Privat Farty
Dom’le, câte unii e exclusivişti din burta mă-sii. Dacă e, e. I-a fătat muma cu stea pe cur şi se ţin departe de plebe. Au ceva special, o spumă de coneseori. Nu vorbesc aici de fraierii british care o ard pe la Societatea Regală de Geografie sau diverse loje hipice. Bolovanii ăia şi-au pierdut jumate din viaţă să facă atlase, să descopere aborigeni şi rase noi de cai. Moartea plictiselii. La 70 de ani, umblă cu plante-n piept şi se salută cu alţi siri în nişte loje prăfuite. N-au stil pe trend dom’le, n-au zvâc, îs depăşiţi.
Elitismul, adevăratul elitism, e aicişa, în buza Românelei. E ta-tu avocat, un soi de doftor? A scos vreun borfaş de la frână, taie burţi la urgenţe? Aduce măcar maşini din Germania? Te-ai scos, eşti un ales. Studiezi cât de gros tre’ să fie preşul de la gât, cât de curbat ciocul la papucii albi şi câte spiţe la roată. Combini nişte târâturi fomiste, dar fierbinţi. Aşa de fierbinţi că, atunci când se urcă scroafele în club cu copitele pe masă, să ai senzaţia că le curge smoală din pizdă. Le duci în locuri unde se tage cu pistolul şi nimeni nu reclamă la poliţie. Iar după ce ţi-ai conturat un stil, urmează partea finală - delimitarea. Faci un club numai pentru ciumeţi, cu card pe sprânceană. Aşa, numa’ ca să dai muie la săraci.
Aşa s-a făcut şi la noi în târg piscină. Miracol! Până şi la negri, în Harlem, sunt piscine pentru oricine. La noi e numai una. Cu gard forjat şi gorilă, să nu intre alde mine. Că banii mei nu e buni. Cică au un fel de parolă, de încercare pentru aspirantul la plajă. Nu, nu te încearcă cine a fost basistul la The Who. Era uşor, se prindea oricine. Gorila te întreabă ce cocalar sau cocălăreasă ştii de-acolo. Mă gândeam să-i zic c-o ştiu pe mă-sa. Oare ar da cu pumnul?
Foto: Ffffound.com
Omerta
Stones e la un pas de colaps. Contrar aşteptărilor, trupa nu e ruptă de reumatism sau artrită, ci de o gură bogată. Keith Richards s-a apucat să-şi depene memoriile şi înşiră generos toate porcăriile comise de Jagger la viaţa lui. Zice tot de curve, droguri, infidelităţi. Şi nu-s secrete de doi lei. Lumea o să afle în amănunt cum le-a tras-o ăla lui Angelina sau Carla Bruni. Aşadar, un cuc sexagenar ar putea dărâma familii de şefi de stat şi de staruri la Hollywood. Acuma, dacă o să se cufurească Mick sau o să-l buşească râsul, rămâne de văzut. Sper să-şi admită trecutul, mulţumit că fostele lui truditoare s-au măritat bine.
Dincolo de asta, cert este că nu e bine pentru nimeni să ştie prea multe chestii despre amici. Chiar dacă ăia nu cântă pe Copacabana cu plaja închisă, e mai înţelept să te afunzi în ignoranţă. Nu mă refer aici la chestii comune, gen facultate, familie şi alte lucruri benigne. Beţiile şi curvele, oricând ar fi ele localizate în timp (cu cât îs mai recente, cu atât mai rău) sunt dinamită curată. Dacă ieşi cu damele oficiale ale ălora la un pahar, trebuie să fii mereu vigilent: să nu zici când aţi fost în expediţii palmate, când se hlizea dubios la telefon, când nu era de găsit cu orele în oraş. Experienţa spune că, în cazul imposibilităţii rectitudinii morale, tăinuirea adevărurilor tulburi e mama relaţiilor de succes. Lucru practicat de altfel foarte bine şi de respectivele dame între ele. Drept urmare, pe lângă faptul că nu o să las vreodată vreo mărturie scrisă, oricât de pilit aş fi la un chef, n-o să fac niciodată imprudenţa să întreb cu voce tare: “Ce făceai bă bagabontule sâmbătă pe căldurile alea? Ţi-am văzut maşina cotită la mama dracului”. Atmosfera va fi astfel ferită de încruntări, dubii ori lămuriri vinovate. În plus, e sigur că toată lumea va rămâne deplin fericită: cuplul, amicul şi mai ales mama dracului.
Foto: newyorker.com
La la laaa, la la l…….aaa. Scuze, a sărit discul
Chinul a luat sfârşit. Agonizanta aşteptare are acum mângâierea izbăvitoare. După 4 ani de sfâşietoare secetă, pustiul nostru spiritual ne este domolit cu un nou album. Vă vine sau nu să credeţi, Cristina Spătar revine! Muritorii de rând se vor adăpa muzical de la un nou album, expresie a maturităţii biologice şi artistice a divei. De ce a durat atât de mult, numai zeii ştiu. Sau revistele de scandal. Destinul bicisnic a obligat-o să schimbe milionarii, să găsească un soţ-pungă, să scape de foame. Apoi a născut, să-şi satisfacă maternitatea şi perspectivele la partaj. Ce dacă netul e încă plin de poze-gunoi cu cărnurile ei răvăşite vulgar? Ce mai contează că foştii ei golani sugerau că ea e golancă. O voce de aur nu iese din cur. Trilurile suave transcend grohotişurile vieţii de bar. Din nefericire, nu putem ilustra noua sa creaţie cu vreun clip live. Doamna n-a riscat niciodată să-şi înnoade laringele. Drept urmare, în greaţa playbackului, am dat o căutare pe net după o altă prestatoare muzicală similară măcar la culoarea părului. Am dat de doamna Tina, tot la momentul revenirilor, pe la 70 de ani fără câteva luni. Chiar, mă gândesc că ar fi păcat să nu facă divele astea un duet cândva. Sunt însă în dubiu că băbuţa ar face faţă provocării. Spătar e totuşi cineva…
Foto: 8p.ro
Playback
Trăgeau femeile la el ca muştele la să nu mai zicem ce. Poate nu umblau chiar cu poza lui în portofel, dar tot fantazau porno la apariţia gagiului. La bustul gol, cu gemete şi icniri meşteşugite, loverul latin le stârnea porniri nestăvilite. Iată însă că timpul s-a scurs. Miorlăielile alea mai adună doar un pâlc de fane şi prestatorul a ostenit. Cică animala aia de Kurnikova îl rupe cu trânta. E pretenţioasă la tăvăleală şi scoate sufletul din bietul menestrel. Iar insul atât de rău a ajuns, încât recunoaşte public că are posibilităţi mici şi vlăguite.
Unda de dezamăgire şi tristeţe a admiratoarelor e de înţeles. Lumea credea că ăsta face prăpăd printre dame. Când colo, după concerte, bagă viagre şi dă palme la cuc ca să potolească măcar focurile tenismenei. Iar dacă uşa cabinei i-ar fi totuşi dărâmată de adoratoare cu chiloţii pe umăr, nu mai e cazul să se aştepte la acrobaţii erotico-latine. Şi el s-ar gândi tot la trupuri asudate, la mişcări ritmate şi craci în tavan. Doar propunerea ar fi diferită: “Bailamos?”
Foto: adcentered.typepad.com
Pussyguard
Toată viaţa am aşteptat jobul ideal. N-am ştiut niciodată cum ar fi ăla anume pentru simplul motiv că nu-mi place să muncesc. Dar nici să mor de foame. Adică ar trebui să prestez şi eu ceva sau să mă prefac că prestez, în condiţii optime şi cu remunerări obscene. Brainhunterii sunt însă nişte boi şi nu m-au racolat. Stau cu comoara sub ochii lor şi angajează în schimb tot felul de workoholici nasoi.
Odată chiar mi s-a părut că am găsit ocupaţiunea ideală. Era anunţ la ziar- angajăm beauty advisor. Fără detalii, fără adăugiri, doar chintesenţa unui vis. O lumină s-a aprins deasupra mea şi toată existenţa a căpătat un sens. Mă vedeam deja trândăvind în bermude, pe-un şezlong portocaliu, dând sfaturi sapiente unor balene idioate: “Doamnă, nu vă stă bine cu bikinii ăia roz. Aţi face să vomite şi un puşcăriaş”. Ele mi-ar fi ascultat pildele şi m-ar fi recompensat generos. Ah, ce viaţă, ce zări aurii mi s-ar fi deschis… N-a fost să fie. În cv scria de filosofie, de chestii politice, aşa că or fi angajat un poponar cu doctorat în manichiură. De unde se verifică şi clasicul dicton “curul bate cartea” (oricând mă puteţi cita).
În fine, cum norocul şi-a întors dosul la mine, m-am împăcat cu soarta. Am abordat ocupaţiuni banale, sperând într-o revanşare a destinului. Care destin împarte darnic căcat la unii şi mărgăritare la fraieri. Ca să fiu mai lămurit, un nou scandal zguduie mondenitatea internaţională. Britney Spears e dată în judecată de un guard. Cică dama l-a hărţuit. Se pilea regulat, defilând în puţa goală prin faţa angajaţilor, cu propuneri insistente de cariceală. Domnul s-a simţit lezat de perspectiva împreunării cu un star şi umblă la avocaţi pentru hărţuire. Cică a fost traumatizat peste putinţă. Aşa cum am fost şi eu de ştire. Drept urmare, m-am hotărât. Nu voi mai lăsa rataţii să se pună în calea fericirii mele. Bani de bilet am. Trag o lună de fiare, îmi iau un rând de haine şi o rad la fată. Pentru nişte mii de parai, pot s-o ţin fără reclamaţii pe dihanie cu cracii în tavan. Iar dacă ar trebui totuşi s-o fac şi pe gorila, n-o fi aşa de rău să-i acopăr gogoaşa cu o pătură când mai ridică cracul la presă. Aşadar, v-am pupat şi v-am lăsat. Îmi scot cartea de muncă şi iau microbuzul de Vegas. Mă vedeţi peste 20 de ani, la nămol, la Mangalia, cu cucul la împachetări pentru boli profesionale.
Foto: realone.com
Prinţesa Ştie Meserie
Cică în Suedia e vânzoleală mare. Producţia de Volvo şi Ikea e pe butuci de când poporul are griji mondene. Ţara stă pe buza prăpastiei iar dezastrul are cauze hormonale. Viitorul skiorilor e în dubiu, prinţul Carl băgându-şi adânc picioarele în soarta tronului. Flăcăul s-a plictisit de tristele stătute de la curte şi bagă pedale la o starletă porno. Îl doare la bască de coroană şi mălaiul moştenit, schimbând grija sceptrului cu cătuşele roz.
Oricât de cufuriţi ar fi însă oamenii, eu tot nu văd motivul scandalului. Dama pretează de poveste, prinţul e fericit iar lumea are subiect de bârfă. Singura problemă ar fi cu urmaşii insolitului cuplu. Dacă zdreanţa ar începe să scoată negrişori din burtă, unica explicaţie ar fi că prinţesa cea zglobie a fost mult iubită. Asta ca să nu se spună de la obraz că e vorba de încurcătura la o poştă.
Foto: Ffffound.com
Pentru mine, Botezatu nu mai există
În lumea ştrasurilor şi a chiloţilor cu ancore e dezastru. Titanul Bote e distrus. Oscilase mereu confuz între căldura feminină şi tăria bărbătească. Acum, părea să se fi hotărât. Când colo, porcii de la ziare i-au distrus viitorul. Au produs poze cu gagică-sa în coteţul lui Cristea, mingicarul. Când modistul transpira la dansuri pentru caritate, fata ar fi năduşit driblată de golan. Sau cel puţin aşa pretind pândacii. Tragedia a căpătat amplitudini antice. La scandal, ea a leşinat, el a produs scena despărţirii: “pentru mine, Bianca nu mai există!”Apăsat moral de paguba produsă, fotbalistul s-a dus la antrenament.
În mod normal, n-aş fi râs de durerea omului. La drept vorbind, eu nici nu cred că femeia l-ar fi putut înşela. Adică uitaţi-vă la faţa ei! Trebuie să fii nebun să crezi că ar fi fost în stare. Mai ales că-l iubea. Doar a şi zis la revistă… Mi-am amintit însă de o emisiune cu ceva anişori în urmă, în care artistul se dădea balaur. Comenta îngreţoşat cazurile de infidelitate, despre pierderea demnităţii. Afirma că bocitul e penibil, o slăbiciune care surpă iremediabil demnitatea bărbatului. Pretindea că partenerii stau priponiţi sentimental doar atâta vreme cât primesc ce le trebuie în aşternut, acasă. Cu alte cuvinte, ori ea nu dă corespunzător din balcoane, ori lui i-a leşinat şoarecul. Tocmai de aceea, suspinele sale stinse provoacă o suspiciune fundamentală: “probleme Gogule?”
Notă de subsol: În original, poza de mai sus, găsită pe-un sait aiurea, se intitula “Bianca_capră”. Din decenţă, am îndepărtat partea vulgară. Nu de alta, dar făcea cacafonie.
Foto: Apropo.ro
Zdreanţo! Ba tu eşti zdreanţă, mamă!
Acu ceva ani, mă bătea gândul să scot un ziar. Nu l-am scos. Rău am făcut. I-aş fi spus simplu: “Caca”. Cum n-am fost pe fază, au preluat alţii ideea şi au făcut avere cu ea. Important e să găseşti trei tâmpiţi care să se acopere cu rahat cât e ziulica de lungă. Cine se îndoieşte de reţeta asta magică a presei române să aibă pregătit un sul de igienică. Poftiţi să lecturaţi nişte headlineuri de forţă privind moştenirea unui cimitir:
Oana Zăvoranu: “Mama şi-a făcut liposucţie ca să arate mai bine la închisoare. Îi iau tot, şi dinţii din gură!”
Mama: “Pepe e o glugă de coceni. Taică-su e bigam”
Oana: “Mama l-a ucis pe tata. Mi-am stropit maşina cu urină ca să scap de blestem”
Mama: “Oana mi-a vândut blănurile şi aurul. Fir-ai al dracului să fii! Țigancă! Nemernică”
Oana: “O bănuiesc că are un amant tânăr. De data asta ai belit-o, hoaţo!
Mama: “Are un suflet de diavol”
Pepe: “Soacră-mea mă vrea la aşternut”….
În josul paginilor, tone de reclame la reparaţii de hemoroizi-fisuri anale. Aş fi fost bogat…
Foto: Click.ro
Darkmaster
Masele ignorante sunt păstorite din umbră. O minte atotcuprinzătoare gândeşte viitorul şi stabileşte destine. Fireşte, ea e ascunsă de ochii vulgului. După cărţi sau poate după munţi de bani. Cert e că un popor întreg caută cu înfrigurare identitatea magului. O vreme, s-a crezut că-i Vântu. Absurd de bogat, poza rar şi misterios în ziare, privind cu subînţeles de lângă o tablă de şah. Lumea credea că ăla-i tăticul nostru. Ştie tot, învârte pe toţi. Până s-a aflat că marea lui unealtă era Geoană…
Pe urmă a fost schema cu Patriciu. Un imperiu financiar, manevre peste manevre, influenţă cât să n-o poată duce. N-a tăcut, deci n-a rămas filosof. A prevestit că spasmele crizei ne vor băga în al treilea război mondial şi naţiunea s-a lămurit că-i un bou. Dar dacă tot veni vorba de filosofi şi de boi… Poporul avea convingerea că sunt câteva minţi luminate care, chiar dacă nu fac aranjamente la scară planetară, măcar înţeleg aceste scheme. Sunt nişte eminenţe cenuşii care sălăşluiesc în înălţimile eterate ale spiritului. Pleşu s-a apucat însă să scrie o carte despre îngeri, iar Liiceanu a dezvăluit cum se unge acasă cu ulei ca să-şi simtă excitat trupul. Ca să pună capac la toate, Patapievici şi-a dat cu părerea despre obiceiurile orale ale unui politician. Evident, era vorba tot de Geoană…
Şi atunci, dacă toţi au dezamăgit, dacă nimeni nu e întunecatul masestru, cine să ne stea totuşi la căpătâi în chip de mare vrăjitor? Care-i omul care mişcă lumile cu mintea sa? Dar o fi oare om sau e chiar mai mult? Poate-i un duh, o entitate din altă dimensiune sau, cine ştie, chiar un semi-zeu? Cert e că vulgul îl ştie doar de Oreste. Scarlat Oreste…
O Noapte în Paris
O bănuiam pe Hiltoneasă că-i luzără, dar nici chiar în halul ăsta. După ce-a ajuns pe net tăvălită modest de-un futac obosit, acuma se face iar de cacao. Nu, de data asta amantul n-a fugit din pat direct la tabloide să vândă caseta cu distracţii. Alt ditrus a reclamat-o la poliţie că e hărţuit fizic şi sexual de cocalară. Ba chiar că a fost ameninţat şi împiedicat să obţină o slujbă. Şomerul s-a plâns de violenţă intimă, de stres şi pierderea demnităţii. Amândoi loverii îşi destăinuie presei clipele de coşmar în care Paris le tot cerea sex şi ei nu mai puteau. Cică înscenau dureri de cap, greţuri şi vărsături, dar ea tot mai voia.
Lecturând cu mare tulburare aceste ştiri, mi-am dat seama că oamenii aceia chiar suferă. Să fie într-o stare materială gravă şi una să tragă ca o zăludă de ei nu-i lucru uşor. Pentru toţi distruşii fără ocupaţie şi cuc decent asta e însă şi o scuză gigantică. Întreabaţi de acum încolo care e pricina ratării, vor putea răspunde liniştiţi: “Am şi făcut o sesizare la poliţie. Vrea să ne fută Paris Hilton”.
Self S
Înţeleg că Mihaela Rădulescu îşi povesteşte în scris experienţele de masturbare. Femeia zice că a băgat banii într-un dildo, pe urmă a băgat dildo-ul în ea şi apoi a băgat plâns. De tristeţe cică. Mă aştept ca în curând să apară şi un volum cu Horia Brenciu povestind cum boceşte când face labă. Ar fi o destăinuire emoţionantă. În tot cazul, nu înţeleg nişte lucruri cu privire la suferinţa cetăţenei:
1. La Monte Carlo nu sunt instalatori?
2. De ce n-a folosit în paralel şi un vibrator la subraţ? Acolo gâdilă şi înveseleşte.
3. De ce nu s-a gândit la metode tradiţionale, româneşti? Adică la aia cu lipitul pompei de desfundat chiuveta de un perete. Dacă-i mai dădea şi-o palmă sculei, ca să zbârnâie, putea să dea veselă cu curul înapoi, gândindu-se că are la spate un futac cât zidul.
În tot cazul, dacă diva insistă pe varianta electrică şi tot n-o gâdilă fericirea, am un sfat tehnic. Poate să se înţepe la reţea, la 2/20, şi să-şi tragă fire în cadă. Contactul apă-curent va garanta satisfacţii maxime, cu singurul inconvenient că, dacă practicanta e mai naturistă, coafura de jos va lua categoric forme afro.
Valori Perene
În viaţa voastră mică, păduchioasă, căscaţi gura numai după umbre. Vă beţi mecanic cafeaua, slugărind la cine ştie ce bou de patron. Neînsemnata voastră existenţă se învârte în jurul unui monitor încâlcit de linkuri, probă indubitabilă că trăiţi de pomană. “Mai durează sau nu criza, mă fute şi pe mine gripa, cât se face euro sau l-a trosnit sau nu Băselu pe dracul ăla?”. Şi în vreme ce vă scremeţi creierii să aflaţi răspunsuri la întrebări de nimic, esenţialul trece nebăgat în seamă pe lângă voi. Rataţilor, marea, inegalabila Iuliana Marciuc a scos o carte! Vorbeşte despre zbuciumul său interior, ignorat de luzării care sunteţi. Dezvăluie muritorilor de rând cum şi-a pus-o cu grecul ca să-l facă gelos pe Enache, şi totuşi ar fi stat cu ăla, dar futacul voia copii şi ea făcuse deja. Tot cu Enache. Mai povesteşte despre concediul de odihnă de la Viena şi despre perioada din maternitate. Cum, nu vă interesează nici acum? Păi tocmai asta-i problema la români - că nu-şi apreciază valorile decât după ce trec în nefiinţă.
Praf
Seara a început cu un domn care îmi arăta chiloţii lui roz cu apelativul “iubi” şi s-a încheiat purtând discuţii sentimentale cu fosta damă a celui mai bun amic. Între cele două evenimente, nu prea ştiu ce s-a întâmplat. Când am ajuns la chef, eu aveam creierul limpede. Câteva sorbituri mai încolo, toate femeile mă doreau. Eu nu ştiam că se face paranoia de la Finlandia. Dar aia blondă, dată-n păr cu flori, aia cu cizmuliţe de piele întoarsă şi creaţa cu buze de vagin, garantat mă iubeau. Mă rog, parcă aş putea garanta pentru ceva în noaptea asta…
Din moment ce am dansat pe The Killers, am ştiut că va fi greu. Un strop de putere mi-a dat însă moşu Louie, bagabontul cu costum alb. Cine vrea să ştie ce-i ăla entertainment, să ia aminte la un curvar bătrân, dar ciumete, nu la sparta de Loredana. În fine, cât s-au perindat artiştii, s-o mai fi adunat ceva lichide la ecluze. Cam cât intră într-un an în Porţile de Fier. Viitura nu m-a dat însă gata. M-am ţinut tare. Cât să rătăcesc într-o pădure întreagă, în căutarea unei parcări, întrebând o şoferiţă trează dacă era chiar convinsă c-a venit cu maşina la party.
In Silicon Veritas
Orice putoare veritabilă are un anume complex de superioritate legat de experienţa sa de viaţă. Probabil că aratul cu curul prin aşternuturi dă aşa, o stare de realizare, de împlinire personală. Ele ştiu cum stă treaba, au habar cum se-nvârt lucrurile. Pe când ăilalţi… Ăilalţi care au fost supţi şi vlăguiţi de respectivele sunt doar nişte copii, nişte fraieri care n-au habar încă de virtuţile maturităţii.
Dar maturizarea asta e un pisc pe care nu se urcă oricum. Desigur, şi ele au avut momente infantile, s-au compromis în mod inutil. Pamela Anderson, de pildă, a mărturisit chiar că în liceu, înainte de a-şi târâi bidoanele prin Baywatch şi a deveni înţeleapta de acum, era nimfomană. Avea mâncărimi severe (vă vine să credeţi?!) şi cam mesteca la întâmplare cetăţeni nepotriviţi. Dar pentru cele care o adoră şi-i urmează exemplul în viaţă, doamna Pamela are o pildă personală: “Fute şi vei cunoaşte”. Ea aşa a făcut, iar experienţa i-a deschis ochii. Acum nu mai freacă inşi eronaţi. Iubeşte un nene matur, pe deplin corespunzător- surfer şi electrician în Malibu.
Badea
“Băi, tu te uiţi la Badea? Nu-i tare omul? Cum dă din mâini şi se strâmbă…Vai, eu ce mă mai râd….”. Da, recunosc, mă uit. Aşa cum mă uit la Nikita sau la Becali. Probabil că asemeni ălorlalţi doi, şi Badea crede că lumea râde cu el, nu de el. Dar ce zic eu aici? Sunt n oameni gata să-l laude. Pe lângă darul distracţiei, omul e inteligent, foarte inteligent. Atâta cât să-şi întindă părerile pe toţi pereţii. De la Iran, Irak, economia globală sau poezie, până la cursul leului şi cabalele lumii, omul ştie tot.
Că enormităţile pe care le scoate l-ar termina profesional în 5 minute pe undeva prin Anglia ori State, asta e egal cu zero. Aici e, vorba aia, Românica, nu vreun NBC. Aşa că bagă la popor tot ce-i vine-n guşă. 11 Septembrie? Evident că Bush şi-a lichidat oamenii. Cine nu s-a prins încă e un bou. Cum bou e şi ăla care mai crede în aselenizare. Cum de asemenea e bou, cretin şi idiot oricine îl contrazice. Iar asta i se urlă în direct, cu spume la gură, între două şpagaturi şi imagini cu Badea în sală, la dat cu pumnul. Aşa că, ăia care vă uitaţi la smardoi, să râdeţi des şi mult, cu gura până la urechi. Că altfel, poate v-o luaţi şi peste bot.
Fuck in the City
Hotărât lucru, orice urbe sub juma’ de milion are probleme cu sexul. Aserţiunea se întemeiază pe clare explicaţii ştiinţifice. Penuria de variante distractive înghesuie indivizii apţi de cariceală în 2-3 cluburi mai decente. Schema asta duce inevitabil la socializări rapide, persoanele futabile fiind epuizate în scurtă vreme. Apoi se trec în revistă prietenele prietenelor, amicele amicilor, verişoare de gradul 1, 2 şi 4. După care urmează replay-ul- mai suni una tristă, mai ieşi cu o fostă, şi asta-i cam tot.
Dacă vrei puţă nouă, nebătătorită, e semn că te-ai rupt de realitate. De orice dudă ai întreba, ţi se prezintă un pomelnic erotic care arată a bumerang. Adică aia sigur s-a spart cu X, care a fost cu Y, care i-afăcut măcar o muie lu Z, care te ştie din facultate. Mă rog, ideea e că povestea continuă mereu circular şi găseşti urme genetice ale cunoscuţilor în toate crăpăturile din oraş. Moment în care nu-ţi mai rămâne decât varianta bejeniei. Aşadar, pentru cine vrea să mai schimbe gaura, organizez excursii estivale. La Paşcani şi Târgu Frumos în cursul săptămânii, la Ungheni Prut în weekend.
Maicăăăl !
Ce mi-a plăcut dintotdeauna la Jackson e că a stabilit standarde. Dacă vrei să-ţi zici star, tre să ai miliardul de fani, mălai cât să rentezi un continent şi ciumeţia de a purta imperturbabil ciorapi albi la pantaloni negri. Astea sunt însă nişte amănunte irelevante pentru adevăratele vedete. Adică alea din România.
Pe un fundal cu moonwalk şi mase isterizate, moderatorul proceda la o comemorare a răposatului. Invitată de onoare, mereu tulburătoarea Corina Chiriac. Poftită să-şi dea cu părerea despre vedetism, tantea n-a stat mult pe gânduri. Şi în loc să tragă nişte linii groase de demarcare între ea şi nenea sucombat, tantea a dezvăluit ce înseamnă lespedea celebrităţii: “Când am debutat eu la <<Steaua fără nume>>…..Ce succes! Cum mă asalta lumea în tramvai! Vai, dar mi-am pierdut capul. Îl înţeleg pe băiatul ăsta…”.
Consternat de paranoia femeii, mi-o imaginam deja hituită de admiratori la piaţa Chibrit, cu gospodine gata să-i rupă mileul de pe fustă. De altfel, mă aştept să apară într-o zi şi Ovidiu Komornik, să pretindă că lui i-a venit primul ideea cu trasul chiloţilor peste pantaloni, dar că a renunţat că i se părea penibil. Iar ăsta e motivul pentru care abia acum înţeleg de ce purta gigamegastarul măşti pe faţă: rataţii put a rahat.
Megastar
Ăia care mai dau doi bani pe Gahan sau Madonna să plimbe ursul. Şoubizu românesc dă ceaţă la toată lumea. Care crede că bat câmpii n-are cultură mondenă. Chiar ieri s-au cutremurat teveurile patriei de o bombă nemaiuzită. Incredibil, dar adevărat: Adrian Enache divorţează! Spart de emoţia momentului, trubadurul se destăinuia în direct. “Am un copil cu nevasta, da’ mai am unul cu amanta. Sufletul meu sensibil e rupt între datorie şi dragoste. E o relaţie complexă…”. Aştept naiv ca moderatoarea să-i bage firescul- “ne doare-n cur, boule!”. Prostii. Hoaşca se repede să-l laude- “Vai Adi (ăsta-i nume predestinat) încă ai succes nebun la femei. Telefoanele sună deja, fanii te iubesc. Cineva te cere în căsătorie…”. Starul clipeşte îngăduitor, conştient de puterea cucului său. Apoi dă vulgului şi explicaţia gestului legal: “Am făcut ce trebuia din conştiinţă. Pentru că în ţara asta sunt un model…”.
Ore mai târziu, acelaşi canal. La târgul erotic se petrecea o frecţie generală. Animatoare şi clienţi se bulăneau claie peste grămadă, într-o scenă desprinsă parcă din Caligula (pornăciunea aia cu Peter O”Toole). Proţăpite pe o scenă, alte două staruri cu conştiinţă. Andreşanca şi Plugaru dădeau pilde poporului: “Ce frumos e aici ! Sperăm ca într-o zi toată România să treacă peste falsele pudori”. Ei da, abia astea modele de urmat. Putem deci să visăm la clipa când toată lumea şi-o va pune cu toată lumea pe unde apucă. Pe scara blocului, la muncă, la bătut covoare sau prin magazine. Şi atunci, este posibil să se imagineze următorul dialog cu doi călători într-o staţie de autobuz: ”Bună ziua domnişoară, aşteptaţi un 6? A, nu? Atunci poftiţi la un 69″.
Party
Eu m-am ţinut tare. N-a fost nevoie să-mi aduca nimeni aminte cum mă cheamă (ce noroc că port mereu la mine buletinul…). Damele cu craci lungi aveau congres la Office. Aş fi dat câteva decoraţii. Mai ales că la curul unora se aştepta o noapte de foc.
Mi-am făcut noi prieteni. Barmanii mă salutau curtenitor. Or fi fost poponari, sau poate îşi făceau efectul bacşisurile alea faraonice?
La un chef, important e să zareşti ieşirea. De data asta, am nimerit-o din prima încercare. Uşa clubului era străjuită de-un pilitor căzut. Iubita eroului încerca să-i aducă aminte cum o cheamă. Mi s-a parut romantic.
Seppuku
Cum am auzit vestea, m-am întristat degrabă. Ultimul meşter al kilărelilor marţiale a sucombat şi gata. De-acu, cine mai vrea săbii şi steluţe ninja mai poate spera doar la un Sergiu Nicolaescu. David Carradine, ăla de se ciomăgea cu Black Mamba în Kill Bill, a dat colţul şi îi găsisem deja o scuză. La 72, avea o vârstă săracul. Poate o arteră paradită, un organ cumva să-l fi lăsat pe facăr…Dar nu, nişte zvonuri noi dădea probail că s-ar fi sinucis.
Bulversat, am căutat iar o explicaţie. Poate o suferinţă neştiută, o dezamăgire de neîngăduit să-l fi pus la pământ…Iarăşi nu. Cică l-au găsit dezbrăcat şi cu o sfoară pe după gât. Aaaa, păi atunci a murit frumos, făcând scheme perverse cu vreo putoare thailandeză. Bravo lui. După 5 neveste, să-şi încheie cariera cu un număr acrobatic, tot e ceva.
Potera locală spulberă însă orice iluzie- nu era cu una. Schemele le făcea singur, într-un dulap, după nişte practici dubioase de parafilie neasistată. Sfoara nu era de spânzurat reglementar. Pe lângă gât, omul îşi sufoca şi reptila din pantaloni. Astfel, o mică neatenţie a dus de la o eliberare gâfâită, la un veritabil harakiri erotic. Iar chestia asta m-a făcut, într-un final, să înţeleg de ce personajul a devenit faimos după numele lui favorit de scenă: “The Snake Charmer”.