Mr. Fuck
Domeniul carisului este, prin excelenţă, un tărâm al mitomaniei. Fără îndoială, în toţi flăcăii zace un Terente. Drept urmare, orice recensământ de gen se termină cu cifre astronomice. Fiecare închide ochii şi începe să numere în gând, de parcă patul lui ar fi fost stadion. “Băi, eu am fost cu multe, taaare multe. Să mor eu dacă mai ţin minte cu câte …”. Fireşte, luat la bani mărunţi, nici un crai din ăsta nu produce probe solide. Cel mult o fotografie, două, cu diverse strâmbe rânjind sinistru, în alb-negru.
Pentru toţi nasoii cu pretenţii de tauri comunali există însă o statistică de coşmar. Palmaresul marilor fuckeri ai planetei a fost consemnat şi dat de curând publicităţii. În top ten se intră numai de la 1.000 în sus. Elita destrăbălării este disputată feroce de diverşi rockeri, actori sau tenismeni (Ilie al nostru e la loc de cinste, cu 2.600). Fiecare şi-a folosit succesul şi faima, ţinându-şi hoardele de admiratoare cu picoarele pe pereţi. Dintre toţi, trofeul “cucul de argint” îi revine lui Charlie Sheen, cu 5.000 de victime. Subţire, foarte subţire. Pentru că sus, în vârful eterat al futangiilor de cursă lungă, stă EL. Inegalabilul, inepuizabilul, marele…Umberto Billo! Cum “cine mai e şi ăsta”? Cine nu ştie frizează ignoranţa. E drept, omul n-a dat nici un concert, n-a fugărit vreo minge, n-a condus bolizi de formula 1. A fost în schimb…..portar. Da, da, portar, şi nu oriunde, ci la un hotel din Veneţia. Se spune că 8.000 de turiste însingurate şi-au căutat fericirea în pantalonii lui. Şi se pare că au găsit-o din plin, de vreme ce unele îl căutau cu salteaua de peste mări şi ţări. Povestea lui se sfârşeşte trist însă. Exasperat de escapadele sale, patronul l-a concediat fără milă. Motivaţia oficială: cică omul era atât de obosit, încât nu mai putea să care nici valizele clienţilor pe scări…
Zguduit de această ştire, am hotărât să-mi dau demisia pe loc. Îmi bag picioarele în cărţi, în visele de glorie literară. Cică e un post liber de bell-boy la Unirea. Îmi pun tunică, clop roşu în cap, şi îmi fac calcule. Deci până la 8.000 aş mai avea şapte mii nouă sute nouă zeci şi…Aoleu, ar trebui să bag urgent vitamine…
Facăru
Da, chiar asta sunt. Un fucker nemilos, un vagina hunter . Trofeele mele stau împăiate pe perete în sufragerie. Mărturiile sunt numeroase. Ar putea confirma de pildă colega Popuşoi. În ciuda numelui cu rezonanţe agricole, nimfa înnebunea cu maieurile ei transparente flăcăii de la Sport. Ea era însă o intelectuală…Studiam împreună tainele ştiinţelor politice, iar fata avea un of. Bătrânelul care-i umplea nopţile cu fericire i-a aruncat bani de-o maşină şi s-a tirat, lăsând-o pradă depresiilor adânci. Întristată şi definitiv neconsolată, mi se plângea insistent că e tare singură şi plictisită. Cică în apartamentul ei era foarte frig şi n-avea cine s-o încălzească. Am fost imediat pe fază şi am înfierat viguros RADETUL. Contrariată şi în continuare friguroasă, a plecat urgent spre arşiţa Italiei.
O altă depoziţie poate fi adusă de picoliţa din Old Time. Sub pretextul biliardului, înghiţeam tone de fum ca să-i admir în taină prezenţa. Şi ce prezenţă…Nurlie rău, persoana era singură şi posibil tot înfrigurată. Exasperată de muţenia admiratorului, mi-a dat o limonadă făcută cică după o reţetă secretă. Nu voia bani, ci doar să stau cu ea la bar. Mie îmi era însă ruşine că aveam salar de 6 milioane, aşa că am băut licoarea şi-am şters-o resemnat spre casă. Dar amândoi ne-am ales cu ceva. Ea cu un barman cu faţă de cârnăţar, eu cu o laringită.
Dar despre puterile acestui gigolo infailibil se poate vorbi mult şi bine. Importante sunt însă faptele. Aşa că, junele aprinse de pofte trupeşti să stea liniştite. Nu trebuie decât să întrebe de Facăru şi dorinţele lor îşi vor găsi imediat împlinirea. Garantat!
