Privat Farty
Dom’le, câte unii e exclusivişti din burta mă-sii. Dacă e, e. I-a fătat muma cu stea pe cur şi se ţin departe de plebe. Au ceva special, o spumă de coneseori. Nu vorbesc aici de fraierii british care o ard pe la Societatea Regală de Geografie sau diverse loje hipice. Bolovanii ăia şi-au pierdut jumate din viaţă să facă atlase, să descopere aborigeni şi rase noi de cai. Moartea plictiselii. La 70 de ani, umblă cu plante-n piept şi se salută cu alţi siri în nişte loje prăfuite. N-au stil pe trend dom’le, n-au zvâc, îs depăşiţi.
Elitismul, adevăratul elitism, e aicişa, în buza Românelei. E ta-tu avocat, un soi de doftor? A scos vreun borfaş de la frână, taie burţi la urgenţe? Aduce măcar maşini din Germania? Te-ai scos, eşti un ales. Studiezi cât de gros tre’ să fie preşul de la gât, cât de curbat ciocul la papucii albi şi câte spiţe la roată. Combini nişte târâturi fomiste, dar fierbinţi. Aşa de fierbinţi că, atunci când se urcă scroafele în club cu copitele pe masă, să ai senzaţia că le curge smoală din pizdă. Le duci în locuri unde se tage cu pistolul şi nimeni nu reclamă la poliţie. Iar după ce ţi-ai conturat un stil, urmează partea finală – delimitarea. Faci un club numai pentru ciumeţi, cu card pe sprânceană. Aşa, numa’ ca să dai muie la săraci.
Aşa s-a făcut şi la noi în târg piscină. Miracol! Până şi la negri, în Harlem, sunt piscine pentru oricine. La noi e numai una. Cu gard forjat şi gorilă, să nu intre alde mine. Că banii mei nu e buni. Cică au un fel de parolă, de încercare pentru aspirantul la plajă. Nu, nu te încearcă cine a fost basistul la The Who. Era uşor, se prindea oricine. Gorila te întreabă ce cocalar sau cocălăreasă ştii de-acolo. Mă gândeam să-i zic c-o ştiu pe mă-sa. Oare ar da cu pumnul?
Foto: Ffffound.com
Playback
Trăgeau femeile la el ca muştele la să nu mai zicem ce. Poate nu umblau chiar cu poza lui în portofel, dar tot fantazau porno la apariţia gagiului. La bustul gol, cu gemete şi icniri meşteşugite, loverul latin le stârnea porniri nestăvilite. Iată însă că timpul s-a scurs. Miorlăielile alea mai adună doar un pâlc de fane şi prestatorul a ostenit. Cică animala aia de Kurnikova îl rupe cu trânta. E pretenţioasă la tăvăleală şi scoate sufletul din bietul menestrel. Iar insul atât de rău a ajuns, încât recunoaşte public că are posibilităţi mici şi vlăguite.
Unda de dezamăgire şi tristeţe a admiratoarelor e de înţeles. Lumea credea că ăsta face prăpăd printre dame. Când colo, după concerte, bagă viagre şi dă palme la cuc ca să potolească măcar focurile tenismenei. Iar dacă uşa cabinei i-ar fi totuşi dărâmată de adoratoare cu chiloţii pe umăr, nu mai e cazul să se aştepte la acrobaţii erotico-latine. Şi el s-ar gândi tot la trupuri asudate, la mişcări ritmate şi craci în tavan. Doar propunerea ar fi diferită: “Bailamos?”
Foto: adcentered.typepad.com
Pentru mine, Botezatu nu mai există
În lumea ştrasurilor şi a chiloţilor cu ancore e dezastru. Titanul Bote e distrus. Oscilase mereu confuz între căldura feminină şi tăria bărbătească. Acum, părea să se fi hotărât. Când colo, porcii de la ziare i-au distrus viitorul. Au produs poze cu gagică-sa în coteţul lui Cristea, mingicarul. Când modistul transpira la dansuri pentru caritate, fata ar fi năduşit driblată de golan. Sau cel puţin aşa pretind pândacii. Tragedia a căpătat amplitudini antice. La scandal, ea a leşinat, el a produs scena despărţirii: “pentru mine, Bianca nu mai există!”Apăsat moral de paguba produsă, fotbalistul s-a dus la antrenament.
În mod normal, n-aş fi râs de durerea omului. La drept vorbind, eu nici nu cred că femeia l-ar fi putut înşela. Adică uitaţi-vă la faţa ei! Trebuie să fii nebun să crezi că ar fi fost în stare. Mai ales că-l iubea. Doar a şi zis la revistă… Mi-am amintit însă de o emisiune cu ceva anişori în urmă, în care artistul se dădea balaur. Comenta îngreţoşat cazurile de infidelitate, despre pierderea demnităţii. Afirma că bocitul e penibil, o slăbiciune care surpă iremediabil demnitatea bărbatului. Pretindea că partenerii stau priponiţi sentimental doar atâta vreme cât primesc ce le trebuie în aşternut, acasă. Cu alte cuvinte, ori ea nu dă corespunzător din balcoane, ori lui i-a leşinat şoarecul. Tocmai de aceea, suspinele sale stinse provoacă o suspiciune fundamentală: “probleme Gogule?”
Notă de subsol: În original, poza de mai sus, găsită pe-un sait aiurea, se intitula “Bianca_capră”. Din decenţă, am îndepărtat partea vulgară. Nu de alta, dar făcea cacafonie.
Foto: Apropo.ro
Zdreanţo! Ba tu eşti zdreanţă, mamă!
Acu ceva ani, mă bătea gândul să scot un ziar. Nu l-am scos. Rău am făcut. I-aş fi spus simplu: “Caca”. Cum n-am fost pe fază, au preluat alţii ideea şi au făcut avere cu ea. Important e să găseşti trei tâmpiţi care să se acopere cu rahat cât e ziulica de lungă. Cine se îndoieşte de reţeta asta magică a presei române să aibă pregătit un sul de igienică. Poftiţi să lecturaţi nişte headlineuri de forţă privind moştenirea unui cimitir:
Oana Zăvoranu: “Mama şi-a făcut liposucţie ca să arate mai bine la închisoare. Îi iau tot, şi dinţii din gură!”
Mama: “Pepe e o glugă de coceni. Taică-su e bigam”
Oana: “Mama l-a ucis pe tata. Mi-am stropit maşina cu urină ca să scap de blestem”
Mama: “Oana mi-a vândut blănurile şi aurul. Fir-ai al dracului să fii! Țigancă! Nemernică”
Oana: “O bănuiesc că are un amant tânăr. De data asta ai belit-o, hoaţo!
Mama: “Are un suflet de diavol”
Pepe: “Soacră-mea mă vrea la aşternut”….
În josul paginilor, tone de reclame la reparaţii de hemoroizi-fisuri anale. Aş fi fost bogat…
Foto: Click.ro
Darkmaster
Masele ignorante sunt păstorite din umbră. O minte atotcuprinzătoare gândeşte viitorul şi stabileşte destine. Fireşte, ea e ascunsă de ochii vulgului. După cărţi sau poate după munţi de bani. Cert e că un popor întreg caută cu înfrigurare identitatea magului. O vreme, s-a crezut că-i Vântu. Absurd de bogat, poza rar şi misterios în ziare, privind cu subînţeles de lângă o tablă de şah. Lumea credea că ăla-i tăticul nostru. Ştie tot, învârte pe toţi. Până s-a aflat că marea lui unealtă era Geoană…
Pe urmă a fost schema cu Patriciu. Un imperiu financiar, manevre peste manevre, influenţă cât să n-o poată duce. N-a tăcut, deci n-a rămas filosof. A prevestit că spasmele crizei ne vor băga în al treilea război mondial şi naţiunea s-a lămurit că-i un bou. Dar dacă tot veni vorba de filosofi şi de boi… Poporul avea convingerea că sunt câteva minţi luminate care, chiar dacă nu fac aranjamente la scară planetară, măcar înţeleg aceste scheme. Sunt nişte eminenţe cenuşii care sălăşluiesc în înălţimile eterate ale spiritului. Pleşu s-a apucat însă să scrie o carte despre îngeri, iar Liiceanu a dezvăluit cum se unge acasă cu ulei ca să-şi simtă excitat trupul. Ca să pună capac la toate, Patapievici şi-a dat cu părerea despre obiceiurile orale ale unui politician. Evident, era vorba tot de Geoană…
Şi atunci, dacă toţi au dezamăgit, dacă nimeni nu e întunecatul masestru, cine să ne stea totuşi la căpătâi în chip de mare vrăjitor? Care-i omul care mişcă lumile cu mintea sa? Dar o fi oare om sau e chiar mai mult? Poate-i un duh, o entitate din altă dimensiune sau, cine ştie, chiar un semi-zeu? Cert e că vulgul îl ştie doar de Oreste. Scarlat Oreste…
O Noapte în Paris
O bănuiam pe Hiltoneasă că-i luzără, dar nici chiar în halul ăsta. După ce-a ajuns pe net tăvălită modest de-un futac obosit, acuma se face iar de cacao. Nu, de data asta amantul n-a fugit din pat direct la tabloide să vândă caseta cu distracţii. Alt ditrus a reclamat-o la poliţie că e hărţuit fizic şi sexual de cocalară. Ba chiar că a fost ameninţat şi împiedicat să obţină o slujbă. Şomerul s-a plâns de violenţă intimă, de stres şi pierderea demnităţii. Amândoi loverii îşi destăinuie presei clipele de coşmar în care Paris le tot cerea sex şi ei nu mai puteau. Cică înscenau dureri de cap, greţuri şi vărsături, dar ea tot mai voia.
Lecturând cu mare tulburare aceste ştiri, mi-am dat seama că oamenii aceia chiar suferă. Să fie într-o stare materială gravă şi una să tragă ca o zăludă de ei nu-i lucru uşor. Pentru toţi distruşii fără ocupaţie şi cuc decent asta e însă şi o scuză gigantică. Întreabaţi de acum încolo care e pricina ratării, vor putea răspunde liniştiţi: “Am şi făcut o sesizare la poliţie. Vrea să ne fută Paris Hilton”.
Valori Perene
În viaţa voastră mică, păduchioasă, căscaţi gura numai după umbre. Vă beţi mecanic cafeaua, slugărind la cine ştie ce bou de patron. Neînsemnata voastră existenţă se învârte în jurul unui monitor încâlcit de linkuri, probă indubitabilă că trăiţi de pomană. “Mai durează sau nu criza, mă fute şi pe mine gripa, cât se face euro sau l-a trosnit sau nu Băselu pe dracul ăla?”. Şi în vreme ce vă scremeţi creierii să aflaţi răspunsuri la întrebări de nimic, esenţialul trece nebăgat în seamă pe lângă voi. Rataţilor, marea, inegalabila Iuliana Marciuc a scos o carte! Vorbeşte despre zbuciumul său interior, ignorat de luzării care sunteţi. Dezvăluie muritorilor de rând cum şi-a pus-o cu grecul ca să-l facă gelos pe Enache, şi totuşi ar fi stat cu ăla, dar futacul voia copii şi ea făcuse deja. Tot cu Enache. Mai povesteşte despre concediul de odihnă de la Viena şi despre perioada din maternitate. Cum, nu vă interesează nici acum? Păi tocmai asta-i problema la români – că nu-şi apreciază valorile decât după ce trec în nefiinţă.
Praf
Seara a început cu un domn care îmi arăta chiloţii lui roz cu apelativul “iubi” şi s-a încheiat purtând discuţii sentimentale cu fosta damă a celui mai bun amic. Între cele două evenimente, nu prea ştiu ce s-a întâmplat. Când am ajuns la chef, eu aveam creierul limpede. Câteva sorbituri mai încolo, toate femeile mă doreau. Eu nu ştiam că se face paranoia de la Finlandia. Dar aia blondă, dată-n păr cu flori, aia cu cizmuliţe de piele întoarsă şi creaţa cu buze de vagin, garantat mă iubeau. Mă rog, parcă aş putea garanta pentru ceva în noaptea asta…
Din moment ce am dansat pe The Killers, am ştiut că va fi greu. Un strop de putere mi-a dat însă moşu Louie, bagabontul cu costum alb. Cine vrea să ştie ce-i ăla entertainment, să ia aminte la un curvar bătrân, dar ciumete, nu la sparta de Loredana. În fine, cât s-au perindat artiştii, s-o mai fi adunat ceva lichide la ecluze. Cam cât intră într-un an în Porţile de Fier. Viitura nu m-a dat însă gata. M-am ţinut tare. Cât să rătăcesc într-o pădure întreagă, în căutarea unei parcări, întrebând o şoferiţă trează dacă era chiar convinsă c-a venit cu maşina la party.
In Silicon Veritas
Orice putoare veritabilă are un anume complex de superioritate legat de experienţa sa de viaţă. Probabil că aratul cu curul prin aşternuturi dă aşa, o stare de realizare, de împlinire personală. Ele ştiu cum stă treaba, au habar cum se-nvârt lucrurile. Pe când ăilalţi… Ăilalţi care au fost supţi şi vlăguiţi de respectivele sunt doar nişte copii, nişte fraieri care n-au habar încă de virtuţile maturităţii.
Dar maturizarea asta e un pisc pe care nu se urcă oricum. Desigur, şi ele au avut momente infantile, s-au compromis în mod inutil. Pamela Anderson, de pildă, a mărturisit chiar că în liceu, înainte de a-şi târâi bidoanele prin Baywatch şi a deveni înţeleapta de acum, era nimfomană. Avea mâncărimi severe (vă vine să credeţi?!) şi cam mesteca la întâmplare cetăţeni nepotriviţi. Dar pentru cele care o adoră şi-i urmează exemplul în viaţă, doamna Pamela are o pildă personală: “Fute şi vei cunoaşte”. Ea aşa a făcut, iar experienţa i-a deschis ochii. Acum nu mai freacă inşi eronaţi. Iubeşte un nene matur, pe deplin corespunzător- surfer şi electrician în Malibu.
Badea
“Băi, tu te uiţi la Badea? Nu-i tare omul? Cum dă din mâini şi se strâmbă…Vai, eu ce mă mai râd….”. Da, recunosc, mă uit. Aşa cum mă uit la Nikita sau la Becali. Probabil că asemeni ălorlalţi doi, şi Badea crede că lumea râde cu el, nu de el. Dar ce zic eu aici? Sunt n oameni gata să-l laude. Pe lângă darul distracţiei, omul e inteligent, foarte inteligent. Atâta cât să-şi întindă părerile pe toţi pereţii. De la Iran, Irak, economia globală sau poezie, până la cursul leului şi cabalele lumii, omul ştie tot.
Că enormităţile pe care le scoate l-ar termina profesional în 5 minute pe undeva prin Anglia ori State, asta e egal cu zero. Aici e, vorba aia, Românica, nu vreun NBC. Aşa că bagă la popor tot ce-i vine-n guşă. 11 Septembrie? Evident că Bush şi-a lichidat oamenii. Cine nu s-a prins încă e un bou. Cum bou e şi ăla care mai crede în aselenizare. Cum de asemenea e bou, cretin şi idiot oricine îl contrazice. Iar asta i se urlă în direct, cu spume la gură, între două şpagaturi şi imagini cu Badea în sală, la dat cu pumnul. Aşa că, ăia care vă uitaţi la smardoi, să râdeţi des şi mult, cu gura până la urechi. Că altfel, poate v-o luaţi şi peste bot.
Fuck in the City
Hotărât lucru, orice urbe sub juma’ de milion are probleme cu sexul. Aserţiunea se întemeiază pe clare explicaţii ştiinţifice. Penuria de variante distractive înghesuie indivizii apţi de cariceală în 2-3 cluburi mai decente. Schema asta duce inevitabil la socializări rapide, persoanele futabile fiind epuizate în scurtă vreme. Apoi se trec în revistă prietenele prietenelor, amicele amicilor, verişoare de gradul 1, 2 şi 4. După care urmează replay-ul- mai suni una tristă, mai ieşi cu o fostă, şi asta-i cam tot.
Dacă vrei puţă nouă, nebătătorită, e semn că te-ai rupt de realitate. De orice dudă ai întreba, ţi se prezintă un pomelnic erotic care arată a bumerang. Adică aia sigur s-a spart cu X, care a fost cu Y, care i-afăcut măcar o muie lu Z, care te ştie din facultate. Mă rog, ideea e că povestea continuă mereu circular şi găseşti urme genetice ale cunoscuţilor în toate crăpăturile din oraş. Moment în care nu-ţi mai rămâne decât varianta bejeniei. Aşadar, pentru cine vrea să mai schimbe gaura, organizez excursii estivale. La Paşcani şi Târgu Frumos în cursul săptămânii, la Ungheni Prut în weekend.
Maicăăăl !
Ce mi-a plăcut dintotdeauna la Jackson e că a stabilit standarde. Dacă vrei să-ţi zici star, tre să ai miliardul de fani, mălai cât să rentezi un continent şi ciumeţia de a purta imperturbabil ciorapi albi la pantaloni negri. Astea sunt însă nişte amănunte irelevante pentru adevăratele vedete. Adică alea din România.
Pe un fundal cu moonwalk şi mase isterizate, moderatorul proceda la o comemorare a răposatului. Invitată de onoare, mereu tulburătoarea Corina Chiriac. Poftită să-şi dea cu părerea despre vedetism, tantea n-a stat mult pe gânduri. Şi în loc să tragă nişte linii groase de demarcare între ea şi nenea sucombat, tantea a dezvăluit ce înseamnă lespedea celebrităţii: “Când am debutat eu la <<Steaua fără nume>>…..Ce succes! Cum mă asalta lumea în tramvai! Vai, dar mi-am pierdut capul. Îl înţeleg pe băiatul ăsta…”.
Consternat de paranoia femeii, mi-o imaginam deja hituită de admiratori la piaţa Chibrit, cu gospodine gata să-i rupă mileul de pe fustă. De altfel, mă aştept să apară într-o zi şi Ovidiu Komornik, să pretindă că lui i-a venit primul ideea cu trasul chiloţilor peste pantaloni, dar că a renunţat că i se părea penibil. Iar ăsta e motivul pentru care abia acum înţeleg de ce purta gigamegastarul măşti pe faţă: rataţii put a rahat.
Megastar
Ăia care mai dau doi bani pe Gahan sau Madonna să plimbe ursul. Şoubizu românesc dă ceaţă la toată lumea. Care crede că bat câmpii n-are cultură mondenă. Chiar ieri s-au cutremurat teveurile patriei de o bombă nemaiuzită. Incredibil, dar adevărat: Adrian Enache divorţează! Spart de emoţia momentului, trubadurul se destăinuia în direct. “Am un copil cu nevasta, da’ mai am unul cu amanta. Sufletul meu sensibil e rupt între datorie şi dragoste. E o relaţie complexă…”. Aştept naiv ca moderatoarea să-i bage firescul- “ne doare-n cur, boule!”. Prostii. Hoaşca se repede să-l laude- “Vai Adi (ăsta-i nume predestinat) încă ai succes nebun la femei. Telefoanele sună deja, fanii te iubesc. Cineva te cere în căsătorie…”. Starul clipeşte îngăduitor, conştient de puterea cucului său. Apoi dă vulgului şi explicaţia gestului legal: “Am făcut ce trebuia din conştiinţă. Pentru că în ţara asta sunt un model…”.
Ore mai târziu, acelaşi canal. La târgul erotic se petrecea o frecţie generală. Animatoare şi clienţi se bulăneau claie peste grămadă, într-o scenă desprinsă parcă din Caligula (pornăciunea aia cu Peter O”Toole). Proţăpite pe o scenă, alte două staruri cu conştiinţă. Andreşanca şi Plugaru dădeau pilde poporului: “Ce frumos e aici ! Sperăm ca într-o zi toată România să treacă peste falsele pudori”. Ei da, abia astea modele de urmat. Putem deci să visăm la clipa când toată lumea şi-o va pune cu toată lumea pe unde apucă. Pe scara blocului, la muncă, la bătut covoare sau prin magazine. Şi atunci, este posibil să se imagineze următorul dialog cu doi călători într-o staţie de autobuz: ”Bună ziua domnişoară, aşteptaţi un 6? A, nu? Atunci poftiţi la un 69″.
Party
Eu m-am ţinut tare. N-a fost nevoie să-mi aduca nimeni aminte cum mă cheamă (ce noroc că port mereu la mine buletinul…). Damele cu craci lungi aveau congres la Office. Aş fi dat câteva decoraţii. Mai ales că la curul unora se aştepta o noapte de foc.
Mi-am făcut noi prieteni. Barmanii mă salutau curtenitor. Or fi fost poponari, sau poate îşi făceau efectul bacşisurile alea faraonice?
La un chef, important e să zareşti ieşirea. De data asta, am nimerit-o din prima încercare. Uşa clubului era străjuită de-un pilitor căzut. Iubita eroului încerca să-i aducă aminte cum o cheamă. Mi s-a parut romantic.
Seppuku
Cum am auzit vestea, m-am întristat degrabă. Ultimul meşter al kilărelilor marţiale a sucombat şi gata. De-acu, cine mai vrea săbii şi steluţe ninja mai poate spera doar la un Sergiu Nicolaescu. David Carradine, ăla de se ciomăgea cu Black Mamba în Kill Bill, a dat colţul şi îi găsisem deja o scuză. La 72, avea o vârstă săracul. Poate o arteră paradită, un organ cumva să-l fi lăsat pe facăr…Dar nu, nişte zvonuri noi dădea probail că s-ar fi sinucis.
Bulversat, am căutat iar o explicaţie. Poate o suferinţă neştiută, o dezamăgire de neîngăduit să-l fi pus la pământ…Iarăşi nu. Cică l-au găsit dezbrăcat şi cu o sfoară pe după gât. Aaaa, păi atunci a murit frumos, făcând scheme perverse cu vreo putoare thailandeză. Bravo lui. După 5 neveste, să-şi încheie cariera cu un număr acrobatic, tot e ceva.
Potera locală spulberă însă orice iluzie- nu era cu una. Schemele le făcea singur, într-un dulap, după nişte practici dubioase de parafilie neasistată. Sfoara nu era de spânzurat reglementar. Pe lângă gât, omul îşi sufoca şi reptila din pantaloni. Astfel, o mică neatenţie a dus de la o eliberare gâfâită, la un veritabil harakiri erotic. Iar chestia asta m-a făcut, într-un final, să înţeleg de ce personajul a devenit faimos după numele lui favorit de scenă: “The Snake Charmer”.
Fashion Victim
Nu vorbesc aici de oamenii extrem de frumoşi, fabulos de deştepţi şi incredibil de cool (adică de ăia aşa, ca mine). Intenţionez să arunc cu rahat în restul, adică în nefericiţii care sucombă la unul din cele trei criterii: estetică-IQ-stil. Grosul poporului, în nimicnicia lui tristă, spurcă de obicei proastele sclipicioase. Just, cunoaştem exemple, aprobăm pozitiv. Vaca de mol, şopingista ruinătoarea de averi e o calamitate certă. Educată cu tomuri de rebus, adăpată cu Red Bull şi pupată în cur, gurista îşi face din produs un mod de viaţă. Ea are stil şi buci, iar careva trebuie să sară cu banii. Un ratat cu mălai moştenit va cotiza regulat, fericit că fute o clonă Lady GaGa. Aşadar, dânsa va cere iar şi iar: “Vaaaai, dar ce pantofiori, ce poşetuţe…Nu mă vrei elegantă?” Şi niciunul, niciodată, nu-i va spune: “Hai sicitir curvo. Marş şi munceşte”. Adevărat, lumea lor e de blamat. Depinde însă şi cine face asta.
Aşa ajung la obiectul acestor gânduri- femeia banală. Nici frumoasă (toate se cred măcar simpatice), nici deşteaptă (deşi adoră să bată câmpii), nici stilată. Chiar, oare cum pot trăi damele comune? Adică se scoală dimineaţa, îşi arată făţetul în oglindă şi… nici o îmbunătăţire. Aceeaşi meclă tristă, cu desene tâmpe. Îşi îndeasă apoi pântecul într-o jale de fustă şi se târâie la o muncă, acolo unde le-ar fute nici portarul firmei. Ar putea să facă un gest extrem, o tăietură pe faţă de exemplu, să iasă cumva în evidenţă. Dar ele nu, îşi păstrează pur chipul, violentând în schimb moda. Adică poate vor schimba ceva, poate vor provoca un minim de stârnire. Dar în loc să belească ochii la ce-a mai scornit Galliano, apelează la sfatul mămicii şi altor tovarăşe de tristeţe. Aşa s-au răspândit ciubotele albe cu ciucuraşi, băştile băloase, franţuzite, cerceii tărcaţi sau bluzele tip mileu. Iar dacă orice mascul valabil preferă să iasă cu dame şic, atunci bagă acreli de tip vulpea la struguri. Ăia oricum îs golani, alea îs oricum fufe. Căci, nu-i aşa: “Nu trupul şi rufa contează. Sufletul să fie bun”.
Porn Forever
Lumea asta se duce de râpă. Acum e sigur. Puteau să vină războaie, cutremure, felurite cataclisme, dar asta-i prea de tot. Jenna Jamison, doamna pornografiei mondiale, pune dildoul în cui şi se lasă de gurism. Gloria orgiilor trecute va rămâne posterităţii doar pe casete video şi streamuri de net. Spre stupoarea generală, au năpădit-o simţămintele maternale. S-a măritat cu un karatist şi, din schemă în schemă, a rămas borţoasă. În fine, trecând peste suferinţa fanilor de pretutindeni, mă gândesc şi la soarta progeniturii. Pe la 13-14 ani, când o să se uite cu golanii de la şcoală la porcării vechi, confuzat de alcool, ar putea jubila: “Aoleu, ce tare-i curva”… Şi atunci, un coleg mai treaz i-ar potoli stârnirea: “Bă boule, curva-i mă-ta!”.
Down Force
Lumea sportului cu motor s-a cutremurat la auzul veştii. E drept, piloţii sunt curvari patentaţi, dar asta parcă prea a fost de tot. Mika Hakkinen, dublu campion mondial de F1, soţ şi tată perfect, a dat cu uşa de perete şi a pleacat în lume. Marea schemă nu e asta însă. Nu ar fi fost primul caz de familist revoltat. Problema e că omu’ a comis-o direct la bordel, cu o putoare veterană. Ameţit de atâtea viraje, şoferu’ nostru a parcat direct între cracii unei curve din Koln şi, după câteva pedale, a văzut steagul cu pătrăţele în faţa ochilor. Iar când toţi amicii se gândeau c-o să bage înţelept în marşarier, tâmpitu’ i-a dat blană, mărturisind că zdreanţa i-ar fi arătat sensul vieţii. Ca în orice dramă de gen, toată suflarea feminină s-a pus pe jeluit soaţa. Şi dăi bocete, şi arde-i lamentări. “Adică ce-a găsit la curu lu’ aia, când avea aşa comoară acasă?”. Răspunsul e simplu fetelor: viteză, muuuultă viteză…
Julio
Un stadion pe jumătate gol, frig şi nişte boxe anemice. Milioanele date pe bilet păreau duse pe apa sâmbetei. Apoi, trebuia să presteze un nene de 64 de ani, la vârsta când mulţi se duc să se caute la prostată. Şi nenea a prestat. Incredibil de elegant, cu acelaşi stil dement, a lăsat doar un singur lucru privitorilor: gura căscată. Mă uitam la spectatori să văd dacă aveau aceeaşi expresie de stupoare. Şi o aveau: aşa voce nu poate exista. Dar ea a izbucnit mereu, în continuu, vreme de o oră jumate, din pieptul unui om care părea în afara timpului. Şi totuşi, era în timp. Iar asta a mărturisit-o singur: “Ştiţi, de la jumătate în sus, mă simt minunat, de 27 de ani. De la jumătate în jos……depinde….”.
Categories: Home
Tagged with Add new tag, Monden
Prabusiri Satene
Lumea modei, şi nu numai, a rămas cu gura căscată. La numai 20 de primăveri, top modelul Ruslana Korshunova s-a aruncat spre curcubeu (asta i-a fost ultima dorinţă postată pe net). Cum curcubeul era cam sus, a zburat drept pe betoanele din faţa blocului. 9 etaje au fost de ajuns ca toată frumuseţea să-i fie adunată de pe jos cu făraşul. Imediat, potera din New York şi-a dat cu presupusul. O fi fost drogată, o fi aruncat-o unu….După scurte investigaţii, răspunsul a venit ca o măciucă. Cică fata era decepţionată în dragoste. De cine, asta rămâne un mister. Aş vrea să văd şi eu boul care lasă de izbelişte 0 comoară de 1,74. Uitându-mă la pozele cu răposata, nu pot gândi decât că cetăţeanul era poponar, sau îl lăsase instalaţia. Dar e şi vina ei. Dacă dădea un telefon, i-aş fi cărat genţile cu mascara toată viaţa. Aşa că, dacă ştie careva vreun manechin cu tristeţi metafizice, să sune cu înceredere la subsemnatul. Ofer depanare emoţională urgentă. Chiar şi pe balcoane. Da să nu stea mai sus de 1…
