Archive for the ‘Femei’ tag

Hoaşca

Ăia de la revistele rozalii îs complet nebuni. În îngustimea minţii lor, o tot trag la infinit cu femeia şnur, fără ţâţe, fără cur. Şi-au luat ca modele nişte fomiste, nişte alea, inse de le bate vântul, cu stomacul lipit de şale. Le închină lunar mii de pagini despre cum să se epileze, să se coafeze, maseze, dea cu cremă pe  burtă, pe ceafă, pe buca stângă, pe aia dreaptă. Ajunge!

Cine se gândeşte însă la femeia adevărată, zdrobitor majoritară, aia cu greabăn şi gleznă groasă? Destul cu fâţele astea sclifosite, cu bikineala, cu manechinăritul. Se pot face milioane dintr-o publicaţie care să aibă ca subiect femela din popor, aia despre care spui că e borţoasă, nu gravidă, namila care şi-a început viaxa sexuală în popuşoi, scuipând în sân să nu rămână cu burta la gură. Ea s-a emancipat între timp, a devenit doamnă la oraş, munceşte, deci este o consumatoare. De multă carne şi de alte produse. Tocmai de aceea m-am gândit să redactez primul număr de la revista “Hoaşca”. Jumătate din pagini vor fi dedicate borşului şi sarmalelor (în ciuda aparenţele, credeţi-mă, este un subiect inepuizabil). Numai dacă fac asta şi sigur voi fi bogat. Dar am să le ofer şi o tuşă de lifestyle şi eleganţă. Exemplarele cele mai reprezentative vor fi invitate să-şi dezvăluie arta bârfei şi a reclamaţiei în instituţiile publice. Apoi, vor arăta tehnici de bătut covoarele şi de convins bărbaţii să se lase de băutură. Iar în final, pentru vacile alea jegoase pe care le ştiu eu, se va lansa moda primăvară-vară-toamnă-iarnă de coafuri la subraţ sugestiv intitulată “Waves of  ZZ Top”.

Vertigo

Puzderie de filosofi şi-au scremut creierii să vadă ce-i în capul îndrăgostitului deposedat de obiectul adorării. S-au elaborat teorii, s-au presupus răspunsuri. În zadar însă. Dacă un Platon sau Ficino au dat în disperare cu basca de pământ, înseamnă că treaba e groasă. Degeaba a venit şi medicina cu explicaţii hormonale, cu combinaţii eronate de substanţe. Savanţii par simpli urangutani în faţa misterului. Pacienţii comit pur şi simplu gesturi inexplicabile, manifestând doar simptomele răului de înălţime- frisoane, ameţeală şi parcă un debut de diaree.

Desigur, există şi cazuri extreme. Aveam un coleg de facultate despărţit tragic de o dragoste brună. Propriul tată, chiar prof  la universitate, se opunea shakespearian iubirii sale cu o colegă rromă. Zicea că i-ar strica etnia urmaşilor. Într-un acces de disperare, fiul s-a jurat că-şi vinde averea (un Golf 2 neînmatriculat) şi fuge în lume cu şatra. Piranda n-a părut impresionată de efort, iar el şi-a sfârşit amorul bolborosind hiptnotic pe la cursuri: “Mă sinucid, mă sinucid, mă arunc de pe bloc”.

Mă rog, eu nu prea am încredere în ameninţările astea cu aruncări şi clădiri. Amorul adevărat, dus în extrem, se consumă cu responsabilitate, tolstoian, sub roata grea a C.F.R.-ului. Iar dacă ăia care rămân tâmpi pe peron nu pricep în ruptul capului motivele întârzierii personalului de Paşcani, să nu mai caute explicaţii la mari înţelepţi. E de-ajuns să murmure-n gând neperitoarele versuri ale lui 3 Sud-Est: “Iubire, tu faci tot ce vrei din mine…”.

In Silicon Veritas

Orice putoare veritabilă are un anume complex de superioritate legat de experienţa sa de viaţă. Probabil că aratul cu curul prin aşternuturi dă aşa, o stare de realizare, de împlinire personală. Ele ştiu cum stă treaba, au habar cum se-nvârt lucrurile. Pe când ăilalţi… Ăilalţi care au fost supţi şi vlăguiţi de respectivele sunt doar nişte copii, nişte fraieri care n-au habar încă de virtuţile  maturităţii.

Dar maturizarea asta e un pisc pe care nu se urcă oricum. Desigur, şi ele au avut momente infantile, s-au compromis în mod inutil. Pamela Anderson, de pildă, a mărturisit chiar că în liceu, înainte de a-şi târâi bidoanele prin Baywatch şi a deveni înţeleapta de acum, era nimfomană. Avea mâncărimi severe (vă vine să credeţi?!) şi cam mesteca la întâmplare cetăţeni nepotriviţi. Dar pentru cele care o adoră şi-i urmează exemplul în viaţă, doamna Pamela are o pildă personală: “Fute şi vei cunoaşte”. Ea aşa a făcut, iar experienţa i-a deschis ochii. Acum nu mai freacă inşi eronaţi. Iubeşte un nene matur, pe deplin corespunzător- surfer şi electrician în Malibu.

Fuck in the City

Hotărât lucru, orice urbe sub juma’ de milion are probleme cu sexul. Aserţiunea se întemeiază pe clare explicaţii ştiinţifice. Penuria de variante distractive înghesuie indivizii apţi de cariceală în 2-3 cluburi mai decente. Schema asta duce inevitabil la socializări rapide, persoanele futabile fiind epuizate în scurtă vreme. Apoi se trec în revistă prietenele prietenelor, amicele amicilor, verişoare de gradul 1, 2 şi 4. După care urmează replay-ul- mai suni una tristă, mai ieşi cu o fostă, şi asta-i cam tot.

Dacă vrei puţă nouă, nebătătorită, e semn că te-ai rupt de realitate. De orice dudă ai întreba, ţi se prezintă un pomelnic erotic care arată a bumerang. Adică aia sigur s-a spart cu X, care a fost cu Y, care i-afăcut măcar o muie lu Z, care te ştie din facultate. Mă rog, ideea e că povestea continuă mereu circular şi găseşti urme genetice ale cunoscuţilor în toate crăpăturile din oraş. Moment în care nu-ţi mai rămâne decât varianta bejeniei. Aşadar, pentru cine vrea să mai schimbe gaura, organizez excursii estivale. La Paşcani şi Târgu Frumos în cursul săptămânii, la Ungheni Prut în weekend.

Luba

Cred că m-am îndrăgostit. E oare posibil? Când am văzut-o prima dată, cordul mi-a dat în primire. Pur şi simplu. M-a luat cu fierbinţeli acute, de parcă pusesem fierul de călcat pe piept. Ce damă! ……Dar ce damă! ….E drept, despre intelect şi alte asemenea amănunte nu cunosc prea multe. Da’ lasă, c-au avut altele închipuiri de IQ  şi m-am ales cu-n rahat.

Luba are în schimb şarm cu carul. E de peste Tisa, din plaiurile Ucrainei, adică e fată sănătoasă, de scos la coasă. Sau la trântă, dacă recolta a fost strânsă. Pozele mărturisesc însă prea puţin despre farmecele ei slave. În plus, diverşi cunoscuţi fac de ceva vreme bale la iubirea mea dragă. Şi ca să-mi asigur exclusivitatea sentimentelor, am încercat să adâncim relaţia. Moment în care femeia şi-a dat arama pe faţă- la secţiunea video cerea card.

Pills

Asta-i boala prostului- să răceşti vara. Când tot poporul fumegă la soare, stai ca bovanul, cu paltonu-n casă. Şi apoi tusea aia de tractor…(la mine credeam că e de la schimbat gumele). În tot cazul, boala asta are şi o dimensiune filosofică- anulează respectul de sine şi afecţiunea faţă de aproape. Nu vrei să vezi nicio meclă de om, inclusiv a ta, de parcă toată lumea ar fi făcută din muci.

Dar asta ar putea fi şi o tehnică de terapie sentimentală. Vorbesc aici de maladia aia, când boleşti după curul unei vaci pe care încerci inexplicabil s-o bagi din nou în ieslea amorului. Genul ăla de chin în care ştii că ea e o dobitoacă, dar când să-i zici asta, îţi iese pe gură numa cuvântul ăla sinistru care începe cu “i”. Se cunoaşte deja imunitatea la tratament a boilor în cauză, aşa că trebuie găsit ceva extrem. Nu merge cu “hai bă la curve” ori “dă-o-n mă-sa, că e zdreanţă”. Amicii n-au nicio influenţă, aşa că problema trebuie luată în propriile mâini.

Ataşez aici reţeta aferentă:

1. Se va alearga pe caniculă 1-2 ore, până în pragul sufocării

2. Imediat, pacientul va da buzna în casă, lepădând hainele de pe el şi menţinând jocul de glezne, să nu se piardă focul interior

3. Când simte râul de transpiraţie ajuns la apogeu, va deschide repede congelatorul, introducând capul lângă pachetele de carne

4. 30 de minute mai târziu, poate colapsa liniştit. Treaba e ca şi încheiată.

În cazul revenirii în simţiri, este obligatoriu un telefon la duşmancă. Ciuma, garantat îi va răspunde cu textul clasic: “Iar ai sunat? Abia acum ţi-ai dat seama ce însemn eu pentru tine?”. La care bolnavul va renaşte ca pasărea Phoenix din cenuşă: “Însemni un căcat. Bucile tale nu fac nici cât o cutie de Saridon”.

Bzzz

Fetele singure şi ocolite de senzaţii şi-au găsit acum izbăvirea. Nu trebuie decât să ia rata de Vaslui şi fericirea le va tremura între picioare. Un investitor din orbitoarea metropolă moldavă a înţeles chinul compatrioatelor sale şi vine cu o ofertă zdrobitoare- programul rabla la dildouri. Mărinimos din fire, negustorul bagă 20% reducere pentru orice drăcie nouă cumpărată la schimb cu o sculă veche, ruginită. Aşadar, gata cu depanările artizanale. Amatoarele pot lăsa cheia franceză deoparte, căci tehnologia gâdilă acum prompt şi ieftin.

Şi totuşi, nici insul ăsta, la fel ca toţi ceilalţi din branşă, nu s-a gândit la femeia adevărată, cu pofte adânci dar fizic cât malul. Adică de ce să se  chinuie cu o jale de baterie cât e atâta loc de arat? Ce, ele nu-s oameni? De aceea propun consumatoarelor vibratorul industrial “Plugarul”, croit după modelul buzduganului cu 3 peceţi. Cât despre potenţă, să nu-şi facă griji. Urgia le va scutura pântecul alimentată de la o sursă pe măsură- motorul de combină “Gloria”.

Heartbreak

Boala amorului n-are mamă, n-are tată. Când dă cu barda în creştetul omului, e caz de targă. Miraculos, zilele astea nu-s eu pacientul. Muribundul mi-e însă cunoscut. În memoria demnităţii lui (am dat deja comandă de coroană) s-a organizat o masă rotundă cu tema: ”Iubirea de kkt- tratamente şi perspective”. După un scurt moment de reculegere şi colivă, amicii au schimbat gânduri într-o atmosferă colocvială. Prima problemă pe ordinea de zi- “Cât e cazul să dureze microbul?”. Au fost opinii care avansau termenul de 3 zile, “maxim”. Majoritatea participanţilor a considerat însă propunerea ca exagerată şi s-a respins la vot. Câteva săptămâni, până la 1-2 luni s-a apreciat ca fiind un termen mai realist, cu condiţia ca dobitocul să nu hohotească pe prispa ăleia.

Apoi, după scurte încercări de compătimire, s-au schiţat propuneri de depăşire a crizei. Viabilă ar fi părut ideea unei “intervenţii”, după modelul narcomaniei severe. Planul a fost abandonat din lipsa subiectului, dispărut subit de la domiciliu. Personal, am fost înclinat spre ciomăgeală cu bâte de baseball şi sex forţat cu căministe din Tudor. Omul până nu simte gustul bordurii în dinţi şi al puţei străine pe limbă, nu scapă de haznaua corasonului. Aşa că, decât cu muia aia cretină de emo, mai bine-l ştiu ştirb şi gonoreic, dar cu mintea întreagă. Satisfăcut de plan, dau să mă opresc la o vulcanizare, să fac rost de-o rangă. Apoi, un gând sinistru îmi paralizează mintea: “Dar dacă totuşi boul se însoară?”.

Love Police

Chestia asta e mai al dracului ca holera, malaria ori ebola. Ce să mai vorbim? E curată ciumă bubonică. Sociologic, se cheamă “destrămare de relaţie”. Însă eu, ca academician în chestiune ce sunt, aş încadra taxonomic această nenorocire la “afecţiuni postcoitale”. Adică nu fuţi, dar te doare. Ca să fiu mai explicit, femeia are draci pe ea şi cucul şi-a ieşit din drepturi. Atunci, în loc să carisească în altă cireadă, bovanul se pune pe bolit.
Molima e de o brutalitate ieşită din comun. Pacientul scade brusc în greutate, devine palid şi absent. Încearcă panacee cu Michael Bolton. Hohoteşte cu poza cutrei în mână, dezvoltând gelozii şi apucături compulsive. Privirea e stinsă, glasul gâtuit. Mai mult, cazul este agravat de comportamentul microbului. Adică, cu cât e mai acră dânsa, cu atâta pagubele sufleteşti îs mai mari. Încep puzderii de telefoane, semeseuri, intervenţii ale amicilor. Totul, pentru o pereche de buci. Şi deşi i se spune că schema a răposat, că amorul a sucombat şi gata, insul insistă. Urmează drumuri la ea, angajamente, promisiuni de îndreptare.
Constatând pericolul excepţional al situaţiei, consider că se impun măsuri fără precedent. Găsesc ca fiind de o necesitate imediată înfiinţarea unei poliţii emoţionale. Această jandarmerie a sentimentelor va fi formată din brigăzi mixte: curve bikinoase+malaci zdrobitori de coaie. Idiotul intrat în sevraj amoros va fi legat de un GPS, pe care vor figura domiciliul dudei şi traseele lui. De asemenea, îi vor fi tăiate telefoanele şi accesul la net. Iar când ratatul va tânji iar după mecla femeii, patrula îl va aborda după caz: cu o partidă de caris izbăvitor sau cu un ciomag după cap. Desigur, tratamentul poate necesita cămăşi de forţă şi duşuri reci băgate în cur. Dar există şanse mari de reuşită, iar perseverenţa ar putea salva turma de năpăstuiţi futaţi de sentiment. Cu excepţiile de rigoare însă. Ştiu eu măcar un caz în care ratatul cu pricina ar refuza orice puţă străină. Şi tot el ar fi în stare ca, dintr-un lac de sînge, să întindă mâna tremurândă după un telefon, recitând clasicul refren: “Alo, iubi? Iartă-mă. Am fost un bou”.

Freci, deci exişti

Moda sfaturilor de cearceaf e mai fierbinte ca oricând. Felurite televiziuni, reviste şi broşuri roz îşi dau coate pentru a ajunge la urechile ei. Femeia modernă e instruită riguros cum să placă, să frece, să sugă. Piaţa erotismului e mai aglomerată ca un bazar arăbesc, şi, prin urmare, dacă vrea să mai prindă fericire, e obligată să-şi ridice necontenit nivelul. Incompetenţa în oral provoacă destrămări de cămine, aşa că jena şi obscurantismul duc direct în deşertul abstinenţei. Depinde însă şi cine loveşte cu sfatul. Vremea lui Bebe sexologul a apus demult, iar pretenţiile academice au lăsat loc pentru şcoala vieţii. Adică, cine s-a futut, ştie. Nişte dudui obscure recomandă tehnici verificate în contacte uscate sau lubrifiate personal. Ultimul tom e împodobit cu un titlu răvăşitor: “Cum să pui pe jar un barbat”, de nemuritoarea Celina A. Tantea nu zăboveşte cu preludii inutile şi pătrunde direct în subiect:

Sfatul 4: “Înregistraţi-vă gemetele în timp ce faceţi dragoste. Pune-l să asculte cd-ul acesta din când în când. Îl va înfiebânta precis”.

Sfatul 25: “Patul trebuie să fie suficient de mare ca să nu vă înghesuiţi şi sufiecient de silenţios ca să nu scârţâie”.

Sfatul 28: “Înainte să plece de la servici, strecoară-i bikinii tăi în buzunar. O să-i descopere când o să-şi caute cheile de la maşină. N-o să mai aibă decât un singur gând toată ziua”.

Sfatul 53: “Bagă-i mâna în pantaloni în vreme ce vorbeşte cu mama lui la telefon. Îl va incita grozav”.

Sfatul 68: “Ştiai că mirosul secreţiilor tale vaginale este o armă redutabilă? Cum nu se-ndoieşte nimeni că eşti o femeie ingrijită, află că parfumul lubrifiantului tău natural, combinat cu puţin mosc, se va dovedi un afrodisiac excepţional. Dă-te cu el în spatele urechilor, un pic la încheietura mâinilor, puţin pe ceafă. Bărbatul îşi va pecetlui mâinile, buzele şi p… de trupul tău”.

În mod inspirat, delirul se încheie cu capitolul: “Cum să struneşti un armăsar”. Pudoarea mă împiedică însă să reproduc ultimele spasme ale autoarei. Pe scurt, e un melanj de limbi şi penetrări demn de Cartea Junglei. S-a stârnit cineva? La mine ar fi avut mai mult succes Ciomu.

Kinky Shoes

Incredibil, dar adevărat. Cu stupoare, am descoperit că am lacune de cunoaştere. Chiar în domeniul modei, ceea ce mi se pare de-a dreptul grav. Lecturând recent o revistă de profil, am fost răpus de un termen pe atât de misterios, pe atât de incitant: “pantofii-platformă”. Cică femeia care n-are de ăştia, nu-i femeie.

Chestia asta cu papucii nu-i treabă de neglijat. În străfundurile ei (ale sufletului, nu vă gândiţi la porcării), fiecare damă e un soi de Imelda Marcos (pt. ageamiii în politologie- nevasta unui dictator din Filipine, posesoarea a 1.060 de perechi). Dacă ar avea cu ce, ar cumpăra în nesimţire un mall întreg de umblători. S-ar căţăra pe orice toc, şi-ar îndesa în casă chintale de şlapi. În tabăra adversă, există doar fetişuri. Unii masculi se stârnesc după stiletto, alţii după botoşei cu modele tâmpe. Personal, mă încing după cizme. Aşadar, apariţia unei chestii noi, ar fi cu adevărat revoluţionară.

“Pantofi-platformă”…..ce gura măsii să fie? Îmi leg speranţele de o căutare în DEX. Rahat. Nici un academician nu pare să cunoască taina în cauză. Mă arunc apoi pe Google. După numeroase strofocări, misterul îşi arată curul la curioşi: platformele de azi sunt de fapt “troşcheţii” milenari, şlarfii patentaţi de curve. Satisfăcut de descoperire, dau să scot o măscare adecvată. Prudent, mă opresc şi cuget: ăsta nu e chiar momentul potrivit de zis- “să-mi bag picioarele…”.

Bluff

Era odată, demult, o prietenă cu bila de fier a castităţii legată ferm de picioare. Dama era în jurisdicţia subsemnatului. Destul de drăguţă, îmi provocase ceva palpitaţii. Amuzamentul relaţiei trena însă teribil. Prin urmare, exasperat de infinite promenade lipsite de substanţă, am cedat farmecelor. Nu ale ei, că erau ferecate. În schimb, m-am înfruptat clandestin din bunătăţile unei dive hard to get, ivită izbăvitor într-o după amiază de primăvară. Odată faptul consumat, a urmat, fireşte, momentul confruntării “all-in”. Adică: “undea-i fost, de ce n-ai sunat and shit”. Şi atunci, ca într-o încrâncenată partidă de poker, palmam doi de doi, dându-mi mari impresii de royală. Dacă mă văzuse careva cu infractoarea, adică avea măcar un jaf de qvintă, eram spart. Dar n-avea. Aşa că s-a repezit să strângă la piept cartoforul ei sentimental, trecând cu inconştienţă peste proporţiile cacealmalei. În final, m-am învăţat însă minte: porcăriile se fac cu golanii, nu cu fete mari, confuzate de “big blind”.

Krankheit

Ştiu pe careva fatal lovit de doruri. Insomnii, rătăciri, depresii, tot tacâmul. Persoana vinovată de dezastru s-a cotit inexplicabil la mă-sa-n praznic şi nu mai e nimic de făcut. Amoru a sucombat şi gata. Pune-i cruce. De câteva luni încearcă să dea un nume pârdalnicei boli. Amigdalită nu e, că trecea cu gargarisme. Sigur nu-i vo piatră prin rinichi. Cu coada calului s-ar fi scos. Nici vreo vătămătură, că s-ar fi ţinut cu chingi. Şi atunci, ce drac-o fi beteşugu ăsta? Răspunsul l-am găsit tocmai în literatura cubaneză. Doar diagnosticul, evident nu şi tratamentul: “Sifilis sentimental”.

It Must Have Been Fuck

Povestea curvei universale. Asta e filmul cu pricina. Bun, în peliculă, curva e curvă. E cu acte. Schema e însă deştept făcută, cu bătaie mai lungă. În putoarea simpatică trebuie să se recunoască toate zdrenţele care activează în clandestinitate. Adică se dau dame serioase. Scenariul e făcut cu ştiinţă, de un nene care ştie pe de rost misterul feminin. Pe scurt, Julia e “pretty woman”. Din start, un amănunt esenţial. Întreabă toate zuzele, de la Podu Iloaiei la San Francisco, ce cred despre ele. Nu se riscă multe să se pretindă frumoase, dar toate jură că-s măcar simpatice. Motivele empatiei cu protagonista sunt livrate cu metodă. Ea dă cu curu, dar nu pentru bani. Fiind, cum altfel, un suflet de aur, are un scop nobil, salvabil moral: agoniseşte ca să vadă Disneyland. O găselniţă cam de la obraz, dar credibilă pentru turma de hohotitoare din faţa televizorului. Apoi, eroina nu e nici dusă la şcoală. Ba chiar apare ca o ţoapă ordinară. În schimb, e demnă (nu se fute cu amicii clientului) şi posedă simţul adevărului.

El e oleacă mai bătrân, chipeş cu aer de golănaş şi neapărat bogat. Din nou esenţial, a fost dezamăgit cândva. Nenea Gere e cătrănit sufleteşte şi un remediu e imposibil în lumea lui îndestulată material, dar superficială. Răspunsul e tot la femeia simplă, cu glezna groasă (sau mă rog, măcar “pretty”) care ştie să dea gospodăreşte din buci şi să-i spele o cămaşă omului. Şi în loc de un film porno pe cinste, dă-i cu amor şi arde-i romanţă. Oralul de rigoare lasă locul îndrăgostirilor greu plauzibile, dar cerute de masele păşuniste. Care mase plâng şi visează că sug afacerişti între două vârste la penthouse-ul de la Regent Wilshire. Sau chiar şi într-o garsonieră. Dragoste să fie.

Sexism

Fetele singure şi în general n.f. dezvoltă diverse manii. Una din ele e să peroreze la infinit despre bărbaţii pe care nu-i pot ademeni în bârlog. “Misoginii”, “porcii ăia” sunt evaluaţi, bârfiţi temeinic şi apoi spurcaţi copios. Da, măgarii se uită numai după iepe de la 1,75 în sus, nemâncate şi umflate abundent acolo unde ele bagă bureţi şi cârpe. Oricum, chestia cu sexismul e cea mai mare porcărie de la condomul cu arome încoace. Când te dai cu kile de parfum şi tragi în disperare elasticul de tanga să stârneşti la aplecare e greu să faci gât. Revolta sucombă însă când le cade şi moralistelor un futac la aşternut. De obicei, se combină chiar ele cu cei mai siniştri boi. Îşi înghit însă urgent ocările şi încep să suporte placid toate jegurile pe care le înfierau cu 5 minute înainte. Într-un târziu, sătule de mojicia bovanilor, cedează psihic. Apoi, fatal frustrate, lansează iarăşi calomnia că astea care arată de revistă ar fi obligatoriu stupide şi nici nu ar presta satisfăcător . Cât priveşte IQ-ul, n-am sesizat vreodată diferenţe notabile între dudele fără diplomă şi alea cu multe hârtii. În a doua chestiune, mă văd nevoit să restabilesc definitiv trăinicia unui adevăr sacru: “Ba prestează, să fiu al dracului dacă nu”.

Mr. Fuck

Domeniul carisului este, prin excelenţă, un tărâm al mitomaniei. Fără îndoială, în toţi flăcăii zace un Terente. Drept urmare, orice recensământ de gen se termină cu cifre astronomice. Fiecare închide ochii şi începe să numere în gând, de parcă patul lui ar fi fost stadion. “Băi, eu am fost cu multe, taaare multe. Să mor eu dacă mai ţin minte cu câte …”. Fireşte, luat la bani mărunţi, nici un crai din ăsta nu produce probe solide. Cel mult o fotografie, două, cu diverse strâmbe rânjind sinistru, în alb-negru.

Pentru toţi nasoii cu pretenţii de tauri comunali există însă o statistică de coşmar. Palmaresul marilor fuckeri ai planetei a fost consemnat şi dat de curând publicităţii. În top ten se intră numai de la 1.000 în sus. Elita destrăbălării este disputată feroce de diverşi rockeri, actori sau tenismeni (Ilie al nostru e la loc de cinste, cu 2.600). Fiecare şi-a folosit succesul şi faima, ţinându-şi hoardele de admiratoare cu picoarele pe pereţi. Dintre toţi, trofeul “cucul de argint” îi revine lui Charlie Sheen, cu 5.000 de victime. Subţire, foarte subţire. Pentru că sus, în vârful eterat al futangiilor de cursă lungă, stă EL. Inegalabilul, inepuizabilul, marele…Umberto Billo! Cum “cine mai e şi ăsta”? Cine nu ştie frizează ignoranţa. E drept, omul n-a dat nici un concert, n-a fugărit vreo minge, n-a condus bolizi de formula 1. A fost în schimb…..portar. Da, da, portar, şi nu oriunde, ci la un hotel din Veneţia. Se spune că 8.000 de turiste însingurate şi-au căutat fericirea în pantalonii lui. Şi se pare că au găsit-o din plin, de vreme ce unele îl căutau cu salteaua de peste mări şi ţări. Povestea lui se sfârşeşte trist însă. Exasperat de escapadele sale, patronul l-a concediat fără milă. Motivaţia oficială: cică omul era atât de obosit, încât nu mai putea să care nici valizele clienţilor pe scări…

Zguduit de această ştire, am hotărât să-mi dau demisia pe loc. Îmi bag picioarele în cărţi, în visele de glorie literară. Cică e un post liber de bell-boy la Unirea. Îmi pun tunică, clop roşu în cap, şi îmi fac calcule. Deci până la 8.000 aş mai avea şapte mii nouă sute nouă zeci şi…Aoleu, ar trebui să bag urgent vitamine…

Sacre Coeur

Dileala la femei e boală grea. Nu vorbesc aici de alea isterice sau rele de muscă. Există o categorie aparte- putorile cuprinse de spirit. Fie sacru sau al dracului de profan, spiritu ăsta le mănâncă teribil. Alea hidoase, pe care nu le-ar scoate-n târg nici mumu pădurii, o trag cu doamne-doamne. Ele ar pofti caris cu domnu Isus, dar până la cuc divin, se mulţumesc cu ce apucă. De obicei, pun mâna pe un ratat cu bărbuţă, neapărat umil şi unsuros. Îl îngrămădesc într-o cameră de cămin şi-l pun să dea o limbă. Dar numai prin prosop. Că altfel e păcat. Chiar şi gâştele fără frici metafizice îşi consumă deşteptăciunea pe tărâmuri oculte. De obicei n-au probleme cu masculii, dar când au, găsesc urgent substitut în tehnologie. Dildourile nu pot fi lăsate însă la voia întâmplării. Ele se aşează organizat, numai după metode Feng-Shui. Ca să intre curentu Qi la baterie.

Old Love

Gândul unei combinaţii cu o bătrânică avută m-a bântuit din fragedă pruncie. Perspectivele păreau nelimitate. Sume, călătorii, mici atenţii, toate mi-ar fi oferit o adolescenţă de vis. Apoi, astea cu experienţă pot fi surprinzător de vioaie în particular…Dar tabloidele stau mărturie că alţii au fost mai descurcăreţi ca mine: un nene de 35, umblă cu o bunăciune de 59. Mă rog, la tot ce e cu 9 în coadă, trebuie adăugate încă vreo 5-6 primăveri, dar vorba aia-unde merge mia, merge şi suta. Tantea e scandalos de bogată şi tocmai a primit inelul de logodnă de la futac. Cică n-a mai fost aşa emoţionată de la prima nuntă, din 1970…Deodată, parcă mă ia frica. Adică e posibil ca pe la patul de maternitate, când oărăcăiam despuiat de textile, să se fi abătut o putoare deja trecută. Şi aia, cu o căutătură de expertă, să fi evaluat pervers situaţia: “ăsta promite….”.

Offline

Dintr-un straniu masochism, deschid din când în când lista de ignore. Ca un cimitir virtual, e locul de veci al numelor exilate în lumea umbrelor. Aşa apare iluzia că apoi, chiuretate din memorie, toate resentimentele şi ratările trecute or să fie înghiţite de uitare. Desigur, dacă vreuna din răposate nu trimite cumva mail…

Out of Love

Odată am avut o amică. N-o mai am. Pe vremuri pretindea că cică ar fi fost îndrăgostită de mine. Ani mai târziu, a recunoscut că nutrea nişte chestii. Da’ pentru altu’. În facultate era altă adoratoare aprinsă de sentiment. Se culca regulat cu boul anului, iar mie mi-a dăruit un Playboy (ăla cu Loredana Groza). În fine, există o femeie care zice că mă iubeşte grozav. Dar aia e mama, aşa că nu se pune. Şi totuşi, câteva tipe mi-au declarat insistent amorul la ceas de noapte. Iar ghinion. Fetele lucrau. Treceam pe la gară.