Archive for the ‘Imparatul’ tag

Renaissance

Animăleala și-a reintrat în drepturi. Sărmanul Hand a renăscut din propria dărâmare, încântând clienții cu răgete de trupă și damfuri infernale de vopsea. Dar amatori au fost. Unii au prins crăpatul de zi, alții au dat colțul repede. Mă rog, viii cu viii, morții cu decedații. Ăia care-au rămas s-au dedat însă la lucruri inimaginabile. Fiecare se arunca în cap cum putea. Bărbați cu femei, femei cu femei (sărut mâna doamnelor), bărbați cu bărbați. Este posibil să fi fost și animale la mijloc, dar potera a intrat să urle doar că-i gălăgie. N-am plătit eu amenda, așa că am ignorat momentul Garcea. Singurul deranj l-a produs Împăratul, care, ca un fin ce este, a răspândit la toate damele zvonul cum că am fi combinați. Nu-i port pică, din moment ce și eu sugerat că ar fi la andropauză (se pare că am fost crezut). Și tocmai când cugetam mai adânc la motivul pentru care un club de pe planeta asta s-ar chema “Hand”, am găsit și răspunsul. Ruptă în ficați,  o dudă emo încerca să borască responsabil, cu capul între chiuvete, la budă. Iar în ultimul moment, când echilibrul îi devenise absolut precar, consumatorii au sărit eroic să respecte regula de aur a locului: fiecare bagă cât poate dar nimeni, niciodată, nu va ieși de acolo călcat pe mână.

On Air

În ciuda sinistrelor experienţe personale în privinţa asocierii radio-femeie, mă văd nevoit să semnalez aici realizarea zbaterilor milenare ale amicei C. În sfrârşit, feminismul s-a dat în unde, iar tribul advers are acu loc potrivit de uneltit contra noastră. N-am să ridic aici obişnuitele obiecţii despre formatul media. Ele sunt deja ştiute şi discutate (ar fi fost mai nimerită o chestie de nişă, conturată în jurul unui tip diferit de damă decât ăla susţinut de Unica, Ioana, Cosmo, etc).

În fine, chestia care mă revoltă pe mine este apatia masculilor. În vreme ce ele se organizează şi pun monopol pe informaţie, la noi nu se întâmplă nimic. Iar de aici rezultă un pericol mare- cine formează valorile, are puterea. Aşadar, pentru reechilibrarea urgentă a raportului de forţe, convoc într-o şedinţă urgentă pe Împăratul (a se accesa tag-ul de mai sus) şi pe alţi 2-3 golani (asta bineînţeles, dacă îi lasă prietenele). Voi propune înfiinţarea imediată a unui TV online care să se ocupe de preocupările şi problemele noastre. Vor rula acolo filme educative (licenţă Red Tube), se vor face recenzii din Hustler şi lecturi din opera lui Emil Brumaru. Cu binecuvântare de la Howard Stern, în fiecare sâmbătă seara, vom urca pe sybian o vedetă la alegere (eu mă pronunţ pentru Loredana Groza). La sfârşitul lunii, tragem linie şi măsurăm audienţele. Iar dacă o luăm în freză de la o chestie cu sait mov, îmi tai coaiele în direct. Aşadar, pe la iarnă, dacă mă vedeţi mai efeminat şi cu voce subţire, să vă învăţaţi minte şi să nu ziceţi ca mine- “Aaa, iar o chestie de femei. Îmi bag p…”.

In Stuf

Câţi ani să fi trecut de-atunci. 2, 3? Poate 4? La naiba, parcă n-a fost niciodată. Un batalion de amici, buzunare fulite cu mălai şi descinderi cu urlete în Vamă…Cazare dubioasă cu Pamfil, table şi măscări cu Dudele, apoi noaptea…Mamae pilită mortal, Bunelu rătăcind peturi cu trascău, Mucu făcut muie la merengue. Dansuri tribale în Stuf, expediţii abracadabrante în 2 Mai, declaraţii sub lună plină…Pe urmă, agonie spre casă, cu Împăratu tras la şufă, da’ gata să ardă orice purtătoare de puţă, de la Medgidia, la Tecuci. Scandaluri pe drum, vomat în maşină şi promisiuni de come back. Ce s-a întâmplat între timp, habar n-am. Care a făcut copii, care s-a însurat sau s-a despărţit, oameni împrăştiaţi aiurea de viaţă.

E vară iar. Pe vremea asta se făceau planuri, se luau zile libere în nesimţire, la limita datului afară. Dar asta era odată.

Imparatul e Mort

Săruturi furate, atingeri discrete, ţineri timide de mână….Inconfundabil, toate semnele coşmarului erau acolo. Să fi fost altă persoană, ochii să-mi fi fost înşelaţi de perfide aparenţe? Peste putinţă. Era….era chiar EL. Întâistătătorul masculinităţii, descălecătorul tărâmurilor cu dudui singure trăgea să moară. În jur, fufele curgeau puhoi, aţinându-i calea, ca în timpurile străvechi. În zadar. Cu o căutătură stinsă, Împăratu diviniza doar o bruneţică bântuită de intenţii necurate. Cuprins de groază, am încremenit văzând dezastrul. Da, nu mai era loc de amăgiri. Acolo se plămădea o….nici nu ştiu dacă pot spune…..o ….. emoţie!!!!!!!!!! Proporţiile deznădejdii nu pot fi cuprinse cu gândul. Credeam că mai există totuşi ceva sfânt, ceva intangibil şi pur….Sfârşit de durere, simţeam paloşul feminităţii căzând greu peste grumazul purtătorilor de cuc de pretudindeni. Şi atunci, o datorie dură, copleşitoare, mi-a dat putere şi nădejde. Întâmplarea (sau un destin luminos) m-a făcut să văd şi să-mi înţeleg menirea. Cu o mână sigură, oţelită, am ridicat coroana căzută în glodul sentimentelor şi am înălţat-o pe creştetu-mi divin. Apoi, urcat pe tronul nemuririi, am chemat caleaşca galbenă şi m-am aruncat în puterea nopţii. Cine are putinţa să scrie, să scrie, cine are putinţa să vorbească, să dea de veste! La curul fufelor singure e primejdie mare. Vine Armaghedonul! Iar dacă în drumurile voastre de aiurea vă este dat să întâlniţi un nene gârbovit, cu privirile pustiite, de stafie umblătoare, nu daţi cu pietre în el. Lăsaţi doar să vă curgă o lacrimă şi pansaţi-i inima cu un cuvânt creştinesc. E umbra celui care a fost, demult, tare demult- “împăratul”. Defunctul împărat.

The Great Escape

După 50 de mii de planuri, iaca şi plecatu la mare. Cu Împaratu…Teoretic, asta ar însemna ca vreme de vreo 5-6 zile s-o ţin într-o destrăbălare fără pereche. Ştiu însă preabine că n-am să tăvălesc toate femelele de pe plajă şi nici n-am să mă-ntorc în perfuzii de epuizare. Asta aş fi făcut-o poate acum vreo două luni. De atunci însă, s-au tot schimbat multe. Au apărut şi dispărut oameni, m-am mai amăgit cu câteva iluzii. Am constatat că nu mai am răbdare, că nu vreau să retrăiesc nişte rahaturi. În mod firesc, ca de atâtea alte ori, am încercat să uit. Din păcate, deşi alerg destul de tare, de mine nu pot scăpa niciodată. Marea ar fi fost o soluţie, chiar dacă una de avarie. În sfârşit eliberarea, scăparea de vid…. Cu un om anume, un timp de graţie, uitând de toţi…s-ar fi putut. N-a fost să fie. În cele din urmă, fatalmente, totul s-a potrivit strâmb şi golul e din nou prezent. Am să stau de tâmpit, singur, pe o plajă de străini, amintindu-mi cu drag de lamentarea copilărească a cuiva cunoscut în Stuf: “Uoooof, ce grea e viaţa!”. Da, e grea futu-i mama mă-sii. Aşa de grea, că aş da-o pe toată la peşti. Pentru asta însă, îţi mai trebuie şi curaj. Dar de gânduri negre oi mai avea timp. Acum e vremea plecării. Din păcate, Marea Evadare, din nou, se amână.

Bezna

05h 05 min AM. Chef monstruos. Ajuns acasa bine. Imparatul s-a oferit sa ma invete texte de trombonit dame. Maine cumpar pix si hartie. Gloria este aproape…

Imparatul flirtului

Patron al noptilor grele, ireductibil amant de ocazie, imparateste peste cohorte de june. Duios de inocente sau brutal de versate, toate au slujit placerii Lui. Inutil sa incerci a-l combate. Textele ii sunt infailibile, insinuarile lui, dincolo de puterea muritorilor de rand. Locurile de prada se aleg stiintific, totul e ticluit matematic. Contabilizat feroce, coeficientul de pofta al caprioarelor ratacite nu lasa loc de erori. Si atunci, sentimental dezamagite sau penal de dornice, ele pasesc, inconstiente, spre jertfa trupeasca. Cand plictisul si nefericirea pare a le invinge, descinde, majestuos, domnul…..Dar ce rost are un nume? Un detaliu inutil. Cu un cinism care ar indigna si un proxenet, in aceleasi camasute perverse de baiat serios, strange timid in mana o bere. Vorbeste cuviincios despre nimicuri, cere jenat un telefon, o adresa, si ele simt norocul navalind in suflet. Apoi, fireste, urmeaza patul. Despre acest detaliu, zvonurile sunt contradictorii. Se poate crede insa ca nici una nu pleaca dezamagita, de vreme ce toate revin sa mai ceara…

In timp, imparatul isi triaza posesiunile. Nenumarate Cristine, Aline si Mihaele sunt riguros evacuate din amintire pentru a face loc suratelor prospaturi.. Insa in tot acest valmasag de victorii carnale, un secret incredibil a razbatut pana la urechile mele. Imparatul mi-a dezvaluit (am privileagiul sa-l cunosc!!!) ca e un romantic incurabil. Da, ati auzit bine! Ele si numai ele sunt de vina pentru nefericirea sa! Aleasa intarzie sa apara si el, desi nu vrea asta, trebuie iar sa preacurveasca. Asa ca, umili plebei ai erotismului, minunati-va si ravniti la stiinta maestrului! Poate ca, intr-o zi, daca augusta-i frunte va odihni, in sfarsit, pe san de neprihanita fecioara, vom apuca si noi sa f….!