Relaţii. Sau cum să te lingi în cur dacă te mănâncă
Recent, am fost solicitat insistent să cuvântez în legătură cu problemele de cuplu. Oamenii rătăcesc şi suferă în hăţişurile acestei năpaste, iar infinita mea înţepciune le-ar putea lumina calea. În consecinţă, m-am milostivit să răspund la o chestiune de viaţă şi de moarte: care sunt cele mai grave încercări într-o relaţie. Aşadar, ascultaţi cu smerenie şi nu-mi duceţi numele în deşert
1. Prima şi cea mai importantă problemă dintr-o relaţie este, evident, cum altfel, relaţia însăşi. Adică, eşti liber, încă tânăr, frumos de pică babele, şi brusc te încearcă o mâncărime în cur: “ce-ar fi să am eu o relaţie?” Dar nu una mai uşurică, de genul “hai ne-o tragem şi mai vedem”. Nu nene, trebuie una din aia cu încâlceli nasoale, cu hohoteli şi batiste inundate. Adică, în loc să tratezi buba cu un supozitor şi o sută de vodcă, te-apuci de contorsionism şi sfârşeşti în căcat.
2. Dar dacă tot s-a băgat omul în budă, găseşte imediat prilejuri de bucurie. De pildă, întrebarea aia de ţaţă acră care cade precum securea pe grumazul lui Constantin Brâncoveanu: “da’ la ce te gândeşti acum?”. Nu mai poţi să te uiţi în gol, nu mai ai voie să umbli cu mintea pe dealuri. Ea trebuie să ştie tot. Nu e neapărat vorba că te imaginezi cu alta sau că-ţi ascunzi plictiseala. Simplul fapt că nu stai cu capul doar între cracii ei, e o crimă impardonabilă.
3. În final, voi cuvânta despre o chestiune apăsătoare, care a băgat mulţi băieţi buni în pământ: portofelul. De obicei, omul când iubeşte e bou. Boul cheltuie. Dar nu pentru el, ci pentru cutră. Schema nu începe brusc, că boul s-ar prinde. Prima dată e cu mâţâială din aia alintată pe nas: “vai pisi, dar ia-mi şi mie o revistuţă, că au poşetuţe la promoţie”. După asta, vin sucurile, prăjiturelele şi vacanţele pe care scârba dracului nu le-ar plăti nici arsă cu fierul roşu. În final, după un leasing plătit cu sânge, maşina nu mai este a ta, ci “a noastră”. Dar aia deja nu mai e relaţie, ci propriul parastas. Pace vouă.