Fără tine, viața e pustiu
De departe, cel mai dramatic moment de amor al cinematografiei române se ascunde sub un morman de hăhăieli ignorante. Lumea hlizește inconștient când Jean tocmai jelește: “M-a părăsit! Luminița m-a părăsit! S-a măritat cu un paznic, un paznic de noapte! Tocmai ea, căreia îi era atâta frică de întuneric…”. Să nu zică nimeni că n-a fost măcar o dată în viață pe post de Patraulea…
Flori de Plumb
Salut toate femeile corespunzătoare. Flori, bomboane şi ce mai vor ele că na, dacă merită, merită. Ode misterului feminin voi închina însă altă dată. Vreau să mă ocup cu această ocazie de idioate, de nemernice, de acel tip de animală faţă de care până şi o vacă ar spune: “eşti prea vacă”. Bun, aştept injuriile de rigoare, cufurelile feministelor tâmpite. Nu ne interesează, nu luăm în seamă. Voi respinge categoric şi definitiv mitul generalizării frumuseţii. Nu, de o mie de ori nu există respectabilitate într-o femeie doar pentru simplu fapt că fiinţa respectivă se pişă ghemuit. Cunosc vite de o nesimţire rară (evident că tot ce zic aici e valabil şi pentru bărbaţi), incredibil de rele, exasperant de imbecile, neasemuit de curve. Vorbesc de haitele alea care nu se spală, care atârnă de bărbat, care rămân dinadins borţoase ca să priponească prostul, care se fut cu naşul la nuntă, despre cutrele gata să-şi bârfescă şi sufletul. De 8 Martie, orbiţi de moment, unii le umplu braţele cu zambile şi ghiocei. Eu aş vrea să le văd braţele ocupate cu o jonglerie de drujbe.
Foto: Taxi Driver
Fachirism Erotic
Bucuria sexului moare prin fantezia proastelor. Nedorind să se scufunde oricum într-un sensualism gregar, emană idei. Nu le consumă însă singure. Îşi dezvăluie taina bucilor unor nefericiţi poftiţi să asiste la închipuite chestii kinky. De departe, cea mai răspândită schemă ludico-erotică la toantele zglobii e de natură romantico-herbală. După capul lor, împânzirea domiciliului cu petale de trandafiri ar fi o culme a atracţiei, o insinuare irezistibilă în prohabul omului. De ce cu trandafiri şi nu cu ochiul boului, de exemplu, n-aş putea şti. Cert e că n-am auzit cazuri de masculi care să profereze insulte în asemenea ocazii. Oamenii se concentrează pe gaură şi se căznesc să ignore puhoiul de cretinism intermediar. Sau poate chiar le place?…
Într-adevăr, este posibil să nu înţeleg eu sensul romantismului popular. Când am auzit că există persoane care îşi împânzesc domiciliul cu lumânărele, am crezut că oamenii caută senzaţii tari, picurări pe organe, etc. Rahat. Asta era tot - să fie lumânări. Evident, mă întreb cine ar vrea să fută ca într-un cavou? Aşa, ar putea pune şi candele, ori pomelnice cu vii şi morţi. Se pare totuşi că sunt mulţi. Din ăia care preferă şi putoarea de beţigaşe chinezeşti. Adică tot un fel de tămâie, dar de la Bamboo, nu de la Mitropolie.
Mă rog, chestiile astea morbide sunt completate cu arsenalul de lenjerie intimă. După ce dau jos izmenele de sărbătoare, gâştele rămân de regulă în chiloţăreala cu volănaşe. Cât mai multe, cât mai lăbărţate, aşa ca faldurile de la coroanele de pompe funebre. Iar dacă nu i s-a sculat încă voinicului, urmează partea hard. Ca o culme a pornirilor sado-maso, dânsele vor legate. Degeaba imaginezi însă noduri marinăreşti, suspendări şi tehnici japoneze. Gâştele vin cu nişte cătuşe chinezeşti, date-n pluş roz, de la 4 Love. Apoi îşi trag privirea aia tipică, jumate ghiduşă, jumate temătoare, nesigure dacă nu au exagerat cumva cu perversiunile. Recunosc, ipoteza trăirii unei asemenea situaţii mă excită teribil. Dacă m-ar întreba vreuna încurcată care e şi fantezia mea ascunsă, i-aş explica tremurând de dorinţă: “Să-ţi bag o cobră vie în cur. Cânt senzaţional la fluier”.
Fotot: fitandfetish.tumblr.com
Ce proaste-s femeile
Femeile nu sunt proaste. Sunt extrem de proaste. Niște alea ignorante, cârpe cu care să te ștergi pe pulă. Entități perfecte la care te lauzi că le-ai dat o muie și nu menționezi nimic despre linsul la vulvă. Ele trebuie tratate cu sictir și mânuite de căpăstru. Oricum amicii sigur le fut pentru că sunt niște curve. Toate. Insele nasoale sunt de scuipat, alea tari, de înecat cu flegme. Doar se fut cu alții…
Cel mai tare e că atitudinea asta nu se întâlnește la bărbații de succes erotic. Ăia care pot combina la discreție, oricând li se scoală lor lula, care-și permit să refuze oferte și mai au și ceva educație iau damele așa cum sunt- nici mai deștepte, nici mai toante, nici sfinte, nici putane. Tocmai de aceea, când aud zvonuri despre vreun mare balaur misogin, cer o poză. Dincolo de atitudine, de aere, de gura mare, importantă e fața. Ea nu minte, arată curul de om care se află sub ea. Invariabil, toate pozele astea cu revoltați ai vaginelor prezintă niște personaje jalnice, chipuri de lache cu palma bătătorită de singurătate. Exemplare tipice de triști ai netului, s-ar da și cu aghiazmă la lulă numai să prindă și ei o bucățică. Numai că e greu, e foarte greu. Or fi femei curve și proaste, dar și alea au ochi. Cu care văd și-și închipuie. Văd burțile îndopate cu șaorma, dunga de la maieu pe sub tricou, figurile de boi complexați. Își închipuie apoi cucul mic, ejacularea precoce, scuza că nu li s-a mai întâmplat și coama transpirată de la coaie în condiția în care s-ar ajunge în situație orală.
De damele tari ce să mai zicem. Ideal ar fi ca ele să se dea cu cracii în sus numai când aud glumițe porcoase și ifose de inteligență. Dacă însă se respectă și au pretenții de fizic la mascul, ăia mai pot spera doar la gaura sticlei de bere. Și iar frustrări, și iar articole revoltate pe net. Căci, precum în gagul ăla tare, cine nu se fute cu ei, se fute împotriva lor. Într-un final trist, nespus de trist, mârleții sunt zdrobiți de realitate și siliți să se întoarcă la mâna lor. Cu dezolanta constatare că din două labe nu se face nicicum un sex ca lumea.
*Foto FFFFound.com. Autor necunoscut
Vagino Royale
Bond mi s-a părut de nerecunoscut. Supt la față, vulnerabil, gata să tragă erotic pe dreapta. Cel mai grav, situația era creată de o colegă de muncă. Jalnic, impardonabil. Pentru curul ei (mă rog, în film e inima) a făcut zob un Aston Martin, și-a dat demisia de spion part-time și era să piardă tot la poker. Ce face femeia din om… Dar asta e învățătură de minte.De acum, când mă mai bag într-un bar la costum și pretind că e Brioni, iar o duduie mă întreabă de ce nu consimt s-o iubesc aprins, o să-i răspund sec, cu ochii pierduți în elixirul vodcă-Martini: “Nu pot drăguță. Pe urmă, cine mă-sa ar mai salva lumea?”.
Omul care Nutreşte (sentimente)
Te poţi căca în gusturile omului? Evident că da. Numai că el n-o să dea o para chioară pe asta. Femeia lui e ca nimeni alta şi gata. De fapt, există chiar semne exterioare ale trăirilor sale. În primul rând, e mai bun. Libidinos de bun. El trăieşte ceva frumos şi vrea să simţi şi tu la fel, să vezi cum e. Se oferă să-ţi prezinte fete bune, eventual dintre prietenele ei, despre care ştie sigur că ţi-ar pansa sufletul. Cumpără tot felul de muţunachi de căcat ca să aibă drăguţa ce băga sub pernă. Face infiniţi giga de poze cu ei doi zâmbind tâmp când erau la munte, la mare, la deal, la câmpie. Pe urmă, îşi pune statusuri la messenger în care anunţă umanitatea despre lumina sa interioară. Desigur, măgarii râd, dar ce ştiu ei… Înamoraţii nu se mai uită nici la filme porno. Refuză ruşinaţi linkuri pe care, altădată, le comentau cu gaguri porcoase (ea nu trebuie să afle că se gândeşte şi la alte puţe). Nici nu mai vorbesc urât. În prezenţa iubitei, îţi fac chiar ei observaţii despre limbajul bolovănos. Nu mai ies la animăleli, nu mai bagă jocuri în reţea. Trupul ei e ca o lampă fermecată. Trebuie frecat zilnic ca să iasă duhul dragostei din dânsul. Şi când duhul iese, se umflă şi pute a mariaj, e regulă că se buleşte ceva şi dânsa pleacă. Moment în care, regăsind raţiunea şi tovărăşia amicilor renegaţi, desluşeşte resemnat motivul despărţirii: “Dă-o-n p..a mea. Era o curvă proastă”.
Hai cu Mine
Contrar opiniunii generale, potrivit căreia femeile ar face mofturi la abordări, multe specimene preferă contactul frust, nemijlocit de maniere supte din deget. Vor să ştie clar dacă e rost de tăvăleală, aşa că lasă pretenţiile pe seama sclifositelor. Tocmai de aceea, ele vor respinge dezgustate orice încercare patetică de a le propune texte şi discuţii ocolitoare. Drept urmare, şi pe această piaţă a sexului, funcţionează regula de aur conform căreia unde există o nevoie, apare cu necesitate şi organul care să o tămăduiască. Astfel, masculi eliberaţi de povara unor curtoazii inutile, iau calea abruptă, dreaptă, către scorbura toantelor. De departe, cea mai insolită formulă de tamponat gâşte are proporţia ideală între grosolănie şi lauda păsăretului. Verificată în infinite cazuri de un faimos expert vulvar, ea sună cam aşa: “Parcă te-am mai văzut. Eşti frumoasă. Ţi-au mai crescut cumva ţâţele?”. Aţi fi scandalizate? I-aţi arunca nervoase sucul în faţă? Şi totuşi, măcar el nu duce cu vorba şi nu se dă moral. În fond, şi el tot o bară freacă. Pledează acolo.
Hotline
“Prietena mea vrea sex numai în dormitor, nu şi în altă parte. Eu ş vrea şi pe balcon sau în natură. Vă rog, ajutaţi-mă!”, ” Eu mă mai uit la filme porno şi îmi vin idei, dar ei îi e ruşine. Cum să procedez?” sau “Dragă redacţie, eu aş mai aduce pe cineva, să fim mai mulţi, dar dânsa…”. Chestiile astea dintotdeauna m-au revoltat. Cât de idiot trebuie să fie unul ca să scrie la ziare dacă gagică-sa e uscată sau toantă? Ăla n-are prieteni, golani care să-i explice cum se tromboneşte o dudă retrogradă? N-a auzit de tradiţionalul carcalete, de furajarea cu cantaridă? Mai sunt apoi şi ăia care sună pe la radio noaptea. Povestesc live despre chinurile lor cu vreo putoare de cartier, astfel încât toţi vecinii să afle cât sunt de dobitoci. Aia nu stă capră, se teme de toyuri sau freacă instalaţia altui bagabont. În toate aceste cazuri, regret că nu sunt la celălalt capăt al firului. Iar de acolo, plin de compasiune, i-aş arunca fiecărui suferind aceeaşi recomandare caldă: “Nu mai vrea? Te-a lăsat? Atunci fă o labă, boule!”.
Self S
Înţeleg că Mihaela Rădulescu îşi povesteşte în scris experienţele de masturbare. Femeia zice că a băgat banii într-un dildo, pe urmă a băgat dildo-ul în ea şi apoi a băgat plâns. De tristeţe cică. Mă aştept ca în curând să apară şi un volum cu Horia Brenciu povestind cum boceşte când face labă. Ar fi o destăinuire emoţionantă. În tot cazul, nu înţeleg nişte lucruri cu privire la suferinţa cetăţenei:
1. La Monte Carlo nu sunt instalatori?
2. De ce n-a folosit în paralel şi un vibrator la subraţ? Acolo gâdilă şi înveseleşte.
3. De ce nu s-a gândit la metode tradiţionale, româneşti? Adică la aia cu lipitul pompei de desfundat chiuveta de un perete. Dacă-i mai dădea şi-o palmă sculei, ca să zbârnâie, putea să dea veselă cu curul înapoi, gândindu-se că are la spate un futac cât zidul.
În tot cazul, dacă diva insistă pe varianta electrică şi tot n-o gâdilă fericirea, am un sfat tehnic. Poate să se înţepe la reţea, la 2/20, şi să-şi tragă fire în cadă. Contactul apă-curent va garanta satisfacţii maxime, cu singurul inconvenient că, dacă practicanta e mai naturistă, coafura de jos va lua categoric forme afro.
Nefe
Ceva grav se întâmplă în oraşul acesta. Lumea nu mai fute. Văd doar oameni nervoşi, scandalizaţi de situaţie. Au apărut deja conflicte în societate, comunitatea e în pragul anarhiei. Mă aştept ca într-o bună zi să nu mai meargă nici tramvaiele din cauza asta. Probabil că virusul ăsta nou a suferit vreo mutaţie nasoală. Se pune pe prohabul cetăţenilor şi provoacă suferinţa prin abstineţă. Tocmai de aceea, mă gândesc la prevenţie. Îmi pun mască peste pantaloni aşa, ca Maicăl Jecson. Iar pentru damele frustrate de lipsa prelungită a acţiunii din aşternuturi, recomand tratamente radicale pentru partenerii deja virusaţi: Tamiflu injectabil direct în lulă. Nu vă uitaţi la urletele boilor. O să vă pupe mâna cu seringa când redescoperă gustul puţei.
Pretenţii
Contrar opiniunii plebei, sexul e o chestiune de confort. Dincolo de cazurile rarisime, în care o damă anume are bucile fermecate, trântele erotice nu stau nicidecum sub semnul necesităţii. Desigur, insul comun, mânat de impulsuri naturale netrecute prin filtrul eleganţei, ar sări pe orice gaură disponibilă. El este dispus la sacrificii de orice fel pentru a-şi ademeni victima în coteţ, extaziat de întâlnirea cu puţa. Acesta este genul de om care îţi spune stupefiat: “Bă, lu aia sigur îi place de tine. Cum boule, încă n-ai futut-o?”. Trec aici peste limbajul grobian, care-i trădează abordările ghiolbăneşti-simpliste ale subiectului. Ca un fin ce sunt, refuz să mă cobor în glodul unor asemenea apelative, răspunzând în schimb prin luminile raţiunii.
Presupunem că nu avem cordul afectat de simţăminte faţă de tantea care ne reclamă cucul. Ea este doar o persoană dezirabilă, cu care ne înfrumuseţăm fugitiv viaţa. Te doreşte, tu n-ai zice nu. Asta nu înseamnă însă neapărat sex. Există o aristocraţie a trândăvelii, a moftului erotic. Pentru o fiinţă superioară, sexul nu este scop în sine, ci doar mijloc. Mijloc pentru relaxare, confort, stare de bine. Tocmai de aceea, dacă persoana vrea să fie scoasă de prea multe ori în târg, pretinde conversaţii şi exagerată atenţie, plus că stă la mama dracului, atunci poate să rămână sănătoasă tot la bucuria jetului de duş. N-am să bat oraşul zilnic ca s-o iau de acasă, s-o plimb, s-o aburesc, să-i fac complimente de rahat toată săptămâna numai ca să se ardă ea cu conştiinţa împăcată că n-a cedat din prima. Tocmai de aceea, îndemn pe această cale doritoarele de scheme fierbinţi să lase deoparte mofturile gratuite. Dacă vor neapărat sex, să vină cu suc şi prezervative la domiciliul futacului. Iar ca o probă de bună credinţă, pentru a-l scuti pe subiect de eforturi inutile, poate să lase şi chiloţii la uşă. Ar fi o dovadă de respect faţă de efortul iminent al binefăcătorului ei.
Fătătoarele
Adesea, persoane bine intenţionate îmi reproşează raritatea relaţiilor stabile, “serioase”. Nu voi nega o evidenţă verificabilă. Nu m-am legat prea des în lanţuri de curul vreunei dude, iar când am făcut-o, mi-am luat urgent şutul reglementar în coaie. Pe lângă precauţia faţă de noi mutilări genitale, am însă şi considerente raţionale pentru evitarea combinărilor frecvente. Totul rezidă în natura femeii (sau măcar a unora dintre ele). Femeia e periculoasă. Ea ticluieşte planuri şi are mintea alimentată cu fantasmele copilăriei. Eu n-am visat niciodată la flori în piept când bubuiam mingea de peretele vecinului. Fetele însă, de cum deschid ochii, bălesc după cearceaful alb cu volănaşe. În vis însă, apar numai ele. Locul virtualului mire e lăsat gol, urmând a fi umplut la o dată viitoare cu un bou dispus să se bage în coşmarul ăsta.
Aici este cheia explicativă pentru tot. În vreme ce bărbatul umblă bezmetic toată viaţa, femeia trăieşte după un plan bine stabilit. Ea are o formă, o nevoie, care trebuie umplută, satisfăcută de un ins. Nu contează care, asta e complet irelevant. Fundamental e ca ăla să-i garanteze că zace a la long lângă dânsa, o ia până la 30, trage în jug pt. familie şi-i bombează doi prunci fără multe comentarii. Aşadar, dacă e Costică, Georgică sau Fănică, nu are absolut nicio importanţă. Omul ăla e o entitate neglijabilă, care trebuie doar să umple forma goală a femeii. Pe ea nu o interesează de fapt cine-i cu adevărat individul, ce preocupări ori pasiuni are, la ce se gândeşte când nu-i fute ea creierii. Dacă femeii i se pare că ăla corespune planului, îl ţine cu arcanul lângă dânsa. Cum simte însă că nu vine cu inelele degrabă, îi dă urgent cu flit şi caută altul. Dacă în aparenţă suferă totuşi după fostul futac, asta e doar o conformare a prezentei teorii, căci ea nu boleşte după un om anume, ci doar pentru că a pierdut timpul aiurea.
Astfel, bărbatul vigilent trebuie să se înarmeze cu straşnice unelte de identificat primejdia. Ca element de recunoaştere a unei asemenea dihanii vă recomand să o confruntaţi când e într-o postură vulnerabilă, incapabilă de prefăcătorii meşteşugite. Aşadar, dacă vă bate totuşi gândul să băgaţi acte cu dânsa, sesizaţi momentul când se duce la budă şi atunci, cu fermitate, puneţi-i întrebarea de baraj: “Auzi muiere, cine-i fundaş stânga la Steaua?”. Dacă nu ştie că-i Petre Marin, băgaţivă lula-n ele de şaibe. Aia ar fi capabilă se fută şi cu un dinamovist.
Haznaua de Aur
O poveste
Cineva era combinat odată cu una. Nu era mândru de asta. Chiar regreta. Ea era o… A, dar să revin. Ce voiam de fapt să spun? Aşa, când era combinat cu aia, a avut o discuţie. Lui nu-i plăceau discuţiile. Mai ales cu prietenele lui. Când se ajunge la discuţii, treaba e deja puturoasă. Pe ea o mânca însă în cur să discute aşa, în general, despre lume. Ascultaţi aicea la mine, evitaţi orice discuţie metafizică pe marginea patului! E moartea pasiunii. Adică, printr-o ignoranţă autoimpusă, omul încearcă să nu se gândească cu cine s-a încurcat de fapt (considerând că, oricum, alta mai bună nu găseşte). Ea va ţine însă mereu să-i amintească. În cazul ăsta, a fost o privire lungă, plină de înţelesuri periculoase, având ca suport lingvistic un text de genul: ” O ştii pe Gigela? Ea e fericită. S-a mutat cu Marcel şi or să se căsătorească. Tu eşti fericit?”.
Mic tratat despre fericire
Ca invenţie a indivizilor animaţi de iluzii şi speranţe de rahat, fericirea e marca idiotismului. Imbecilă convenţie de limbaj, ea denotă lipsa oricărei legături cu realitatea înconjurătoare. Să vedem însă ce presupune această aberaţie. Persoana în cauză, împodobită cu un zâmbet tâmp, zboară. Ea simte că zboară peste câmpii şi blocuri, scăldată de un puhoi de endorfină. Femeile (că n-am auzit până acum nicun bărbat care să bată câmpii despre fericire) au şi o reţetă precisă pentru asta. Dacă deţin o coşmelie de beton şi pe unu care să le gâdile regulat sub coadă, lumea poate să se ducă în mă-sa. Nicio boală sau război de pe faţa pământului nu mai are relevanţă pentru viaţa lor. Învăluite într-un halo de nesimţire, tratează orice nenorocire cu stupiditatea senină a inconştienţei. Şi atunci, dintr-o vastă mărinimie, vor suna toate prietenele care încă nu zboară, pentru a le îndemna să aibă discuţii despre fericire la marginea unui pat. În unele cazuri însă, prietenele astea se aleg doar cu patul. Care, şi ăla, e tot o fericire.
Hard To Get
Mă doreşte, asta-i clar. Se vede după piscinele alea două umbrite de suspine. A lăsat-o altul iar acum şi-ar vindeca durerea în aşternuturile subsemnatului. N-am niciun dubiu. Doar a făcut şi-un cântec, să văd că-i disponibilă. Eu ce să zic acuma? Fata nu-i urâtă. Are mişcări feline, corespunzătoare. Plus că e un soi de star. Deci promite. Dau să întind mâna după telefon, când mă opreşte un gând. O fi pe Orange sau pe Vodafone? Că în afara reţelei te sparg ăştia dacă insa se întinde la vorbă. A, mai e şi din Australia? Lula atunci. Să sune dânsa.
Concurs
Multe grozăvii mi s-au înfăţişat dinaintea ochilor în zbuciumata mea viaţă. Lucruri abominabile, chestii hard, grav tulburătoare pentru mintea omului. Dar ca puţa dată fără obligaţii, la liber, şi totuşi necaricită, parcă nimic nu-i mai tragic. Există cetăţene în jurul nostru (şi nu puţine) straşnic înfierbântate după futaci incompetenţi. Bun, de fapt ăia nici nu sunt futaci propriu-zis, ci numai ar putea fi (sau cred ele că ar putea). Cert e că femeile se dau de ceasul morţii să găsească cifrul unui prohab ferecat din prostie. Se iscă brusc o competiţie de tehnici, abordări şi echipamente şliţate de te doare capul. Se investesc sume în produse, se petrec ore în faţa oglinzii, şi tot nada. Dacă idiotul a fost fătat timid de mă-sa, pretendentele nu pot decât să-şi hohotească frustrarea.
Alarmat de o asemenea situaţie, mă văd imediat cuprins de un înalt simţământ al răspunderii. În primul rând, promit să cârpesc orice dobitoc care nu înţelege să-şi facă datoria. Trebuie să luăm măsuri radicale chiar acum, altfel, ne paşte o pandemie de lesbianism. Dacă nu le rezolvăm noi, or să se rezolve singure sau între ele. Apoi, voi rupe câteva clipe din existenţa mea tumultoasă pentru a şcoli academic participantele la întrecerea erotică. Nu voi zăbovi prea mult la catedră, căci magistrul are o singură învăţătură: “Fetelor, nu încercaţi fuste crăpate şi combinezoane catwoman. Dacă ăla-i bou, tot bou rămâne. Soluţia e o înfăţişare complet nudă, în sclipiri uleioase. Pentru orientarea buimacului, se va face o săgeată cu ruj, pe abdomen, în jos, cu un text lapidar - <<Aici se fute!>>”.
Viziuni
Femeile nu uită şi nu iartă. Mai ales când au fost părăsite pentru una urâtă. Mi se pare corect. Cert e că nu se mulţumesc să blesteme numai hohotind în batistă. Nuuu, trebuie să revină la locul crimei, acolo unde au fost tâlhărite sentimental, unde mârlanul le-a ucis speranţele şi a pus mâna pe bucile alteia. Infractoarea amoroasă, adică interpusa, căţeaua sau pe scurt “vaca aia” e tocată mărunt, mărunt, aşa cum numai o curvă grasă merită. Se fac comparaţii între craci, feţe, balcoane, cururi şi haine cu eterna stupoare de final: “Băi, zi şi mie, oi fi eu nebună, da cum poa să se uite tâmpitu meu la nenorocita aia? Ce n-am eu şi are dânsa?”. Ca un încercat expert ce sunt, am scanat cărnurile răvăşite ale namilei incriminate, gândind la taina care l-ar fi putut atrage pe voinic la scorbura ei. Şi dacă un muritor de rând n-ar fi avut puterea gândului să desluşească taina, eu am înţeles imediat, lămurind şi suferinda: “Da, asta face sigur Kegel cu bile de rulment”.
Inimă nu fi de piatră
Mi s-a dus vestea, numele meu e purtat peste mări şi ţări. Nemărginita mea înţelepciune atrage de pretutindeni inimi pustiite în căutare unei vorbe calde, a unei pilde (mă gândesc să scot un ban cinstit din asta). Osteniţi de atâtea rătăciri sufleteşti, oameni în nevoie îşi deşartă tristeţile, nădăjduind în sfaturi tămăduitoare. Ultimele dureri înfăţişate dinainte-mi sunt pricinuite, cum altfel, de amorul neîmpărtăşit. Dame dăruite corespunzător de natură bolesc după nişte flăcăi surzi la suspinele lor. Fetele ar vrea şi ele ceva acţiune, împleticiri în aşternuturi, şi ăia nimic. Nicio reacţie, o pipăială cât de cât acolo, să mai astâmpere clocotirea din sutien.
Copleşit de asemenea grozăvii, o supărare mare s-a aşternut peste divinele mele tâmple. Chibzuind adânc situaţia, gândurile mi s-au oprit asupra câtorva variante: ăia nu pot, nu vor, n-au unde sau iubesc pe altele, deşi flirtează şi cu aspirante. În afară de cazul lipsei unui sălaş propriu de caricit (o calamitate demnă de atenţia ONU), celelalte motive duc către ipoteza ratării futacilor. Adică, dacă fetele au dotări şi dorinţă iar ei mai stau cu nădragii pe dânşii, ăsta e temei de şut în coaie. Cum damele au însă reţineri în mutilările genitale şi insistă la infinit cu avalanşa de farmece, le voi livra formula magică a succesului erotic, aceea care deschide toate prohaburile şi incendiază orice imaginaţie. Lăsaţi deci orice prostii învăţate din reviste sau din gura unor neofiţi într-ale erotismul şi băgaţi la cap ce glăsuieşte posesorul sapienţei absolute: orice femeie care caută cuc cu lumânarea nu trebuie decât să se aplece la urechea masculului pentru care resimte pofte, şoptindu-i apăsat, sacadat, ca un geamăt stins - “Mă mănâncă”.
Techno Love
Zilele astea nu mai vezi o damă decentă nici să dai cu tunul. Aţi observat? Lumea e bătută de un soi nou de ciumă care răpune orice exemplar mai reuşit de femeie. Străzi, baruri ori cluburi, toate sunt populate excesiv de cetăţene naşpa, gata să-ţi accidenteze iremediabil viaţa. Se pot recunoaşte în natură tot felul de cocoşate, de dihănii rele şi proaste, nebune sau, în cel mai bun caz, banale. Aceeaşi ciumă face ca insele corecte să dezvolte pasiuni inexplicabile pentru indivizi sordizi, deschizând perspectiva unor soluţii reparatoare extreme. Cea mai promiţătoare dintre ele e de natură tehnologică.
Nu înţeleg de ce trebuie să orbecăiască omul pe piaţa relaţiilor sentimentale la fel ca în comuna primitivă. Nu-i nevoie să tot încerci la peşterile vecine ca să dai peste una care nu seamănă a lup. Au trecut nişte mii de ani, omenirea a făcut progrese. Tocmai de aceea, mă gândesc la necesitatea unei revoluţii emoţionale bazată pe siliciu şi nanoconductori. Astfel, femeile ar trebui asamblate ştiinţific, modular, după gustul omului. Părţile de carcasă ar fi construite de cunoscătorii de la Hustler, iar sistemele de operare la Linux (se vor evita cu orice preţ softurile instabile). Borgul rezultat va fi prevăzut cu numeroase sloturi minuscule, beneficiarul putând face update-uri după plac. În acest fel se vor evita şi cazurile de gelozie. Îţi place de dama unui amic? Ţi se pare că are vreun gust aparte pentru modă sau gimnastică ritmică? Nu strici bunătate de prietenie încercând să umbli clandestin la respectiva. Te duci pur şi simplu la dânsa cu-n stick ca să iei kitul şi pentru femeia ta. Iar în timp, când relaţia începe să dea erori, nu te apuci să te contrazici cu partenera pe ton ridicat. Îi dai un click la buric şi o laşi juma’ de oră să-i facă scanarea un NOD 32.
Tataie
Împinse de foame ori de amor (care-i tot o foame, dar a sufletului), unele proaste confundă flascul cu stejarul. Îşi crăcănează farmecele în faţa unor bunei cu bani, sperând să-şi asigure cu crăpătura un acoperiş deasupra capului. Iubite necondiţionat de-un babalâc avut, încearcă pe urmă să uite senzaţiile aspre din adolescenţă, mulţumindu-se cu miracolul făcut de întăritoare.
În acest sens, există şi mărturii venite direct din aşternuturi. Zilele acestea, Briana Caradja se destăinuie: “Irinel sărută bine şi e viril”. Trecând peste faptul că nu suport prinţesele fomiste (la propriu şi la figurat), mărturia acestei creaturi îmi dă însă dovada clară că femeile frecătoare de moşi au şi un defect profesional- confundă limba cu scula.
Se mărită cineva?
“Vaaai măi copile, dar cum nu te-ai însurat? Tu eşti băiat deştept, ar trebui să-ţi găseşti o fată frumoasă, să ne chemi şi pe noi la nuntă”. Lamentările mătuşilor au mereu reprezentări hilar-dramatice, cu mâinile duse la piept şi glas subţiat. Prezenţa mamei este obligatorie, ea dând resemnată din cap, în vreme ce fiul incriminat se mulţumeşte să rânjească cu dureri de p…
Dar poate că şi bătrânelele astea or şti ceva. S-ar putea să dau totuşi peste una frumoasă şi blândă care să-mi simtă lipsa şi cât mă duc până la budă. Să nu rupă vodka sau iarba, să nu frece instalatorul. Să mă aştepte dimineaţa devorată de doruri pe prispa căminului (presupunând că am avea unul), puţin supărată (aşa, mai mult de alintare) c-am tras-o toată noaptea pe poker cu golanii. Am avea 3 copii blonzi, cu ochii neapărat verzi, care ar zburda zglobii, fericiţi şi departe de cenuşiul lumii. Şi nu, nu ar fi nicicum posibil ca aia să fie o vacă, la fel ca multe altele dinaintea ei. N-ar putea să facă crize şi să se umfle ca o poarcă, satisfăcută de semnarea actului. Pruncii n-ar semăna nicicum cu vreo soacră slută şi acră, mereu nemulţumită de cât câştigă omul feti-si. Iar toate astea s-ar întâmpla negreşit pentru că aşa garantează mătuşile. Alea care lăcrimează tâmp la enormităţile lui Bittman şi la presupusele nefericiri ale unuia care încă nu-i “la casa lui”.