Love KO
Asta e fază standard. Cîte un dărâmat alcoolic zace răpănos prin crâşme, sprijinind pereţii. Nu s-a omorât cu şcoala, nu se ocupă cu nimic. După umila mea opiniune, aş zice că e vorba de-un ratat. Fals însă! Femeile adevărate îl ştiu şi-l apreciază. E un rebel, un rocker frumos la suflet, unul care se pişă boem pe sistem. Drept pentru care îi ling vodca de pe bărbie şi-i scutură lula la baie. Alături de dânsul se simt libere, descătuşate de prejudecăţi. Descoperă în el un suflet de copil, o tandreţe acoperită de bere. Şi totul ar fi frumos şi bine dacă nu şi-ar lua, la un moment dat, ciocanele de rigoare. Moment în care, deşi devin triste, îi apără cu ferocitate onoarea: “Te rog, nu vorbi aşa de el, nu-i un ratat. N-a vrut să-mi dea cu pumnul. Când nu se droghează, e un dulce”.
Foto: Ffffound.com
Fumuri
În mod absolut falimentar, lupta anti-fumat se poartă cu arme soft. În loc să ia bâta şi să rupă oasele păcătoşilor, societatea modernă apelează la comunicare. După ce s-au spetit edvărtaizării pământului să bage poze cu esofage distruse şi cancere pulmonare, au constatat că viciul e mai straşnic ca oricând. Nici chestia cu lula bleagă, nici dinţii mâncaţi de otravă n-au prins la nişte maniaci ai suptului de tabac. Câţiva francezi sclipitori s-au gândit însă că poate chiar ăsta e secretul unei campanii reuşite - schema cu suptul. Drept urmare, au produs aberaţia de mai sus, tineretul fiind invitat să asocieze fumatul cu sclavia sexuală. Privind capodopera, n-am nicio îndoială asupra succesului. Negreşit, tinerii vor arunca scârbiţi ţigările, oripilaţi de perspectivele felatorii. Se poate însă ca asocierea asta sex-tabac să aibă şi efecte perverse. Mai precis, când o tânără se va afla în faţa unui prohab deschis, este posibil să se întrebe timid: “oare e bine dacă trag în piept?”.
Kurve Mobile
Mania covrigului e boală grea. Care cum prinde un leasing amărât e deja Schumacher. Sau o şicană mobilă. Oricum, ideea e că-şi omoară rabla de 90 de cai la fiecare curbă, molestând nemilos motoraşul palid din dotare. Orice palmă liberă de asfalt devine un viraj de Spa. Şi deşi îi ustură bucile la fiecare schimbat de pneuri, bagă gaz de sar mucii din pistoane. Evident, nici amicii personali n-au scăpat de microb. Gonesc bezmetic cu tărăboanţe de familie, pilotând până şi vanuri cu închipuiri de megadraivări. Într-un moment deplin de paranoia, doi viteji organizau chiar un Gumball local. Unul avea un diesel de 1,4 , altul, un Leon de 1,6. Şi deşi fără curve şi vedete pentru party-urile de rigoare, traseul era deja stabilit. Mergeau de la Târgu Frumos şi Paşcani, până unde-i amenda potera, că pe urmă terminau banii de raliu. Totul ţinea însă de senzaţie. Senzaţie pentru care ar fi sacrificat chiar şi un schimb de ulei. Doar că au mărit porcii ăia scorul la Casco. Şi asta era deja prea mult…
Foto: SingaporeGP.org
Pink Rat
Clădirea sigur avea șobolani, dar pe om nu l-am văzut. Numa o sclipire chelioasă de spermatozoid revoltat zărită de după o pădure de mâini. În mod miraculos, n-a adormit lângă microfon și n-a muit publicul. Ba chiar a cântat corect, deși puteam să-i aduc și eu niște boxe mai decente de-acasă. Oricum, puștimea de 16 ani nu părea să facă mofturi la gâjâielile din scule. Îți tuna capul și era ritmat, așa că adolescenții erau numai cu “bestial” și “marfă” la gură.
La “dau două beri goale pentru una plină” eram deja pe scări cugetând adânc la soarta rockului. Îmi făceam griji de pomană. Din clubul de alături, valuri de fani noi, cu paioane și gesturi sugestive, se revărsau spre concert. Iar când o petrecere gay se sparge ca să nu piardă o animăleală alternativă, viitorul îmi pare categoric roz.
Picture: Ratatouille
“F.. Bine și Apăsat”
Într-adevăr, nea Costică ar fi pe deplin îndreptățit să-și tatueze intim faimoasa formulă. E Terente, ba nu, e Jack Spintecătorul dacă a reușit să facă treabă la balena aia a lui cu numai 70 de kile. Așadar, oricine mai pretinde că e zmeu în așternuturi să o lase mai moale. E simplu să te dai balaur cu slăbăturile astea din ziua de azi. Adevărata performanță e să fecundezi un sfert de tonă de carne. Târât cu forța la știri, eroul s-a arătat însă timid. Nu s-a lăudat, n-a scos minunea din pantaloni. Chestia m-a dezamăgit din cale afară. Aș fi vrut să-l văd pe nenorocit rânjind arogant cu ochii la camere: “Da, eu sunt făptașul. Și ea a stat deasupra…”.
Rasismul e rău
Piaţa Unirii, Iaşi. Un grup de persoane se agită încoace şi-ncolo cu vociferări stridente. O femelă rămâne în urma grupului, lovită brusc de-o nevoie. Se lasă brusc pe vine, lângă statuia cu uniriştii lui Cuza, crăcănându-se cu o detaşare dezarmantă. De sub fuste, puhoiul de pişat se revarsă aburind peste mozaicul cu zimbrul moldav. Vaca se ridică şi rage după restul haitei colorate. Lumea e stupefiată, nimeni nu zice nimic.
Nu e zi în care lăbari occidentali sau de-ai noştri să nu ne frece ridichea cu rasismul. Vai, dar ce grav e, ce atitudine dăunătoare… Când îşi ia casă, lumea nu vrea ţigănie în preajmă, mamele îşi sperie pruncii că-i dau la căldărari dacă fac prostii, iar Guţă e acoperit cu urări de moarte prematură. Bestiile care suntem se îngreţoşează inadmisibil şi ilegal de aceste fiinţe asuprite, înzestrate, evident, cu deplină demnitate umană.
Evident, puzderie de asociaţii luptă aprig cu acest rasism grav, îl combat zi de zi cu indignarea la vedere. Mălaiul curge gros de la UE, aducând prosperitate şi viaţă liniştită gladiatorilor echităţii etnice. Românului i se bagă riguros în cap faptul că este vinovat, responsabil pentru soarta acestor năpăstuiţi, iar guvernul, adică tot boul de român contribuabil, marcă alt mălai pentru ajutorări în ţigănie. Că nimic nu se schimbă, asta e altă treabă. Şatrele sunt şutate de colo-colo prin Italia, Franţa le plăteşte să dispară în alte ţări şi totul rămâne la fel. De ce oare? Simplu - pentru că nu se poate altfel. Sună grav, deranjant pentru birocraţii şi snobii de prin Bruxelles şi guverne, dar e adevărul pur. Contribuabilii au marcat riguros banul gros pentru rapenii ăia nomazi, dar niciunul nu s-a făcut mai şcolit, mai cinstit, mai spălat. E cazul cel mai scandalos de eşec al scârboasei corectitudini politice.
Rromul este însă o victimă incontestabilă a rasismului. El este chinuit de albii insensibili şi răi care ar trebui să bage alte miliarde grele în curul lui. Asociaţiile pentru drepturi ţigăneşti ţin să-ţi reproşeze asta mereu. Când mănânci, când munceşti, când te duci la budă, ar trebui să te ruşinezi că piranda suferă. Şi nu, în niciun caz, n-ar trebui să te întrebi de ce căldărarul refuză munca, igiena, educaţia, îşi sparge în pumni famelia, îşi vinde virginitatea fetelor pe galbeni şi trimite puradeii la cerşit. Alte şi alte campanii, cu finanţare PHARE ori autohtonă şi nesimţire snoabă, îmi vor băga în cap că e impardonabil refuzul meu de a mai da bani pentru porcăria asta, că ţigănetul, sau măcar 80% din el, nu e un dezastru cultural, nu e un scandal pentru civilizaţie, nu e o aberaţie demografică, nu umblă murdar, nu e ameninţător zi de zi pe stradă, nu pute. Toate astea sunt, nu-i aşa, doar o prejudecată a mea.
Porcul zboară, dar zboară nu porc
În sfârşit, cineva luptă pentru dreptate. Air France-KLM bagă preţuri aproape duble pentru animalele care vor să învingă gravitaţia. Scroafele cu sute de kile trebuie să marce banu dacă vor să-şi urce bucile în aer. Dacă nu le ajung 43 de cm lăţime, cât are scaunul, obezii sunt obligaţi să contribuie la kerosenul ars pentru pântecul lor. Evident, asociaţiile civice s-au opărit imediat şi pregătesc tone de procese pentru companie. Cum să jignească râtanele? Mâncatul e un drept fundamental, o datorie sfântă chiar.
Mai are dubii careva despre cine o să câştige în instanţă? Bunul simţ va fi strivit riguros sub greutatea reclamanţilor. Se vor aduce probe indubitale privind stresul suferit de umflaţi în această perioadă şi se vor pretinde despăgubiri. Nimeni nu va fi iertat. Air France va fi obligată să dea un supliment de muştar, stewardesele vor fi silite să renunţe la cracii ostentativi iar, la îmbarcare, suinele vor primi drept bonus câte o felie de mezel. Iar dacă maţele li s-ar contorsiona cumva într-o ocluzie băloasă, tot compania ar fi de vină. Dacă nava nu-i hurduca atâta în golurile de aer, lăturile s-ar fi aşezat mai bine.
Amantes
L-au găsit pe ăla de la Antene c-o curvă. Situaţia e scârboasă dar, într-un fel, tot mă bucur. Insul e un jeg, un limbist la găoaza Voiculeştilor. A mâncat căcat dintotdeauna şi acu i s-a înfundat. Nu-i trecut nici anul de când o lua la drangă (la figurat, că la propriu nu speră) pe Răduleasca. Îi făcea reproşuri morale publice, vocifera de pe reduta familismului prejudiciat. Cu făţuca aia de gurist bălos, dădea repetat a indignare din cap, gen: “Vai, ce grozăvii mai comit aceşti oameni păcătoşi…”. Însă la un scurt search pe Google, iaca o găselniţă frumoasă: “Amanta ca element de marketing”, articol scris chiar de futacul dat în fapt. Ce tre să-l mai fi lăudat nevasta, ce mândră tre să fi fost proasta la serviciu… Deşi dânsa se ştia cu glezna groasă, soţul repudia public chiar şi ideea de înşelătorie, revenind grăbit la adăpostul căminului. Timpul lucrează însă în favoarea curvelor.
Acu l-au prins pe bou pe-un câmp, caricind prin nămeţi. Chestia m-a scandalizat. Cretinul ăsta chiar n-are prieteni cu garsoniere, cu vreun şopron ceva? Trebuie să scoată lula în natură, să dea muie în trafic? Ca fapt agravant, o ducea şi la mol. Dimineaţa eşti la tv, la amiză, cu putoarea prin magazine. Parcă-l şi aud cum se întreba îngrijorat: “Oare m-ar putea recunoaşte cineva aici?”. Partea cu molul mi se pare însă mai agravantă pentru ea. Să o vadă o lume întreagă că se fute cu un luzăr ca Mândruţă, asta e deja tragic. Ca să nu mai vorbim de scuzele mârlanului: “Iertare soţiei, am greşit”, după care a dus-o-n Caraibe. Adică, în ochii lumii, ani de-a rândul, soaţa va fi martira rănită, iar ailaltă, zdreanţa de pe dealuri. Tocmai de asta, în cazul partajului, aş da casa la nevastă şi conturile la fufă, recompensă pentru reumatismele căpătate în omăt. Pe bou l-aş obliga la un curs de labă, metodă eficientă de al îndepărta de curvele decente, îndreptăţite la un muit conspirativ tihnit, fără grija că scuipă slobozeala amantului pe aparatul vreunui paparate.
Hai te fut
În general, el n-ar fi chiar aşa lipsit de posibilităţi. Bun, nu-i nici vreun lover letal. Faţa îl ajută cât să aspire, nu să pună mâna. Compensează însă prin ambiţie şi insistenţă. Stă pe capul damelor corecte până le vine ălora acru, doar, doar ar ceda alea nervos şi l-ar băga cumva în seamă. Interminabilele lor refuzuri nu-l dezamăgesc însă niciodată. Zace în preajma lor, urmărindu-le cu glumiţe libidinoase şi nesfârşite aluzii despre frecat. Deşi nu recunoaşte, e un fel de Mutu wannabe, din ăla care suge şi căcat dacă la masă i se serveşte cu Red Bull. În fapt însă, e un un fel de pechinez care se căzneşte mereu să fută pe careva. Măcar şi în picior.
Muie la Credincioși
Dacă Papa ar începe de mâine să umble în curul gol, trăgând de țâțe enoriașele mai nurlii, nimic nu s-ar schimba. Turma ar fi la fel de orbită. Ba chiar s-ar îngrijora că bucile prelatului ar putea fi expuse la frig. Nu bat câmpii, am și dovezi. În Irlanda, de la 1 ianuarie anul curent, cine ia în râs numele domnului este pasibil de amendă de până la 25.000 de lire. Majoritatea catolică vrea să se asigure că blasfemiile vor fi strivite cu poveri bănești, punând biserica la adăpost de muitul răuvoitorilor. Toată schema asta vine însă la numai câțiva ani după dezvăluirea potlogăriilor făcute de ratații ăia care ar trebui chipurile să stea cu garou pe lulă toată viața. Guvernul de la Dublin anunța că în ultimele 3 decenii, 320 de puștani au fost abuzați de zeci de popi, scandalul fiind palmat cu bună știință de cler. Evident, dacă aberațiile astea ar fi fost făcute de vreo sectă absconsă, potera i-ar fi dărâmat urgent cotețul. Dar așa, cum copiii au fost luați în așternut de păstorii mântuitorului, e altceva. Grija mare a lumii e să nu se supere duhu sfânt. Oricum, în cazul în care biserica de pe-acolo a marcat totuși niște mălai la victime, mi se pare o incompetență de PR. Dacă erau băieți deștepți, amatorii de copii foloseau “argumentul Maradona”: “Recunoaștem, cineva a futut acești prunci. Da’ n-am fost noi. A fost pula Domnului”.
Sexul domnului
Old Fashion
Ea e drăguță, dar nesigură. Ca toți de-o seamă cu ea. Cutreieră bezmetic barurile, căutând ceva. Nu știe exact ce, doar bănuie. El e un luzăr cu blugi căzuți. Genul de spart absolut, de surfer pe valuri de iarbă. Habar n-au ce să-și spună, cum să facă. Se înghesuie pe la colțuri, într-un soi de erotism chinuit. Iar asta se cheamă că “s-au combinat”.
Pe vremuri se iubea altfel. Cupluri elegante cutreierau nopțile în limuzine negre, exact ca în “filmele alea”. Ele arătau stil, ei, mereu clasă. Am văzut prea multe imagini cu Mastroianni și Vitti? Posibil. Și cu toate astea, încă imaginez un loc în care iubiții se invită din priviri pe Sinatra, surzi la o lume în care alții copulează în toalete bubuind de minimal.
Sunt Borţoasă
“Am fost fecundată, iacătă-mă-s!”. După care, îşi bagă burta la înaintare, să-i afle toată lumea proporţiile astronomice ale pântecului. Ce e în mintea vacii care se despoaie când rămâne grea? Ce vrea ea să transmită, să dovedească? Faptul că n-a folosit protecţie? Că a prostit un futac a la long, după ce mulţi alţii o ardeau la buci doar câte o noapte? E o declaraţie de fertilitate?
Ce-ar fi să-ţi arate mă-ta peste ani o poză în pizda goală: “Uite fiule, arătam vulva la toată lumea, ca să se ştie cât de iubesc!”. Explicaţia oficială are, evident, o explicaţie adânc filosofică. Un lăbar de pe la vreo revistă s-a scobit în cur de marea idee că frumuseţea rămâne constantă în orice moment al vieţii şi trebuie surprinsă pe peliculă. Aşa s-au îngrămădit vedetele să se tragă în chip când se dezvirginează, când slăbesc, se mărită, fată ele sau petul lor. Din aceste motive, nu m-ar surprinde să aud de un shooting atunci când pe un star îl doare burta. Doar frumuseţea e constantă, chiar şi atunci când intestinele sunt lovite de spasme… Agentul şi PR-ul ar fi sunaţi imediat, curul ar fi dat rapid cu pudră, să nu lucească. S-ar pregăti urgent o blendă, aparatul ar fi focusat de pe un trepied, iar splendoarea n-ar putea fi întreruptă decât de un geamăt neputincios: “Vai, dar nu reuşesc! Ce dramă, sunt constipată…!”.
Categories: Home
Tagged with Add new tag, Lifestyle
We Don’t Need No Education
Ca abscons profet al acestor timpuri, nu o dată am glăsuit maselor: “Lumea se va mântui prin sex!”. N-am fost înţeles, numele mi-a fost dus în deşert. Generaţia nouă însă e pe calea cea dreaptă. Izbăvirea este aproape, căci semnele sunt clare. Mai precis, o universitate din Canada a încercat să identifice comportamentul social al tinerilor neîntinaţi de pornografie. Stupoare însă. Nu s-au găsit subiecţi să răspundă la întrebări. 90% din target caută satisfacţie pe net, restul de 10 procente preferând nuditatea pe printuri. Media iniţierii în măscări e de asemenea încurajatoare - 10 ani. Un singur lucru mă îngrijorează însă - cei mai mulţi privesc la splendorile erotismului doar de 3 ori pe săptămână, cam câte 40 de minute. Puţin, foarte puţin. Aici se greşeşte cu educaţia adolescenţilor, se creează lacune grave în formarea lor. Ar trebui să se facă urgent manuale alternative şi tabere de profil felator în timpul verii. Deşi par grele acum, aceste măsuri ar da rezultate sigure peste ani, dărâmând zidul convenţiilor sociale. Iar când părinţii l-ar aştepta pe tânăr îngrijoraţi să iasă de la examenul de bac, el ar veni acasă lipsit de griji: “Mi-am stricat media la muia din alergare, dar am recuperat puternic la swingersul de 4. Şefa comisiei m-a oprit pentru un anal. O să fie bine mamă, sigur intru şi la facultate!”.
Sunete
Muzica e ca sexul. Dacă e o continuă labă tristă, atunci vorbim de rataţi gen Muse. Screm nişte chestii triste la un microfon, sperând să nu se prindă lumea că e doar un fel de Suede cântat mai pe nas. De regulă, orice onanist snob ascultă trupe cu nume imposibile, care mai de care mai decăzute ca sound. Pentru ca un cur din ăsta să se dea însă interesant, trebuie să se ştie despre el că bagă chestii cât mai disonante, mai fără coaie şi neapărat “necomerciale”. Atunci e cu necesitate cool. Evident, când iau la cunoştinţă despre preferinţele mele, bagă textul cunoscut: “Vai, chiar ăia… Dar sunt aşa de…”.
Revenind la analogia cu sexul. Poţi să te freci ca nasoii, cu toate proastele. După dicţionar, se cheamă întreţinere de raporturi, dar nu e nicioo bubuială acolo. Nimeni nu se dă cu capul de pereţi iar mintea nu pleacă nicăieri. Stă să se plictisească şi ea cu tine când tragi pedale ca boul. Dacă e animăleală însă, şi dai drumul la minte din cuşcă, atunci chiar se zice că fuţi. Când toată chestia mai are şi un substrat mai fin, discret, atunci e bubuială totală. Tocmai de aceea, ofer spre exemplificare afrodisiacul muzical personal, în forma sa apolinică şi dionisiacă.
Animăleală
Să nu crezi niciodată gagicile cu pirs în limbă. Mai ales când promit destrăbălări sălbatice cu rocăreală. Mi-am pus tricoul negru cu balauri, brăţara aia cu cruci celtice şi-am dat cu uşa de perete la locul unde ar fi trebuit să se dărâme pereţii. Mă aşteptam deja la armate de pletoşi rupţi în ficat de vodcă, la urlete şi ameninţări cu moartea pentru manelişti. Când colo, locul era plin tocmai de manelişti. Pe jos, parchet alb, la mese, scaune albe, pe scaune, putori cu cizmuliţe albe. Ca să nu mă duc totuşi ca boul acasă, am luat o lojă şi o licoare. Mă gândeam că o fi totuşi vreo poantă cu camera ascunsă şi că zdrenţele au de fapt maieuri cu Sepultura pe sub bluzele cu Gucci. Apoi, doi cetăţeni au început să zgândărască nişte instrumente şi lumea aplauda cuminte după fiecare interpretare. La un moment dat a apărut şi o guristă de nuntă, cu un stil uşor diferit de Pantera. Şi când s-au încumentat şi artiştii să bage un GnR pentru sufletul rătăciţilor, mă trezesc cu promoţie la Bacardi. Un barman cu sexualitate incertă a îngenuncheat lângă mine, propunându-mi o mişcare de du-te - vino a paharului. Moment în care orice imitare a lui Slash mi s-a părut irelevantă. Fundamental era să nu mă trezesc cu o mână străină pe picior.
Plăceri Duhovniceşti
M-am bucurat de pomană. Scandalul ăsta cu călugărul porno de la Patriarhie n-a schimbat nimic. Relatările periodice despre aventurile gay ale flăcăilor din chilii nu conving pe nimeni că toată treaba e al dracului de pământeană şi n-are conexiuni cu văzduhul. În loc ca lumea să se şteargă la cur cu icoanele şi să-i îndemne pe ăia să se fută la lumină, aşa cum poftesc, prostanii s-au repezit cu apeluri la afurisenie. “Să-i ardă Î.P.S. cu cârja! Să-i alunge pe diavoli !…etc”. Chestia asta m-a convins a mia oară că degeaba îmi fac speranţe. Poate să se descopere mâine că sf. Maria a fost de fapt lesbiană, că folosea bile anale şi că mai ceda şi la avansurile magilor. Nimic nu s-ar schimba. Turma domnului tot s-ar repezi să facă temenele la poarta grajdului cu cruce, bucuroasă să lase mălaiul grămadă la intrare.
Aşadar, lula evoluţie. Acu ceva vreme chiar au dat la Animal Planet cazul unui maimuţoi ciumete care era iritat de insistenţa vizitatorilor. A tras cu ochiul la manevrele îngrijitorilor şi, la momentul prielnic, cu un şperaclu făcut din nişte sârme îndoite, a şters-o urgent afară, băgându-şi picioarele în plictiseala de la zoo. Aşadar, în vreme ce primatele astea învaţă chestii noi şi depăşesc tradiţionala banană, gloata creştină tocmai a executat o nouă preaslăvire. De data asta a fost sf. Nectarie, vindecătorul de cancere…
Singura soluţie pe care o întrevăd la această avalanşă de prostie este una bazată tot pe sex. Mai precis, ar trebui să se înfiinţeze nişte bordeluri de gay exact în vecinătatea mănăstirilor. Astfel, când popii ar încerca să se concentreze la rugăciuni, dorul pârdalnic le-ar încinge fundul şi ar sări imediat gardul către fericire. Drept lubrifianţi, pentru a fi în ton cu momentul, ar putea folosi uleiul de candelă, ca să nu ajungă aspru în paradis. Şi poate că aşa, găsind sihăstriile goale şi în beznă, credincioşii ar avea un moment de stupoare, urmat de marea revelaţie: “Bă, hai s-o radem acasă, că ăştia ne fut pe toţi în cur”.
Distracţii
Mă tot întrebam de ce naiba nu vine nimeni să cânte în urbea asta păduchioasă. Sâmbătă am primit şi răspunsul: pentru că suntem nişte cururi. Deşi ajung numai 3 trupe pe an, prostimea stă şi atunci în acasă sau suge bere în crâşme nasoale. Asta în condiţiile în care te poţi pili civilizat, ca un domn, acompaniat de muzici fine (şi de explicaţii artistice livrate direct de la o sunetistă focoasă). Mă rog, seara a fost îmbogăţită cu discuţii despre relaţii, prilej cu care, o amică mi-a oferit o remarcabilă justificare a infidelităţilor: “Viaţa este făcută din momente frumoase”…
N-a trecut bine miezul nopţii şi lumea s-a şi pus pe urări: “vai, dar să trăieşti, să dea bogăţia-n tine…etc”. Au fost şi câteva îndemnuri la fericire, dar timide. Curios e faptul că schema asta cu fericirea ţi-o urează numai fostele prietene. Adică, e un fel de: “Dragule, eu te cunosc. Nu m-am riscat la combinaţii grele cu tine, dar sper să o facă alta. Dacă nu, ai belit-o”. După un scurt repaos, amicii m-au harponat iar din aşternuturi, atrăgându-mă spre hoinăreli matinale. Ca un fucker veritabil ce sunt, nu le-am împărtăşit prea mult compania. Mă aştepta acasă o senzaţională repriză de sex. Un Windows pervers şi-a propus să mă sodomizeze de vreo 3 zile. Abia mai pot sta pe scaun.
A Kind of Alchemy
Byron (trupa, nu poetul) vine cu sunete şi versuri noi în Iaşi. Cine se poate rupe de televizor şi mall este poftit sâmbătă, în Mojo, de la 9, la prezentarea noului album al oamenilor. Album care nu se adresează spectatoarelor cu cizmuliţe albe şi bovanilor cu tricouri Eminem. E cultură fraţilor… Pentru a ademeni suplimentar persoanele amatoare de lirism, reproduc aici câteva fărâme din creaţia domnilor:
Up the mountain, layin’ on ground,
I can feel the earth spinning round and round
Arms wide open, vitruvian man
I’ve lost direction, free again.
Feel alive to the bone
Feel alive back home
Watching the sky, looking for a key
Billions of worlds looking back at me…
Had a dream about that
Had a dream, but i forgot…
Unplugging the matter i let you behind,
I told you there is a key i have to find.
Sappho Godzilla
Universul meu erotic a devenit un pustiu cu întinderi de zgură. Trăisem cu certitudinea sacră că toate lesbienele sunt divine, că există o lume a damelor tari care, deşi puţin accesibilă, garanta prezervarea esteticii în lume. Îmi închipuiam un tărâm al graţiei absolute în care, blonde şi brune date dracului se dedicau unor neîntrerupte desfătări cu îmbrăţişări şi limbi. Cum nicio iluzie frumoasă nu ţine mult, namila din poză mi-a distrus imaginaţia perversă. Cică vaca tocmai a divorţat de bărbat (cum de o fi lăsat-o oare inconştientul?) şi îşi caută parteneră pe net. A simţit probabil că nimic omenesc nu o mai poate străpunge şi s-a orientat spre fricţiuni de suprafaţă. Şi deşi cele 204 kile par a îndepărta amatoarele de distracţie, bestia mai speră. Speră într-un suflet pereche dotat cu o carcasă de aceleaşi dimensiuni, eufemistic numită “voluptoasă”. De-l va găsi sau nu, numai cărnurile ei vor şti. Un lucru e însă sigur. Oricine-i va mai umbla la prăpastie cu gura va trebui să lucreze cumva din lateral sau din spate. Altfel, în cazul unei abordări frontale, din genunchi, există riscul asfixierii cu burta.