Archive for the ‘Dame’ tag

Gel de dus si afteshave

Doar am zis “fără cadouri”… Dar de poţi pune cu amoru amicilor? Curele, agende punk, fulare, balonaşe, acadele, tricouri, underwear size S (o confuzie, cică) şi…..o carte. Că na, eu obişnuiesc…”Tot ce vreţi să ştiţi despre Ele”, de….de o cucoană. Scriitoreasa nu iartă nimic şi arde la ficat cititorii. Paginile mustesc de înţelepciune cu păr lung. Aşa am aflat şi eu de ce stă femeia atât de mult la wc şi de ce se duce acolo neapărat însoţită de o alta. Cică urinează mult şi trebuie să-i ţină careva poşeta! Deasemeni, mi s-a lămurit un mister de nepătruns: “Ce fac femeile în intimitate?”. Răspunsul e lung şi agonizant: fac gimnastică dar îşi prepară şi gustări, decupează articole din reviste şi fac încercări culinare, îşi spală lenjeria intimă cu mâna (!?!?!?!?!?) şi mănâncă Nutela cu lingura, ung faţa cu măşti şi îşi freacă temeinic călcâiele. Fuckkkkkkkk. Exact de ce aveam nevoie să nu mai calc vreodată în cotlon de femeie. Aşadar, dragi amice, de altă dată renunţaţi la ideile nobile şi băgaţi cadoul ăla tradiţional cu deodorant şi after shave.
Cât despre cazna lecturii, după vreo două ceasuri de injurii aduse autoarei, ea s-a împotmolit definitiv la capitolul: “De ce se dau în vânt femeile după obiectele strălucitoare”…

Brandy Girl

Iubirea are căi ascunse. Sau nu. Cert e că 350 de Metaxa provoacă viziuni. O picoliţă zglobie la momentul potrivit e aur curat. Gurile rele zic că avea ceva exagerări în forme. Bârfe….Eu ştiu doar că îmi zâmbea. Mai ales când mi-a întins nota aia kilometrică. Parcurgând cifrele, mi-am dat seama că măcar e sinceră. Amorul costă, my love….

Cred

Mai bine zis, credeam. Nu, nu în El. În general, mi se rupe de orice soi de divinitate. Ziceam aşa, de oameni. Anul trecut era să devin faimos şi bogat (frumos sunt deja). Cel puţin aşa mi-au promis doi neni binevoitori. Dacă îi ascultam până la capăt, acu sorbeam supă la carton, în gară la Nicolina. Însă banul nu e totul, aşa că am avut măcar parte de corason. Una îmi scria că se surpă bolta dacă nu mă poate atinge. Trezită din pileală, a dat de înţeles că greşise adrisantul. Dar bine măcar că vechile iubiri rămân sacre. Iată, de pildă Ana Lesko. Deşi în cazul ei se verifică schema “ban la sex trage”, mi-am imaginat mereu că-i fată mare. E o chestie să ştii că o adorabilă e neprihănită. Măcar la subraţ. Să nu ponegresc totuşi misterul feminin. Las însă obscurantismul încrederii pentru cenuşiul realismului. Aşadar, cu afacerile m-am cam potolit. Dame or să mai apară totuşi. Drept urmare, dacă-mi mai zice una că nutreşte chestii, da’ s-o cred numai pe cuvânt, răspunsul e clar: “îmblă cu Domnu’, tanti”.

Lecter

O bănuială mai veche a fost brutal confirmată. Chiar de ea. Jodie Foster, lumina ochilor mei, a recunoscut că e lesbiană. Mai mult chiar, bârfele zic chiar că a făcut copiii cu un amic gay. La naiba. Era singura damă (mă rog, printre alea două) pentru care îmi tăiam liniştit o mână, ca nenea ăla din film. În plus, aveam şi un vis: dacă aş fi găsit vreodată o comoară, aş fi trecut urgent oceanul s-o trombonesc. Acu zac resemnat acasă şi parcă nici comoară nu-mi mai trebuie. Dar în fond, la ce mă aşteptam? E doar încă o dovadă că femeile deştepte şi frumoase sunt nişte anomalii ale naturii. Good bye, Clarice….

Mr. Jones

Drojditorii fug la bar pentru un pic de spirt. Eu, pentru un pic de viaţă. Amici de care mă agăţ patetic, prezenţe care amână înnecul, îmi zâmbesc încurajator: “hai, încă e frumos, încă e bine”. Mai târziu nu se ştie, mai târziu e căderea. Feţe vechi, chipuri noi, străini şi iubiri ratate acoperă Golul. Le consum avid stările, ca un canibal de senzaţii. Apoi, din difuzoare, urlă ironic cântecul:

“Mr. Jones and me tell each other fairy tales
Stare at the beautiful women
“She’s looking at you. Ah, no, no, she’s looking at me.”
Smiling in the bright lights
Coming through in stereo
When everybody loves you, you can never be loooooonely!”

Tromboane

“Bună, bună, vrei o gumă?”. Sau: “Ce faci păpuşe, bem o ciorbă?”. Astea erau texte mârlăneşti de agăţat uzate de golanii din cartier. Nu le-am folosit, deci nu le ştiu randamentul. Da chiar, oare care merg cu adevărat? Un faimos expert în bipede cu păr lung (da, e vorba chiar de El), îmi împărtăşea odată o taină pe cât de simplă, pe atât de zguduitoare: “trebuie să gândeşti ca ele”. Adică să te adânceşti în ochii lor, să le scrutezi pierdut abisul şi apoi…să-ţi alungi orice idee. Cică vidul dintre urechi aduce un succes nebun. Se recunosc în tine şi ţi se predau trupeşte. Pe loc! Mă rog, schema asta mi s-a părut cam abracadabrantă, aşa că, spre nenorocirea mea, n-am aplicat-o. M-am lansat în schimb într-o serie de experimente personale. Rătăcit cu minţile după o zână a cifrelor (contabilă după cartea de muncă), m-am aruncat într-un asalt nebun spre reduta blondă. Plevna a fost minciună. Prin fum, prin spăngi, prin mii de baionete, tot chinuiam să-i obţin farmecele sufleteşti şi nu numai. Într-o culme a pasiunii, i-am declamat shakespearean: “Voi da foc unui oraş pentru tine!!!”. A ridicat scurt din umeri şi a început să-mi povestească amuzată cum şi-a cumpărat ea nişte pantofi verzi. Dar tot am scăpat ieftin. Putea să mă reclame la pompieri…

Carrefour Amour

Ce de lume nene! Sute de inşi buluciţi în buticuri de bomboane, de papagali, de chiloţi, de aur. Înarmat cu un card şi infinită răbdare, dau piept cu tentaţiile din vitrine. Câteva ceasuri de la mama lor, felurite cizme şi costume, toate cerşesc să violentez castitatea PIN-ului. Rezist însă eroic şi, după vreo 4 ore de umblătură bezmetică, mă aleg c-o minge şi-o cămaşă. Eşuez într-un târziu pe banchiza unui pub, golit de energie şi apă. Dau cu cola, dau cu plată, suflând ca o focă şi cugetând pervers la o nouă febleţe. Aşa că, dacă ştie careva pe coţofana cu botic de maimuţă de la penultimu magazin pe dreapta, să-i spună c-aş iubi-o. Da numa oleacă….

Cosmo

Incredibil. Doar atât pot spune: incredibil. În sfârşit am lecturat şi eu manifestul intelectual al femeii moderne. Cosmopolitan e de pus la rană. La rana vacilor. Nu, nu e o asperitate lingvistică gratuită, ci o constatare forţată de realitate. Nenumărate pagini cu hăinuţe, parfumele şi sfaturi pentru femeia emancipată. Emancipată de creier, desigur. Enumăr cu stupoare câteva tehnici de seducţie care ar trebui să mă dea gata: să mi se vorbească şoptit în ureche pe stradă, să fiu pozat când ies de la duş (de-acu mă duc numai cu palton la baie). Şi eu ar trebui să fiu complet stârnit de asta. Mai sunt şi indicaţii practice. Cică şoferiţele care intră singure într-o parcare subterană să se uite mereu sub maşină. C-acolo ar putea sta hoţu…..În final, la rubrica Dileme, răvaşe cu probleme sentimentale de la cititoare:

1.Sora care ne desparte

“Am avut o amica cu care m-am certat crunt acum ceva timp. Apoi l-am cunoscut pe iubitul meu, dar n-am stiut ca e fratele ei; el statea la tatal lor, in Austria. Ea ii spune lucruri urite despre mine si incearca sa ne separe…”

2. Mama soacră mă ignoră

“Sunt cu prietenul meu de un an jumatate si mama lui nu vrea sa ma cunoasca. Ne-am intalnit o singura data, dar nici nu m-a privit in ochi, nu a vorbit nimic cu mine. Sunt cu 2 ani mai mare decat prietenul meu, dar in rest, am studii superioare, apartament, arat bine, serviciu bun am…”

AMIN

Facăru

Da, chiar asta sunt. Un fucker nemilos, un vagina hunter . Trofeele mele stau împăiate pe perete în sufragerie. Mărturiile sunt numeroase. Ar putea confirma de pildă colega Popuşoi. În ciuda numelui cu rezonanţe agricole, nimfa înnebunea cu maieurile ei transparente flăcăii de la Sport. Ea era însă o intelectuală…Studiam împreună tainele ştiinţelor politice, iar fata avea un of. Bătrânelul care-i umplea nopţile cu fericire i-a aruncat bani de-o maşină şi s-a tirat, lăsând-o pradă depresiilor adânci. Întristată şi definitiv neconsolată, mi se plângea insistent că e tare singură şi plictisită. Cică în apartamentul ei era foarte frig şi n-avea cine s-o încălzească. Am fost imediat pe fază şi am înfierat viguros RADETUL. Contrariată şi în continuare friguroasă, a plecat urgent spre arşiţa Italiei.

O altă depoziţie poate fi adusă de picoliţa din Old Time. Sub pretextul biliardului, înghiţeam tone de fum ca să-i admir în taină prezenţa. Şi ce prezenţă…Nurlie rău, persoana era singură şi posibil tot înfrigurată. Exasperată de muţenia admiratorului, mi-a dat o limonadă făcută cică după o reţetă secretă. Nu voia bani, ci doar să stau cu ea la bar. Mie îmi era însă ruşine că aveam salar de 6 milioane, aşa că am băut licoarea şi-am şters-o resemnat spre casă. Dar amândoi ne-am ales cu ceva. Ea cu un barman cu faţă de cârnăţar, eu cu o laringită.

Dar despre puterile acestui gigolo infailibil se poate vorbi mult şi bine. Importante sunt însă faptele. Aşa că, junele aprinse de pofte trupeşti să stea liniştite. Nu trebuie decât să întrebe de Facăru şi dorinţele lor îşi vor găsi imediat împlinirea. Garantat!

Doggy style

Ce viaţă de cacao….Trag în jug ca disperatu o săptămână întreagă ca să mă bucur la câteva ore de trândăvie. Nu-i de mine asta. Ar trebui să mă îndrept, să iau exemple de la înţelepţi. De pildă de la porcii ăia pe care-i durea în pix că imbecilii de oameni îşi rup curu să se bată în raliuri. Să stai impasibil în mijlocul drumului când toţi gonesc de pomană…Mă rog, bine măcar că există cluburi. Tot plănuiam demult o destrăbălare…Lanţul ăla de la blugi a dat până la urmă roade. Ştiam eu…Apoi e o adevărată binecuvântare să dai peste un barman ca lumea. Unu din ăla care să uite că îi trăgeai amica de cur şi care acu te scapă, cu cola moca, de arşiţa vodcii. Dar e dimineaţă….Arunc 3 haine pe mine şi pornesc buimac spre muncă. Îmi fac loc printre alţi nefericiţi care înjură mărunt vremea câinească de afară. Drumul e o desfătare. Navetiştii încearcă gaguri libidinoase cu fetele de la ţară, taximetriştii îşi dispută violent un loc de parcare. Fericirea o resimt tot la necuvântătoare. O haită de maidanezi priveşte amuzată la un confrate constipat. Iar asta îmi trezeşte o certitudine. La prima damă care-mi promite o viaţă de desfătare, îi propun scurt un doggy style. Take it or leave it.

Wanted

Cică Ţiriac ăl bătrân s-a vopsit. Şi-a băgat chipu în renovare chimică şi chirurgicală din necesităţi carnale. Dau năvală fufele la el şi moşu nu vrea să scape nimic. Le dă binecuvântarea la toate şi trece drept cel mai ciumete burlac din România. La 68 de ani…Chestia asta m-a dărâmat. Mă uit în jur şi nada. Zare de damă. Adică pentru mine de ce nu se bat manechinele? Isteţ sunt. Chiar nu-s strâmb deloc şi am ceva mai puţin kilometraj. Dar damele tot nimic. Simt că numai un lucru simplu, un mic amănunt mă mai desparte de desfătarea supremă. Ce să fie, ce să fie….Aaaaaaaaaaaaaa. Asta era! De-acu îmi las mustaţă-ghidon….

Bang

Intro 1: Obsesiv preocupat de revoluţionarea filosofiei, Kant a stat toată viaţa lui la Konigsberg. Nu a călătorit nicăieri, nu a avut nici un viciu, doar a studiat şi a scris. Într-un târziu, nişte amici responsabili au început să-l bată la cap să fută. Omu nici nu voia să audă. Azi aşa, mâine aşa, până când insistenţa prietenilor a devenit insuportabilă. Într-un târziu, băieţii i-au adus o slujnică mai ochioasă şi omu a prestat. Imediat după ce s-a cărat aia, au dat buzna să-l întrebe pe fericit: “ei, cum a fost?”. Kant a stat un pic pe gânduri şi apoi a dat sec verdictul: “mişcările sunt ridicole”.

Intro 2: Despre filosofi se zice că “au cu cine”, “au unde”, dar “n-au de ce”.

Dacă ar fi să mă iau după laudele amicilor, unii dintre ei au început înainte de a se fi născut. Eu n-am de ce să bat câmpii, aşa că recunosc cinstit: aveam 24. Prima ocazie pentru marele eveniment a apărut în liceu. Era o putoare dată dracului printr-a zecea, care îmi tot dădea de înţeles că vrea să mă accidenteze. În zadar. Eu eram căpitanul echipei liceului şi nici un nur nu mă putea distrage de la mingea de handbal. Aşa că am lăsat-o să sufere. Şi a suferit fata, a suferit aşa de tare, că după indivizii cu care am văzut-o după aia prin oraş, bănuiesc că acum e măritată prin Liban.

Mai apoi, prin facultate, căutam febril o sală de curs când m-a acostat o colegă. Descrierea ei e dificilă. Era……era mai sinistră ca satana. Tâmpenia ei devenise notorie când au păcălit-o golanii din an că ne-a picat la examen filosoful Keops. Fabulos de urâtă, fabulos de proastă, mă chema pe la dânsa, pe la cămin, cică să-mi arate pisica. Am şters-o urgent din zonă, convins că dihania ar trebui alungată cu câinii din facultate. Apoi, o altă colegă m-a ademenit la ea, în Tudor. Din păcate, vecinele ei n-au mai plecat în club în noaptea aia şi, cum sunt ruşinos din fire, după ce s-a căznit câteva ceasuri, n-a reuşit decât să-mi dea jos tricoul.

Într-un târziu, inevitabilul s-a produs. O tanti mai versată m-a cadorisit de ziua mea şi am uitat de copilărie. Numai câteva luni mai târziu, am întâlnit marea iubire şi m-am apucat să regret amarnic că n-am mai aşteptat. Credeam că momentul ăla e unul special, miraculos, care trebuie făcut cu corason….Şi cum regretam eu aşa, şi strângeam fata, întinşi în pat, se întoarce spre mine şi-mi spune şoptit, cu satisfacţie: “te-am avut!”.

Philia sophia strikes again

Ciudat lucru. Intotdeauna mi s-a parut mai usor lucru sa descurc cea mai hard aporie de natura ontologica decat sa spun: hey, hai la o cafea. De acum o sa-mi imaginez ca dama din fatza mea e ruda cu Kant. As deveni brusc mai relaxat.

Inocentza

Cu achizitia unei noi dame e ca si cu masinile. Crezi ca merita s-o iei ca are tabla buna, ca-i abia iesita din reprezentanta. Pe urma descoperi ca de fapt are feicarit kilometrajul si ca jumate din marlanii din oras au facut taximetrie cu ea.