Bubico
Cipuri obligatorii pentru toate patrupedele, toţi câinii luaţi de pe stradă, reguli stricte privind tratamentul animalelor de companie, dovada posibilităţilor materiale şi locative pentru adoptatori, primăriile, obligate să facă padocuri, provizorii, nrevendicarea în termen de 7 zile atrage eutanasierea maidanezilor… În sfârşit, un licăr de civilizaţie în primitivismul românesc. Ţara asta împuţită ca o stână ar putea deci să nu mai semene cu o junglă. Ar putea, dar nu-i sigur că va şi reuşi. Toate haitele de isterici s-au pus deja pe protestat. Creştinii, miloşii de toate felurile, Vadim şi Zăvoranca sunt grămadă pe televizoare ca să protesteze. Cine nu mai vrea carnasieri pe drum este, desigur, un nazist scelerat, un Mengele însetat de sânge.
În orice ţară normală, pentr japonezul ăla sfârtecat acum câţiva ani, potera i-ar fi luat cu duba pe protectorii javrei. La noi, teveurile s-au cufurit vreo două zile, barosanii comunitari au ridicat din umeri şi gata. Ţărână uşoară niponului. Dă-l în gura mă-sii de galben, că a avut ghinion. Ce căuta boul cu gamba în capitala noastră? Dă-i în mă-sa şi pe ăilalţi morţi de care au mai zis la ştiri. Boschetari răpănoşi, puşti nesupravegheaţi sau oameni negri la suflet. Căţeii le-au simţit răutatea şi i-au mâncat. Ălora care-au scăpat numai cu picioare sfârtecate, feţe perforate şi traume psihice (doar vreo 10.000/an în Bucureşti) să le fie de bine. Nu contează nici bălţile de pişat şi rahat, spaima zilnică de a le ocoli botul ori urletele nocturne. Cum vine vorba de hingheri, aceleaşi teveuri bagă imagini cu un cuţu-cuţu trist după zăbrele şi idioţii se înmoaie degrabă.
Soluţiile “pacifiste” se bat şi ele cap în cap. Să fie toţi prinşi şi ţinuţi în orăşele-padoc de zeci de mii de suflete, iar municipalităţile să le dea mâncare şi asistenţă medicală pe viaţă etc. Sau să fie toţi sterilizaţi (asta nu le aduce aminte de nazism) şi să le dea drumul înapoi, ca să ne bucurăm de ei. Realismul acestor propuneri este dezarmant. Sterilizări şi padocuri se fac de 20 de ani. Rezultatul e sublim- costuri enorme, haite şi mai mari. Poate că lăsatul pe stradă e mai bun. Presupunând că hingherii ar avea o eficienţă absolută, alţi 20 de ani vom trăi ca în pădure, aşteptând să moară natural blănoşii.
Desigur însă, ăia care se gândesc la oameni şi nu la javre vagaboande sunt nişte criminali. Ucigaşi în serie, planificatori ai unui masacru inimaginabil în secolul 21. Masacru care este comis oriunde este asfalt în lume. Tocmai ca să nu-ţi rămâna vena în caninul fiarei la Londra sau Paris. Dar numai la noi sunt nazişti. Cine vrea injecţii letale pentru puzderia de animale reproduse aberant e neapărat rubedenie cu Adolf. Masacrul de văcuţe şi iepuraşi pentru fripturică şi căciuliţe de blană albă nu se pune. Pentru scroafele proaste care apără puricii jivinelor asta nu e cruzime. Nu militează să se facă padoc pe viaţă pentru cornute şi urechiaţi. Proabil că dacă ar avea şeptelul pe stradă şi purtătoarele de uger ar da cu copita la trecători, atunci s-ar emoţiona şi s-ar opune secţionărilor de jugulară. Dar dacă-s blânde şi rumegă tăcute, să fie servite în sânge. Ca să nu lungesc vorba, mesajul principal e următorul: le urez tuturor scroafelor care dau mâncare din pungă la javre vagaboande să fie muşcate de pizdă.
Make Mici Not War
Ah, a trecut deja… Lucrurile minunate nu ţin o veşnicie. Şi totuşi, ce frumos a fost! Flori, bomboane, scrisorele şi multe, multe lănţişoare de aur. Zboruri de agrement peste oraşe, admirări de apus, promenade ş.a.m.d. La Medgidia s-a făcut chiar un târg cu rochii de mirese.
Toată lumea a iubit sau măcar a frecat-o cu ochii umeziţi, aşa ca să fie în atmosferă. Cei mai romantici însă, mărturisitorii adevăraţi întru sentiment, au mers la agroturism. La casa omului, să simtă băleguţa de vacă rânită, glodul cleios din bătătură. S-a servit vin roşu pentru putere, ciorbă şi costiţă înainte de apogeul micilor. Iar apoi, uşor abţiguiţi, râgâind uşor cu usturoi, domnii s-au urcat pe doamne. Atenţi însă, să nu murdărească cearceaful, că vede gazda şi-i ruşine.