală, confuzie, prea multe lucruri de văzut și cercetat. Asta, pentru că nu sunteți profesioniste. Cică Rihanna a intrat într-o prăvălie a dragostei din Paris, a lăsat 1.200 de coco și a dispărut în 5 minute. De unde se poate trage concluzia că, pentru a avea succes, în viață trebuie să știi măcar unde și cât te mănâncă.

Foto: Rihannanow.com

Insomnii

Cine zicea că nu-s valori în țara asta, că morala rătăcește prin ziare? După dramatica despărțire de fosta putoare a lui Botezatu, sublima emisiune a lui Capatos a decis să promoveze o altă atletă a purității sufletești. Și cine să fie mai bună oare decât o zdreanță verificată de Mazăre?

Iată deci că excelența e totuși răsplătită. Tinerele oprimate bacovian de cenușiul liceului nu mai trebuie să frece le dos lampa vreunui generos Aladin pentru a reuși în viață. Acum o pot freca cinstit, în văzul lumii, ca un viu exemplu că olimpiadele la matematică sunt pentru proastele care se pregătesc să facă o ilustră și prelungită foame.

Spre dimineață însă, ca un sărman telespectator înfrânt de vremuri, îmi văd simțul moral răsplătit cu o nesperată reluare a aceluiași post: “Mireasă pentru fiul meu”.

Foto: Ffffound.com

Speed

O doamnă bine îmi exprima odată revolta și profunda lipsa de înțelegere față de o mondenitate scandaloasă- Sandra Bullock tocmai fusese lăsată de soț pentru o zdreanță. Femeia nu înțelegea cum poate un bărbat să lase așa comoară de nevastă (faimoasă, bogată, școlită, etc) pentru o zână a barei. Mă întreba cu ce se poate diferenția intimitatea unei bagaboante de truda cinstită a unei femei de casă.

Recunosc că nu mi-am găsit ușor cuvintele. Ce să-i explic cucoanei? Să-i exemplific cu niște povești, saituri, pictoriale despre ce poate să facă o dihanie versată din om? Mai ales dacă e poreclită “Obuzul“? La orice aluzie, dădea a neîncredere din cap. Astfel, în ciuda metaforelor sugerate de subsemnatul, dama a rămas convinsă că golanul va regreta bucile nevestei odată ce fumul animălelii frauduloase se va fi risipit. Motiv pentru care mă gândeam să-i zic că așa pățesc toate toantele care mimează acțiunea, lăsând pe altele să le izbească bărbatul ca autobuzul. Am renunțat însă din eleganță. Tocmai aflasem că fusese și ea părăsită pentru una. Care n-avea nici măcar tatuajele divei din poză. Și nici el nu s-a întors…

Foto: animalnewyork.com

Senzațional

Și se mai zice că Elvis era cineva. Că făcea săli pline și mureau fanii de amor când dădea ăla din pelvis. Fumuri nene! Povești de adormit bunele. Adevăratul megastar e uite aicișa, pe meleagurile astea puturoase. Marea, inegalabila Alice Năstase, începe un extraordinar turneu național. Își va promova imaginea și foaia aia băloasă, cumpărată de toate gâștele feministe- revista Tango adică. Dacă nu vomați încă, o puteți face la întâlnirile cu cititoarele. Că cică de asta bate patria marea jurnalizdă- să i se spună că e iubită și să discute cu doamnele din provincie teme de mare interes- citez: “călătorii, problemele din relații, despărțiri” .

Odată, demult, m-a întrebat o amică dacă eu chiar cred că femeile-s proaste. Probabil că și ăsta e un răspuns. Măcar în privința unora dintre ele.

Bau

Femeile caută tot felul de scuze ca să se dezbrace. Vor s-arate noul tatuaj, e prea cald, le mănâncă ceva, tot găsesc ele motiv să scape de textile. Înțelegând că hainele le fac infinit mai puțin interesante, încearcă să dea o motivație mai mult sau puțin iscusită acestei lepădări și dări în fapt. De departe însă, cea mai lamentabilă scuză pentru revelarea bucilor are fundamente morale. Nu, damele ciumete nu-și arată curu s-ațâțe masele, ci pentru binele faunei. Cutare dihanie e jumulită pentru blănuri iar ele vor înfrunta acest rău cu pieptul gol.

Evident, faptul că aceleași haimanale poartă pantofi din piele și bagă fripturi de porcușor la greu nu se pune. Văcuța și sărmanul guițător n-au atâta prestanță animalieră încât să fie luate în calcul. Jivinele au șanse la campanii dezinhibate doar cu cât sunt mai exotice. Așa că, pârșul de stejar ar putea scoate infinit mai mulți chiloți decât banala bălțată românească. Dar ăsta nu e tocmai un lucru rău. Totul este să dai de inse valabile gata să protesteze. Și să le spui o poveste tristă, despre alte femei care au luat pielea de inorogul care ești. Ochii umezi de căprioară scot mereu animalul din mine.

Ciuma Postmodernă

E greu și pentru damele corecte să-și satisfacă poftele la un nivel corespunzător. Că na, băieții valabili îs cam greu de găsit. Ori sunt luați de altele (și mai corecte) sau îs pur și simplu golani. Caricesc clandestin, bagă la ficat, rup prafurile sau le tratează de rahat. Ori cazul clasic: le tăvălesc o seară și pe urmă se duc cu cearceaful la amici, cu dovada isprăvii.

Adevăr grăiesc vouă: lumea erotismului e săbatică rău. Plină de porci (nu mistreți) și de hiene. De aia e infinit mai dur dacă fata nu posedă. Forme, farmec, o fărâmă cât de mică de vino-ncoa, orice. Și din astea e plin orașul. Nu le-ar fute nici gripa. Le-ar da afară din celulă și înrăiții cu bilă la picior. Așadar, în mod normal, ar trebui să se lase de așteptat cucuri decente și să se apuce de goblenit.

Și totuși, când disperarea pune mai abitir stăpânire pe ele, iată că o rază neașteptată se abate asupra mizerabilei lor existențe. O creatură ruptă din Hades dă ceață la consoarte, luând cu arcanul în așternut un bou după care băleau numeroase muritoare. Explicația e simplă și tulburătoare: dihania a înțeles că reușita unui asemenea plan murdar necesită o incredibilă abilitate. Mai întâi, a pretins în toate zările că-i artistă. Găselniță fabuloasă de altfel. Fiindcă, oricărui bovan, dacă-i prezinți un rahat cu pene roz și-i zici că-i artă, o să creadă cu necesitate că vede un curcubeu spiritualizat. Mai mult, ca să ațâțe amatorii de opere moderne, insa și-a pozat bustul în amara lui realitate și l-a trântit la intrarea într-o budă publică. Cu o țâță mai strâmbă, una mai lăsată, nu contează. Important e că dârlăii au înțeles mesajul: pot călări imediat o ființă eliberată de complexe și mofturi. Iar succesul stratagemei nu poate fi descris. Soarta masculului priponit de dânsa e deplânsă de femei și femeli deopotrivă. Cert e că zace în așternutul hidrei fără speranțe reale de întremare.

Așadar, damele năpăstuite fizic și accidentate moral să nu mai pișe inutil ochii. Proști sunt pe toate drumurile, chiar și pentru ele. Important e să lase sclifoselile și să-și facă vandabile puțele. Să le dea un aer intelectual și futurist (dacă înțelegeți unde bate cuvântul). Poze la cur se fac simplu. Se duc în baie, se apleacă frumos la oglindă, și-și pozează comoara printre craci, cu telefonul. Apoi bagă niște dungi albastre-portocalii în Photoshop și pac, opera pe Facebook sau cu număr de telefon pe stâlpi. Iar dacă țăranii tot or să râdă de ele că au bucile jalnice, să nu-și taie și ele cumva vreo ureche. La fel ca marii artiști, pur și simplu au ghinion. Nu se exprimă încă în curentul care trebuie.

Foto: ffffound.com

Hocus Pocus

Nu o dată mi s-a reproșat lipsa de ambiție în agațamete. Palidul interes și entuziasm de a harpona inse în scopul iubirii. Că nu futez după posibilități, risipind cu inconștiență ocazii ideale. Când sunt poante cu amicii, treaba e caraghioasă și se râde. Ce mă seacă pe mine e însă când chestia devine serioasă. Adică apar diverși cetățeni obscuri și se trece de limita gagurilor, sesizând la ei un real dezgust aruncat în față. Care, evident, sunt niște futălăi infailibili, niște magicieni ai tromboanelor.

Pentru ăia, demnitatea se câștigă doar  dacă prostesc tute. Nu contează cum arată, ce arată, ce zic sau dacă zic ceva alea. Important e să le amăgească pe gâște și să le treacă la număr. Dar mai ales să le bifeze constant. Și să știe lumea că le bifează. Că dacă le ard în anonimat, nu mai e de niciun ajutor pentru orgoliu și autostimă.

Pe ăștia, o săptămână fără noutăți i-ar scoate din circuitul fermecătorilor de vulvă, căzând în depresii. Și ar deveni niște neica nimeni. Așa, ca mine. Oricum, să mă deranjez la o confruntare directă pe terenul seducțiilor nu-și are nici sensul. Doar n-o să mă bat în farmece cu toți tâmpiții care se recomandă cu “Alo fata, ești drăguță”. Dar faza proastă pentru ei e că tupeul și strofocarea nu se potrivește totdeauna cu magia sexuală. Și se mai și află. Că na, mai ajung și la urechile mele review-uri de la amice versate care s-au dat în fapt cu niște Houdini din ăștia ai caricelii. Iar ei umblau cu magii din alea cu “uite lula mare!”. Și vraja se făcea pe loc. Adică lula mare nu mai era nicăieri.

Foto: Ffffound.com

fie văzuți cu ele

Status

Înțeleg că lumea s-a mutat de pe Hi5 că era penal. Un fel de Sentimente sau Noi2 doar că mai cotit. Așa s-a populat Feisbucu. Motivul frecării mausului a rămas însă același. Iar ăsta poate fi deslușit din statusuri. Orice om cu simțul ridicolului nu bagă nimic la “relații”. Fraierii se grăbesc însă să precizeze.

Care sunt “în relație cu” îți arată zilnic poze cu drăguța. Aia nefăcând nimic interesant. Doar stând și existând. Trista “singură”- clar, are disperare de cariceală. Umblă din amic în amic doar, doar o găsi tăvăleală pe rețea. Dar nu direct, ci mai cu jenă, cu scuza unor expectații romanțioase. Finalmente, dai de “într-o relație deschisă”… Care nu e altceva decât o culme a eufemismelor. În loc de “mă mănâncă și dau la toți”.

Foto: Fffound.com

Q10

Tratatele de antropologie bat câmpii big time. Acum e dovedit- toate teoriile despre om omit aspecte fundamentale din viața sa.  De asta nici n-a putut fi înțeleasă vreodată femeia. Pentru că tomurile astea sunt scrise de filosofi prăfuiți care caută cai verzi pe pereți,  orbi la realitățile din propriul dormitor. Căci dacă ar fi realizat preocupările creaturilor din viața lor, le-ar fi dat și lor prin cap care este centrul existenței pentru jumătate din umanitate- crema de față.

Tocmai de aceea, nu e întâmplător că subiectul e abordat la congrese mondiale, în discuții la coafor sau bârfele de zi cu zi- “Eu folosesc cutare unsoare, dar am auzit că cea nouă din reclamă e mai tare. Ai văzut cum arată Răduleasca? Normal, crezi că aia dă milioane pe sărăcii de la Plafar?”. Subiectul e apoi continuat cu studii livrești, emisiuni tv, recenzii și recomandări într-un infinit exercițiu de cunoaștere și descoperiri care l-ar fi exasperat și pe Magellan. Căci Crema, chiclazul ideal de întins pe moacă e o chestie mereu iluzorie, măcar și pentru faptul că de la ea se așteaptă tot. Să trateze, să hidrateze,să hrănească, să întinerească, să ascundă, să lumineze, să întindă și, în general, să facă mai frumoase toate gâștele lăsate slute de la natură.

Lipsită de acest adjuvant unsuros, femeia se simte panicată și pierdută. Dacă o vede cineva? E de neînchipuit ca fățetul ei să apară despuiat de alifii înșelătoare. Tocmai acesta este și motivul pentru care sunt proaste că se supără dacă își găsesc golanii deja dormind când ele se întorc de la duș. Nu fiți inconștiente. Vă lasă strategic 6-8 ore ca să le recreați iluzia că merită să se mai apropie vreodată de  voi. Nu e mârlănie, ci un sistem de apărare. Le e frică să nu vă vadă natural și să devină pe urmă gay.

Almamela Mater

Dacă știință nu e, nimic nu e. Chestiunile epistemice nu dau pace nici măcar unei foste păsări de noapte de la Ibiza. Adelina Vârciu, această Marie Curie a mondenității românești, nu-și mai poate suporta ignoranța. Sătulă de aventuri sterile, de un mariaj văduvit de bucuria cunoașterii, pleiboista noastră se retrage în lumea studiului.

Mârlăneala, răgetele conjugale și manelele lui Liviu de la L. A.vor fi date uitării. De acum, cărțile, eprubetele și retortele îi vor înălța spiritul la cote nebănuite. Iar pentru a nimeri pe mâini sigure, și-a ales și mediul academic. Stanford, Harvard și M. I.T. sunt fițoșenii de ochelariști nasoi. Așa că a îmbrățișat Everestul instrucției contemporane: “Școala de talente Monica Columbeanu”. Și astfel, cine știe, poate că după ani grei de studiu, buchisind notițele ilustrei sale patroane, va înțelege marea taină a succesului personal și se va minuna. Mai pe înțelesul neofiților, va exclama galilean, palpând fericită organul unui sponsor sexagenar: “Eppur si muove!”.

Foto: 360party.ro

Când Vii?

Masochismul se poate practica în forme încă mai extreme decât arată filmele de specialitate. Că lumea îşi dă cu bice la cur şi se aruncă pe partener de pe dulap, asta nu-i nimic. Suferinţa pură, adevărata chinuială, se trăieşte în lanţurile singurătăţii. Aici este însă toată chestia: să nu fie o solitudine din aia clasică, cu urlat la lună. Nu, sihăstria trebuie să se agaţe de o speranţă palidă, rar futătoare, dar totuşi împlinitoare sufleteşte, popular numită şi relaţie la distanţă.

Pe scurt, persoana practicantă boleşte şi păzeşte mesengerul cât e ziulica de lungă, aşteptând aiconuri cu pupături de la iubirea dusă pe pustii. Acolo, pe net, se nutresc speranţe, se deapănă amintiri (atâtea câte sunt) şi se fac planuri pentru un viitor nebulos. El nu poate acuma că e scump trenul, ea e reţinută la şcoală sau la muncă. Dar va veni vremea când se vor regăsi şi atunci… Însă până la momentul contactului nemijlocit, trebuie şi simţurile alea potolite cu ceva. Urmează deci infinite convorbiri telefonice cu gemete şi mormăituri. Ca variantă, când expiră şi cartela, se pot trimite poziţiile sexuale prin poştă, aşa cum îşi trimit pensionarii mutările la şah.  Iar într-o bună zi, cu siguranţă (sau mai degrabă nu) ei se vor regăsi şi vor trăi împreună undeva.  Important e să se menţină aprinsă flama, să se încarce sufletul şi puţa de nădejde. Căci, nu-i aşa, cu răbdare şi multă masturbare se trece şi marea.

Foto: Frorence 15, Helmuth Newton, art.dada.it

Peace

La ce poate spera o nasoală într-o lume care preţuieşte esteticul? Dacă e ciuma dracului, se înconjoară cu alte sparte ca dânsa. Apoi, dezvoltă garantat o atracţie pentru tot ce e decăzut, bălos, adică pentru orice element în care ea ar trece drept acceptabilă. Poartă haine scârboase, se întovărăşeşte cu inşi scârboşi, îşi întinde viaţa ca un perpetuu şi gros slin. Fără variaţie, orice haită din asta tristă se crede fabulos de deşteaptă. Dacă poartă bulendre ca Joplin şi umectează la Ada Milea, în mintea ei e o ciumetă. În plus, e şi foarte bună la suflet. De o bunătate din aia care, în mod ciudat, la un moment dat, îţi trezeşte silă.

Ea poate fi găsită sugând bere ieftină în crâşmele cele mai dărâmate. Mereu ciupită de pileală, vaca asta are o singură problemă: încearcă s-o tăvălească aceiaşi  mârleţi fomişti ca întotdeauna. Dar bucile ei sunt mulţumite. Atâta vreme cât ăla care le munceşte seamănă măcar la scrot cu Jim Morrison.

Poza: Art.com

Flori de Plumb

Salut toate femeile corespunzătoare. Flori, bomboane şi ce mai vor ele că na, dacă merită, merită. Ode misterului feminin voi închina însă altă dată. Vreau să mă ocup cu această ocazie de idioate, de nemernice, de acel tip de animală faţă de care până şi o vacă ar spune: “eşti prea vacă”. Bun, aştept injuriile de rigoare, cufurelile feministelor tâmpite. Nu ne interesează, nu luăm în seamă. Voi respinge categoric şi definitiv mitul generalizării frumuseţii. Nu, de o mie de ori nu există respectabilitate într-o femeie doar pentru simplu fapt că fiinţa respectivă se pişă ghemuit. Cunosc vite de o nesimţire rară (evident că tot ce zic aici e valabil şi pentru bărbaţi), incredibil de rele, exasperant de imbecile, neasemuit de curve. Vorbesc de haitele alea care nu se spală, care atârnă de bărbat, care rămân dinadins borţoase ca să priponească prostul, care se fut cu naşul la nuntă, despre cutrele gata să-şi bârfescă şi sufletul. De 8 Martie, orbiţi de moment, unii le umplu braţele cu zambile şi ghiocei. Eu aş vrea să le văd braţele ocupate cu o jonglerie de drujbe.

Foto: Taxi Driver

Techno Love

Zilele astea nu mai vezi o damă decentă nici să dai cu tunul. Aţi observat? Lumea  e bătută de un soi nou de ciumă care răpune orice exemplar mai reuşit de femeie. Străzi, baruri ori cluburi, toate sunt populate excesiv de cetăţene naşpa, gata să-ţi accidenteze iremediabil viaţa. Se pot recunoaşte în natură tot felul de cocoşate, de dihănii rele şi proaste, nebune sau, în cel mai bun caz, banale. Aceeaşi ciumă face ca insele corecte să dezvolte pasiuni inexplicabile pentru indivizi sordizi, deschizând perspectiva unor soluţii reparatoare extreme. Cea mai promiţătoare dintre ele e de natură tehnologică.

Nu înţeleg de ce trebuie să orbecăiască omul pe piaţa relaţiilor sentimentale la fel ca în comuna primitivă. Nu-i nevoie să tot încerci la peşterile vecine ca să dai peste una care nu seamănă a lup. Au trecut nişte mii de ani, omenirea a făcut progrese. Tocmai de aceea, mă gândesc la necesitatea unei revoluţii emoţionale bazată pe siliciu şi nanoconductori. Astfel, femeile ar trebui asamblate ştiinţific, modular, după gustul omului. Părţile de carcasă ar fi construite de cunoscătorii de la Hustler, iar sistemele de operare la Linux (se vor evita cu orice preţ softurile instabile). Borgul rezultat va fi prevăzut cu numeroase sloturi minuscule, beneficiarul putând face update-uri după plac. În acest fel se vor evita şi cazurile de gelozie. Îţi place de dama unui amic? Ţi se pare că are vreun gust aparte pentru modă sau gimnastică ritmică? Nu strici bunătate de prietenie încercând să umbli clandestin la respectiva. Te duci pur şi simplu la dânsa cu-n stick ca să iei kitul şi pentru femeia ta. Iar în timp, când relaţia începe să dea erori, nu te apuci să te contrazici cu partenera pe ton ridicat. Îi dai un click la buric şi o laşi juma’ de oră să-i facă scanarea un NOD 32.

Hoaşca

Ăia de la revistele rozalii îs complet nebuni. În îngustimea minţii lor, o tot trag la infinit cu femeia şnur, fără ţâţe, fără cur. Şi-au luat ca modele nişte fomiste, nişte alea, inse de le bate vântul, cu stomacul lipit de şale. Le închină lunar mii de pagini despre cum să se epileze, să se coafeze, maseze, dea cu cremă pe  burtă, pe ceafă, pe buca stângă, pe aia dreaptă. Ajunge!

Cine se gândeşte însă la femeia adevărată, zdrobitor majoritară, aia cu greabăn şi gleznă groasă? Destul cu fâţele astea sclifosite, cu bikineala, cu manechinăritul. Se pot face milioane dintr-o publicaţie care să aibă ca subiect femela din popor, aia despre care spui că e borţoasă, nu gravidă, namila care şi-a început viaxa sexuală în popuşoi, scuipând în sân să nu rămână cu burta la gură. Ea s-a emancipat între timp, a devenit doamnă la oraş, munceşte, deci este o consumatoare. De multă carne şi de alte produse. Tocmai de aceea m-am gândit să redactez primul număr de la revista “Hoaşca”. Jumătate din pagini vor fi dedicate borşului şi sarmalelor (în ciuda aparenţele, credeţi-mă, este un subiect inepuizabil). Numai dacă fac asta şi sigur voi fi bogat. Dar am să le ofer şi o tuşă de lifestyle şi eleganţă. Exemplarele cele mai reprezentative vor fi invitate să-şi dezvăluie arta bârfei şi a reclamaţiei în instituţiile publice. Apoi, vor arăta tehnici de bătut covoarele şi de convins bărbaţii să se lase de băutură. Iar în final, pentru vacile alea jegoase pe care le ştiu eu, se va lansa moda primăvară-vară-toamnă-iarnă de coafuri la subraţ sugestiv intitulată “Waves of  ZZ Top”.

Vertigo

Puzderie de filosofi şi-au scremut creierii să vadă ce-i în capul îndrăgostitului deposedat de obiectul adorării. S-au elaborat teorii, s-au presupus răspunsuri. În zadar însă. Dacă un Platon sau Ficino au dat în disperare cu basca de pământ, înseamnă că treaba e groasă. Degeaba a venit şi medicina cu explicaţii hormonale, cu combinaţii eronate de substanţe. Savanţii par simpli urangutani în faţa misterului. Pacienţii comit pur şi simplu gesturi inexplicabile, manifestând doar simptomele răului de înălţime- frisoane, ameţeală şi parcă un debut de diaree.

Desigur, există şi cazuri extreme. Aveam un coleg de facultate despărţit tragic de o dragoste brună. Propriul tată, chiar prof  la universitate, se opunea shakespearian iubirii sale cu o colegă rromă. Zicea că i-ar strica etnia urmaşilor. Într-un acces de disperare, fiul s-a jurat că-şi vinde averea (un Golf 2 neînmatriculat) şi fuge în lume cu şatra. Piranda n-a părut impresionată de efort, iar el şi-a sfârşit amorul bolborosind hiptnotic pe la cursuri: “Mă sinucid, mă sinucid, mă arunc de pe bloc”.

Mă rog, eu nu prea am încredere în ameninţările astea cu aruncări şi clădiri. Amorul adevărat, dus în extrem, se consumă cu responsabilitate, tolstoian, sub roata grea a C.F.R.-ului. Iar dacă ăia care rămân tâmpi pe peron nu pricep în ruptul capului motivele întârzierii personalului de Paşcani, să nu mai caute explicaţii la mari înţelepţi. E de-ajuns să murmure-n gând neperitoarele versuri ale lui 3 Sud-Est: “Iubire, tu faci tot ce vrei din mine…”.

Like a day at the bitch

Am găsit! Asta e starea, aşa ar trebui să simţi. Când eşti cu ea, ar trebui să fie ca o zi lâncezită la soare. Linişte absolută, abandonare totală, sentimentul că eşti făcut din apă şi aer. Iar apoi, când ţi-ai aduna din nou puterile, să te scufunzi într-un val euforic care te scoate sigur la mal.

Pe marginea piscinei era însă una care semăna chiar cu Ea. Şi mi-am adus aminte de cât de bine era. Ca o noapte de plajă în noiembrie, pe o mirişte bătută de grindină. Brusc, m-au luat frigurile şi-am ridicat ancora spre casă. Mai dă-le-n mă-sa de piscine. Oricum bagă boii tone de clor.

In Silicon Veritas

Orice putoare veritabilă are un anume complex de superioritate legat de experienţa sa de viaţă. Probabil că aratul cu curul prin aşternuturi dă aşa, o stare de realizare, de împlinire personală. Ele ştiu cum stă treaba, au habar cum se-nvârt lucrurile. Pe când ăilalţi… Ăilalţi care au fost supţi şi vlăguiţi de respectivele sunt doar nişte copii, nişte fraieri care n-au habar încă de virtuţile  maturităţii.

Dar maturizarea asta e un pisc pe care nu se urcă oricum. Desigur, şi ele au avut momente infantile, s-au compromis în mod inutil. Pamela Anderson, de pildă, a mărturisit chiar că în liceu, înainte de a-şi târâi bidoanele prin Baywatch şi a deveni înţeleapta de acum, era nimfomană. Avea mâncărimi severe (vă vine să credeţi?!) şi cam mesteca la întâmplare cetăţeni nepotriviţi. Dar pentru cele care o adoră şi-i urmează exemplul în viaţă, doamna Pamela are o pildă personală: “Fute şi vei cunoaşte”. Ea aşa a făcut, iar experienţa i-a deschis ochii. Acum nu mai freacă inşi eronaţi. Iubeşte un nene matur, pe deplin corespunzător- surfer şi electrician în Malibu.

Fuck in the City

Hotărât lucru, orice urbe sub juma’ de milion are probleme cu sexul. Aserţiunea se întemeiază pe clare explicaţii ştiinţifice. Penuria de variante distractive înghesuie indivizii apţi de cariceală în 2-3 cluburi mai decente. Schema asta duce inevitabil la socializări rapide, persoanele futabile fiind epuizate în scurtă vreme. Apoi se trec în revistă prietenele prietenelor, amicele amicilor, verişoare de gradul 1, 2 şi 4. După care urmează replay-ul- mai suni una tristă, mai ieşi cu o fostă, şi asta-i cam tot.

Dacă vrei puţă nouă, nebătătorită, e semn că te-ai rupt de realitate. De orice dudă ai întreba, ţi se prezintă un pomelnic erotic care arată a bumerang. Adică aia sigur s-a spart cu X, care a fost cu Y, care i-afăcut măcar o muie lu Z, care te ştie din facultate. Mă rog, ideea e că povestea continuă mereu circular şi găseşti urme genetice ale cunoscuţilor în toate crăpăturile din oraş. Moment în care nu-ţi mai rămâne decât varianta bejeniei. Aşadar, pentru cine vrea să mai schimbe gaura, organizez excursii estivale. La Paşcani şi Târgu Frumos în cursul săptămânii, la Ungheni Prut în weekend.